Etichetă: constipatie

Automasajul

Lasă un comentariu

Dacă v-ați observat atunci când ați avut parte de o durere sau ați suferit o mică accidentare, ați constatat că inconștient aveați tendința de a masa locul respectiv pentru a ameliora starea de disconfort. Hipocrat (460-375 î.Ch.), părintele medicinei, afirma că „masajul întărește corpul și-l slăbește pe omul gras”. Automasajul a fost larg răspândit în Grecia antică și în Imperiul Roman, dar folosit și la arabi, în vestitele lor băi (hamman).

Corpul uman este alcătuit dintr-o vastă reţea de canale, mai mici sau mai mari, prin care circulă permanent lichide cu diverse încărcături. Sistemul circulator reprezintă o imensă reţea de distribuţie, redistribuţie, evacuare şi recaptare a fluidelor din corp, având o importanţă covârşitoare pentru organism. Vorbim aici inclusiv despre sistemul limfatic, care spre deosebire de sânge, nu are o pompă pentru o circulație constantă, ci este influențat de contracțiile mușchilor mari, de respirație și de mișcările corpului. Masajul va stimula circulația sângelui și a limfei.

Pe lângă complexa rețea de vase sanguine și limfatice, țesuturile sunt împânzite și de formațiuni nervoase. În masaj și automasaj ne vom axa atenția asupra terminațiilor nervoase de la nivelul dermei, care sunt proiecții ale diferitor funcții și organe. Excitându-le corect, vom avea parte de un efect benefic asupra respectivei funcții sau respectivului organ. Automasajul îl putem realiza dimineața, imediat după ce ne-am trezit și vom alege una dintre cele două proceduri:

  • automasajul uscat – se va realiza cu ajutorul unei perii din păr natural și ușor, fără a răni pielea, vom peria întregul corp în direcțiile corecte de masaj;
  • automasajul hidratant – se va realiza după ce pielea a fost unsă în prealabil cu uleiuri naturale medicinale în amestec cu ulei de parafină, respecându-se direcțiile de masaj din figura de mai jos.

De regulă, masajul uscat se aplică mai des decât cel hidratant. Ca un program, vă puteți masa în fiecare dimineață, cu peria, timp de trei săptămâni, apoi o săptămână veți aplica masajul hidratant, după care se reîncepe cu cel uscat.masajAcțiunea terapeutică a procedeului este diferită, în raport cu zona care se masează, astfel:

Frunte și tâmple: dureri de cap, insomnie, oboseală, amețeli, tuse și febră.

Ceafă: dureri de ceafă, senzație de „cap înfierbântat”, amețeli și gripă.

Parte anterioară a toracelui și gâtului: bronșită, astm bronșic și dureri de umeri.

Partea posterioară a toracelui (între omoplați și umeri): cardiopatie ischemică dureroasă, palpitații, oboseală, amorțeli ale membrelor superioare, bronșită și astm bronșic.

Abdomen: a) de la capul sternului până la ombilic: balonări, greață, indigestie, vărsături, edeme, nervozitate; b) de la ombilic până la organele genitate: tulburări de menstruație, cicluri dureroase, impotență sexuală și frigiditate.

Partea posterioară a trunchiului (de la omoplați la coccis): cardiopatie ischemică dureroasă, afecțiuni hepatobiliare, lumbago, sciatică, impotență sexuală și afecțiuni renale.

Membre superioare (în special pe mâini și brațe): nervozitate, insomnii, palpitații, tahicardie, anxietate, migrene, greață, vomă, constipație, gripă, febră, bronșită, insolație și menstruații neregulate.

Membre inferioare (în special pe labele picioarelor și de la acestea până la genunchi): spasme musculare, oboseala picioarelor, amorțeala picioarelor, hemoroizi, impotență sexuală, frigiditate, tulburări de menstruație, sâni dureroși, edeme ale picioarelor, sciatică, dureri de cap și afecțiuni renale, urinare și hepatice.

 

Cum tratăm candidoza?

Lasă un comentariu

Candida albicans este o ciupercă care se regăsește în mod normal în flora intestinală și cuprinde microorganisme ce trăiesc în gură și în tractul gastrointenstinal. Am început cu această frază tocmai ca să atrag atenția asupra faptului că acestă ciupercă este foarte importantă pentru a menține echilibrul aparatului digestiv. Atunci de ce ne îmbolnăvește și generează destul de frecvent infecții ale mucoaselor pulmonare, digestive și genitale? Ca să răspundem va trebui să analizăm elementul care ține sub control supradezvoltarea candidei.

După cum observăm, totul în natură este condus după o lege a dualității. Acid-bazic, apă-foc, rece-cald ș.a.m.d, cu alte cuvinte va exista tot timpul ceva care neutralizează altceva. Corpul uman este un univers în miniatură, iar acest principiu al dualității nu este nincăieri mai evidențiat decât aici. Ciupercile vor fi tot timpul neutralizate de bacterii, iar viceversa este la fel de valabil. După cum știm, antibioticele sunt medicamente care distrug neselectiv bacteriile, acest lucru conducând la un puternic dezechilibru în flora intestinală, ciupercile supradezvoltându-se.

Infecțiile mucoaselor cu acestă ciupercă este doar un efect al dezechilibrului intestinal care este de fapt adevărata cauză. Tratamentul se va orienta deci către cauză.

În primul rând va trebui să înlocuim tratamentul cu antibiotice cu alte metode alternative (citiți aici). Ne vom orienta regimul alimentar către regenerarea florei intestinale prin favorizarea dezvoltării bacteriilor în intestine. Va fi obligatoriu să renunțăm total la alimentele procesate, în special zahărul, derivatele din zahăr și la tot ce este făcut din făină albă de grâu. Se vor introduce în alimentație cât mai multe fibre de orgine vegetală (o rețetă aici), hrană crudă (salate de rădăcinoase, fresh-uri de fructe proapete), ouă de prepeliță crude, lapte proaspăt nepasteurizat, chișleag de casă, ceapă, usturoi etc.

Ca tratament propriu-zis, intern se va administra câte 250 ml de ceai cu jumătate de oră înainte de fiecare masă din următoarele plante medicinale: flori și frunze de Lămâiță sau Iasomie de grădină (Philadelphus coronarius), semințe de Mărar (Anethum graveolens),  conuri de Hamei (Humulus lupulus), flori de Levănțică (Lavandula), Gălbenele (Calendula officinalis) și flori de Vetrice (Tanacetum vulgare), toate în părți egale, câte o linguriță de amestec la 250 ml de apă.

Extern se vor aplica spălături locale cu decoct, fiert timp de 5 minute, 8 lingurițe de amestec la un litru de apă, din următorul amestec de plante medicinale: Vetrice  (Tanacetum vulgare), Gălbenele (Calendula officinalis), Pelin  (Artemisia absinthium), flori și frunze de Lămâiță (Philadelphus coronarius), rizom de Ferigă (Dryopteris filix-mas) și Mărul-Lupului (Aristolochia clematitis), toate în părți egale.

Anemia și drojdia de bere

Lasă un comentariu

În prezent, din cauza consumului mare de alimente procesate, care ne pot asigura doar energie calorică dar nu și un complex de nutrienți, apar afecțiuni, tratate de majoritatea cu indiferență și inconștiență. Anemia este una dintre aceste afecțiuni, care practic este un semnal de alarmă ce ne avertizează că stilul nostru de viață este necorespunzător. Prin definiție, anemia (din grecescul „anaimia”, insemnând „fără sânge”) este o deficiență calitativă sau cantitativă a hemoglobinei, moleculă ce se găsește în globulele roșii. Deoarece hemoglobina transportă oxigenul de la plămâni la țesuturi, anemia conduce la hipoxie (lipsa de oxigen) în organe. Dar lipsa hemoglobinei nu este cauza anemiei, ci lipsa din alimentația noastră a substanțelor benefice este adevărata cauză. În consecință, va trebui să administrăm superalimente pentru a îndepărta lacuna de nutrienți.

Suplimentele alimentare sintetice (vitamine și minerale concentrate) nu sunt o soluție tocmai bună. Nu știu câți dintre voi cunoașteți că suplimentele sintetice nu aduc decât un singur beneficiu corpului nostru: ne fac urina mai scumpă. Foarte puțin din ele este asimilat de organism, deoarece sunt sintetice și nu există un „program” de decodare la nivel celular. Va fi necesar să ne asigurăm complexul de nutrienți din suplimente organice, care în procesul lor de fabricație au trecut printr-un organism viu.

Drojdia de bere (Saccharomyces cerevisae și Saccharomyces uvarum) este o ciupercă cunoscută din vechime, folosită mai ales în panificație și după cum îi spune și numele, în fabricarea berii. Ea metabolizează prin fermentație zaharurile din cereale și produce alcool și dioxid de carbon. Conține o serie de substanțe active nutritive, dar și cu proprietăți de vindecare pentru unele boli: vitamine (B și D), minerale (fosfor, fier, potasiu, magneziu etc.), proteine (aminoacizi indispensabili organismului), enzime, lipide și glucide. Mai exact, conform unor cercetări recente, drojdia are în compoziție 16 aminoacizi, 14 minerale și 17 vitamine.

Acțiunea sa terapeutică se remarcă prin efectele sale antianemice, vitaminizante, antitoxice, remineralizante, de protecție a sistemului nervos, de scădere a colesterolului, stimulente ale glandelor endocrine ș.a. Astfel, se recomandă intern în anemie, avitaminoze, rahitism, demineralizări, tulburări de creștere, intoxicații de toate genurile, tulburări ale sistemului nervos (stres, astenii, nevroze, surmenaj etc.), afecțiuni hepatobiliare (dischinezii biliare, angiocolite, colescistită, steatoză hepatică, ciroză etc.), afecțiuni cardiovasculare (cardiopatie ischemică, insuficiență cardică, hipertensiune arterială etc.), boli digestive (gastrite, ulcer gastric, constipație, infecții intestinale etc.), diabet zaharat, obezitate, hiperglicemie, hipercolesterolemie etc. Extern se poate utiliza în afecțiuni ale mucoaselor (ragade, glosite, stomatite, afte bucale, ulcerații genitale sau anale etc.) și boli de piele (seboree, acnee, alopecie, ulcerații cutanate, psoriazis etc.).

Se administrează în uz intern, 1-2 lingurițe de drojdie uscată (nu este indicată drojdia prospătă deoarece poate distruge o parte din vitaminele B din intestine), de regulă specii de drojdii cu activitate la temperaturi joase (Saccharomyces uvarum), dizolvată în apă rece sau ceai rece de Fenicul (Foeniculum vulgare) sau de Coriandru (Coriandrum sativum) pentru a evita balonările, de 2-3 ori pe zi, între mese sau după mesele principale, cu 1-2 zile pe săptămână de pauză. Durata curei este de 2-4 săptămâni și se poate relua după alte 2-4 săptămâni. În uz extern se spală afecțiunea cu apa în care a fost dizolvată drojdia.

Nu se va administra drojdia imediat după ce au fost consumate fructe sau dulciuri și este contraindicată în insuficiență renală gravă. Se va păstra la rece și ferită de lumină.

O reteta simpla pentru reglarea tranzitului intestinal

Lasă un comentariu

E plina lumea de alimente procesate si cu greu te mai poti feri de ele. Din cauza timpului putin, nu ne mai permitem sa gatim sau sa fim atenti la orice amanunt al alimentelor. Astfel, strategia noastra de intretinere a sanatatii ar trebui sa se schimbe in felul urmator: ne vom educa organismul sa fie pregatit si pentru o doza mica de otrava. Nu vom fi stricti cu dietele noastre atunci cand imprejurimile nu o cer, dar vom sti intotdeauna sa reechilibram ceea ce am destabilizat in anuminte momente.

Principalul impact al alimentelor procesate asupra organismului este blocarea tranzitului intestinal, precedat de constipatie acuta si mai tarziu cronica. De aici o sumedenie de afectiuni datorate acumularii de toxine in corp. Explicatia in cazul acestui blocaj este simpla: produsele finisate nu mai contin acel material de balast (celuloza), acele fibre despre care tot vorbeste lumea, materii care excita colonul si il ajuta sa le elimine.

Va voi prezenta acum o reteta de asa zisi biscuiti, care sunt o minune atunci cand suntem pe fuga sau calatorim si nu ne permitem sa luam o masa completa. Acesti biscuiti ii puteti pastra in buzunar si sa-i plimbati oriunde va duceti, iar atunci cand foamea va irita, mai gustati cate unul. Se fac foarte usor si timpul necesar prepararii lor este de aproximativ 30-40 de minute, cu efort minim din partea bucatarului.

Reteta:

  • o cana de fulgi de ovaz/orz (cautati acei fulgi care nu sunt procesati termic, ci fabricati prin presarea/strivirea lor la rece);
  • o cana de faina integrala de grau;
  • o cana de tarate de grau;
  • jumatate de cana de seminte de floarea soarelui/dovleac decojite si macinate;
  • o lingurita de sare neiodata;
  • 2 linguri de seminte de susan/in macinate;
  • 3 linguri de ulei de masline;
  • o cana de apa minerala plata (cititi articolul Apa minerala cu reziduu sec mare);
  • jumatate de cana de curmale dezhidratate sau stafide;
  • o linguriță de bicarbonat de sodiu (opțional).

Mod de preparare:

Intr-un lighenas amestecati tot, mai putin apa si curmalele. Se toaca curmalele marunt, se pun intr-un castron si peste ele se adauga cana de apa. Se amesteca bine ca si cum le-am spala, pana cand se indulceste apa. O alta metoda mai eficienta este sa lasati peste seara curmalele la muiat. In final se toarna continutul din castron peste compozitia din lighenas si se framanta pana cand se obtine un aluat usor lipicios. Din acest aluat formam in mana bilute, iar apoi le aplatizam pentru a da forma de biscuit rotund. Se pun pe hartie de copt intr-o tava si se baga la coptorul deja incalzit, la foc mediu. Peste 15 minute se intorc si se mai lasa 10-15 minute pe partea opusa. Asta e tot!

Eu numesc acesti biscuiti „bomba de fibre”. Sunt extrem de consistenti si sanatosi. Doi trei biscuiti si o cana de apa alunga foamea si imi dau energia suficienta cat sa-mi continui activitatea. Incercati!

bomba_fibre1              bomba_fibre2