Etichetă: anemie

Anemia și drojdia de bere

Lasă un comentariu

În prezent, din cauza consumului mare de alimente procesate, care ne pot asigura doar energie calorică dar nu și un complex de nutrienți, apar afecțiuni, tratate de majoritatea cu indiferență și inconștiență. Anemia este una dintre aceste afecțiuni, care practic este un semnal de alarmă ce ne avertizează că stilul nostru de viață este necorespunzător. Prin definiție, anemia (din grecescul „anaimia”, insemnând „fără sânge”) este o deficiență calitativă sau cantitativă a hemoglobinei, moleculă ce se găsește în globulele roșii. Deoarece hemoglobina transportă oxigenul de la plămâni la țesuturi, anemia conduce la hipoxie (lipsa de oxigen) în organe. Dar lipsa hemoglobinei nu este cauza anemiei, ci lipsa din alimentația noastră a substanțelor benefice este adevărata cauză. În consecință, va trebui să administrăm superalimente pentru a îndepărta lacuna de nutrienți.

Suplimentele alimentare sintetice (vitamine și minerale concentrate) nu sunt o soluție tocmai bună. Nu știu câți dintre voi cunoașteți că suplimentele sintetice nu aduc decât un singur beneficiu corpului nostru: ne fac urina mai scumpă. Foarte puțin din ele este asimilat de organism, deoarece sunt sintetice și nu există un „program” de decodare la nivel celular. Va fi necesar să ne asigurăm complexul de nutrienți din suplimente organice, care în procesul lor de fabricație au trecut printr-un organism viu.

Drojdia de bere (Saccharomyces cerevisae și Saccharomyces uvarum) este o ciupercă cunoscută din vechime, folosită mai ales în panificație și după cum îi spune și numele, în fabricarea berii. Ea metabolizează prin fermentație zaharurile din cereale și produce alcool și dioxid de carbon. Conține o serie de substanțe active nutritive, dar și cu proprietăți de vindecare pentru unele boli: vitamine (B și D), minerale (fosfor, fier, potasiu, magneziu etc.), proteine (aminoacizi indispensabili organismului), enzime, lipide și glucide. Mai exact, conform unor cercetări recente, drojdia are în compoziție 16 aminoacizi, 14 minerale și 17 vitamine.

Acțiunea sa terapeutică se remarcă prin efectele sale antianemice, vitaminizante, antitoxice, remineralizante, de protecție a sistemului nervos, de scădere a colesterolului, stimulente ale glandelor endocrine ș.a. Astfel, se recomandă intern în anemie, avitaminoze, rahitism, demineralizări, tulburări de creștere, intoxicații de toate genurile, tulburări ale sistemului nervos (stres, astenii, nevroze, surmenaj etc.), afecțiuni hepatobiliare (dischinezii biliare, angiocolite, colescistită, steatoză hepatică, ciroză etc.), afecțiuni cardiovasculare (cardiopatie ischemică, insuficiență cardică, hipertensiune arterială etc.), boli digestive (gastrite, ulcer gastric, constipație, infecții intestinale etc.), diabet zaharat, obezitate, hiperglicemie, hipercolesterolemie etc. Extern se poate utiliza în afecțiuni ale mucoaselor (ragade, glosite, stomatite, afte bucale, ulcerații genitale sau anale etc.) și boli de piele (seboree, acnee, alopecie, ulcerații cutanate, psoriazis etc.).

Se administrează în uz intern, 1-2 lingurițe de drojdie uscată (nu este indicată drojdia prospătă deoarece poate distruge o parte din vitaminele B din intestine), de regulă specii de drojdii cu activitate la temperaturi joase (Saccharomyces uvarum), dizolvată în apă rece sau ceai rece de Fenicul (Foeniculum vulgare) sau de Coriandru (Coriandrum sativum) pentru a evita balonările, de 2-3 ori pe zi, între mese sau după mesele principale, cu 1-2 zile pe săptămână de pauză. Durata curei este de 2-4 săptămâni și se poate relua după alte 2-4 săptămâni. În uz extern se spală afecțiunea cu apa în care a fost dizolvată drojdia.

Nu se va administra drojdia imediat după ce au fost consumate fructe sau dulciuri și este contraindicată în insuficiență renală gravă. Se va păstra la rece și ferită de lumină.

Urzica – o plantă medicinală completă

Lasă un comentariu

Dacă tot a venit primăvara și cum fiecare anotimp își are uneltele sale pentru a ne întreține sănătoși și plini de vitalitate, voi scrie despre prima plantă midicinală, des întrebuințată, care deschide noul an solar.

Urzica este o erbacee perenă din familia urticaceelor. Tulpina și frunzele sunt acoperite cu perișori urticanţi, a căror atingere provoacă bășicarea pielii și mâncărimi. Crește aproape oriunde, dar în general preferă locurile parțial umbrite, la marginea pădurilor, pe langă garduri și drumuri. Primăvara devreme, atunci când este foarte tânără și plină de sucuri, urzica are valoare alimentară, asemănându-se la preparare cu spanacul. Totuși, pe lângă valoare alimentară a urzicii, ne sare în atenție valoarea ei medicinală.

Pentru uz medicinal se recoltează frunzele și rădăcinile. Din aceste părţi ale urzicii se prepară infuzie, decoct, sirop, suc proaspăt, loţiune tonică, piure de urzici.

Substanţe active: vitamine (B12, C, E, B2, K), ulei esenţial, ulei gras, provitamina A, siliciu, acid galic și acid formic, mucilagii și lecitină. Perișorii urzicanţi conţin histamină, acetilcolină, dar și o substanţă ce determină contracţia mușchilor netezi. Chiar dacă aceste substanțe au fost enumerate, urzica ramâne o plantă cu o compoziție chimică incomplet cunoscută.

Întrebuinţări: Urzica este considerată una dintre cele mai complete plante medicinale. Are proprietăţi diuretice, astringente, antiseptice, depurative, emoliente, expectorante, hemostatice, tonice, revitalizante, detoxifiante, antidiareice, vitaminizante, hipoglicemiante, cicatrizante, declorurante, antitusive. Este inclusă în tratamentele a peste 20 de afecțiuni diferite, fapt rar întâlnit printre plantele medicinale.

Pe lângă toate aceste întrebuințări, urzica are un rol important în stimularea creșterii părului. Sucul din frunze proaspete de urzică se foloseste în detoxifierea majoră a organismului. De asemenea, urzica stimulează activitatea ficatului, precum și pe cea din tractul gastro-intestinal.

Este utilizată cu succes în tratamentul următoarelor afecțiuni: dizenterie, reumatism, litiază renală, gută, bronșite, hemoroizi, hemoragii interne, hemoragii uterine, tulburări digestive, avitaminoze, diabet zaharat, răni greu vindecabile, ulcer varicos, supuraţii, obezitate, eczeme rebele, psoriazis, seboree, mătreaţă, precum și în cura depurativă și revitalizantă de primăvară.

Alte afecţiuni în care urzica are un rol benefic care nu poate fi neglijat: diabetul, afecţiunile hepatice și biliare, deranjamentele stomacale și intestinale, inflamarea căilor respiratorii.

Urzica este un element hrănitor de un mare ajutor în refacerea organismului după diferite traume fizice sau psihice.

Rețetă smoothie de urzici

urzici

Ingredinete

  • un mănunchi mare, poaspăt, de urzici tinere;
  • o jumătate de lămâie cu tot cu coajă;
  • un măr;
  • 2 linguri de ghimbir proaspăt ras.

Preparare

Spălați bine lămâia într-un amestec de o parte oțet de mere și trei părți apă pentru a îndepărta pesticidele și impuritățile din coajă. Dacă mărul provine de la o sursă necunoscută, puteți opta pentru spălarea lui în aceeași soluție. În cazul urzicilor, este suficient dacă le curățați sub un jet de apă. Răzuiți apoi coaja de lămâie și ghimbirul. Tăiați în bucăți potrivite lămâia și mărul. Adăugați tot în blender și gata. Savurați-l imediat.

Diagnosticarea afectiunilor urmarind aspectul tenului

Lasă un comentariu

Acesta tehnica de diagnosticare este complementara la urmarirea aspectului pielii despre care am scris mai sus. Indiciile care apar asupra tenului intaresc concluzionarea unui diagnostic corect, astfel:

  • Un aspect ridat, dezhidratat, cu tegumente groase de culoare bruna: tulburari renale;
  • Un aspect ridat, uscat, cu reflexii palide: afectiuni ale stomacului, ulcer gastric;
  • Un aspect ridat, uscat cu tenta cafenie: intoxicatie data de un tabagism cronic;
  • Un aspect albicios, palid: anemie, afectiuni pulmonare;
  • Un aspect galbui, umflat: afectiuni ale splinei si pancreasului;
  • Un aspect rosu-aprins/albastra-vinetie: Afectiuni cardiovasculare, boli maligne.

Ridurile vorbesc si ele despre afectiuni si excese, astfel:

  • Ridurile orizontale pe frunte: afectiuni ale sistemului nervos;
  • Riduri incrucisate pe frunte: exces alimentar;
  • Riduri verticale la radacina nasului: exces in alimentatia de origine animala.

Alte indicii ale elementelor fetei sunt:

  • Urechi rosii: boli de rinichi si circulatorii;
  • Urechi uscate cu aspect prafuit: boli ale sistemului osos;
  • Sant orizontal pe lobul inferior al urechii: boli cardiovasculare;
  • Nas rosu: boli cardiovasculare;
  • Cearcane albastrui: boli cardiacice si pulmonare;
  • Cearcane cenusii: anemie sau afectiuni ale sistemului imunitar;
  • Cearcane rosii: boli cardiovasculare (hipertensiune);
  • Pungi sub ochi: retentie de apa ca urmare a excesului de sare sau tabagism cronic;
  • Buze excesiv de rosii: afectiuni ale splinei si pancreasului;
  • Buze uscate, vinete: afectiuni gastrice, colite;
  • Buza superioara umflata: boli de stomac;
  • Buza inferioara umflata: afectiuni intestinale;
  • Barbie umflata: boli de rinichi.

Diagnosticarea afectiunilor urmarind aspectul pielii

Lasă un comentariu

Orice boala oricat de mica si nesemnificativa ar fi ea, imbolnaveste intregul corp, nu doar organul afectat. Boala este un dezechilibru general, la fel cum sanatatea este o armonie a tuturor elementelor si microelementelor. De aceea o afectiune va actiona de fiecare data in intregul “ansamblu” uman, fara sa ezite vreo particica. Respectand aceasta lege naturala, vom urmari anumite organe cu intindere mare sau care sunt usor de monitorizat pentru a le “citi” si identifica boala.

Pielea este cel mai mare organ al corpului, fiind ca o harta a conditiei de sanatate a organismului. Din vechi timpuri, la multe culturi, urmarirea aspectului pielii impreuna cu alte simptome au fost indicii pretioase in punerea unui diagnostic. Se va urmari atent in principal culoarea, aspectul si consistenta pielii astfel:

Culoarea (mai ales a tenului):

Rosie aprinsa: boli cardiovasculare;
Alb-bruna (cafenie): afectiuni ale rinichilor si cailor urinare, bola Addison;
Galben-verzuie (icterica, inclusiv la nivelul albului ochilor): boli hepato-biliare;
Albicioasa (palida): anemie, afectiuni pulmonare;
Albastra-vinetie (cianozica): boli maligne (cancer), afectiuni cardiacice;
Galbuie: afectiuni ale splinei si pancreasului.

Aspectul:

Uscata: tulburari endocrine, nervoase, de circulatie, gastrice si pulmonare;
Hiperhidrata: afectiuni renale, hepatobiliare si cardiovasculare;
Seboreica: tulburari endocrine, neuropsihice, intestinale si lipsa vitaminelor A si E;
Pletorica (groasa, carnoasa, cu pori dilatati): afectiuni hepato-biliare, metabolice si ale pancreasului;
Cuperozica (rosiatica cu vinisoare): tulburari nervoase, endocrine, digestive si de circulatie sangvina;
Casectica (subtire, uscata, palida): anemii si tulburari endocrine.

Consistenta:

In functie de organul afectat, organismul se axeaza pe acea zona, facand depozite de substante nutritive pentru a eficientiza timpul de transport si energia consumata. Astfel, zonele de electie (depunere) a celulitei ne pot indica locul unde exista o problema.

Zona anterioara a corpului:

• Gat si umeri: afectiuni ale sistemului nervos central;
• Torace si axila stanga: afectiuni cardiovasculare ale splinei si pancreasului;
• Torace si axila dreapta: afectiuni hepatobiliare si gastrice;
• Abdoment: boli digestive;
• Solduri si coapse: disfunctii endocrine;
• Genunchi si glezne: afectiuni ale rinichilor si cailor urinare.

Zona posterioara a corpului:

• Ceafa (“ceafa lata”): afectiuni ale sistemului nervos central;
• Partea stanga a spatelui: afectiuni cardiovasculare ale splinei si pancreasului;
• Partea dreapta a spatelui: afectiuni hepatobiliare si gastrice;
• Zona dorsala: afectiuni renale;
• Regiunea sacrala: disfunctionalitati ale aparatului urogenital;
• Fese: tulburari endocrine si circulatorii.