Intoleranța la lactoză și incapacitatea de absorbție a nutrienților: O legătură subtilă în funcționarea tractului digestiv

Intoleranța la lactoză este o afecțiune comună în care organismul nu poate digera lactoza, un zahăr prezent în lapte și produse lactate. Această problemă este cauzată de deficiența lactazei, enzima necesară pentru descompunerea lactozei în galactoză și glucoză, care pot fi apoi absorbite în sânge prin mucoasa intestinală. Incapacitatea de a digera și absorbi lactoza poate avea efecte secundare semnificative asupra absorbției altor nutrienți din tractul digestiv, influențând astfel sănătatea generală a individului.

Procentul din populație care are intoleranță la lactoză variază semnificativ în funcție de regiunea geografică și de grupul etnic. În general:

  • În Asia de Est, intoleranța la lactoză este foarte frecventă, afectând între 70% și 100% din populație.
  • În America de Sud, Africa și în unele părți ale Orientului Mijlociu, prevalența este de asemenea ridicată, afectând între 50% și 80% din populație.
  • În Europa, prevalența variază: este mai mare în sudul Europei (în jur de 50%-70%) și mult mai scăzută în nordul Europei, unde doar 5%-20% din populație este afectată.
  • În Statele Unite, aproximativ 36% din populația adultă are o anumită formă de intoleranță la lactoză, dar acest procent variază semnificativ între diferite grupuri etnice.

Per total, se estimează că între 65% și 70% din populația mondială suferă de o formă de intoleranță la lactoză, această condiție fiind mai puțin comună în rândul populațiilor cu o lungă istorie de consum de produse lactate.

1. Mecanismul fiziologic al intoleranței la lactoză

În mod normal, lactaza este produsă în enterocitele (celulele epiteliale ale intestinului subțire) și funcționează la nivelul marginii în perie a vilozităților intestinale. La persoanele cu intoleranță la lactoză, activitatea acestei enzime este redusă sau absentă, ceea ce face ca lactoza să nu fie descompusă și să rămână în lumenul intestinal. Aceasta atrage apa prin osmoză, ducând la simptome de diaree, balonare și dureri abdominale.

2. Efectele asupra absorbției nutrienților

Intoleranța la lactoză poate afecta indirect absorbția altor nutrienți prin mai multe mecanisme:

a) Impactul asupra microflorei intestinale
Lactoza nedigerată ajunge în colon, unde este fermentată de bacteriile intestinale, producând acizi grași cu lanț scurt și gaze (hidrogen, metan și dioxid de carbon). Acest proces poate duce la o disbioză, adică un dezechilibru al microflorei intestinale, care este esențială pentru o bună funcționare a intestinului și pentru absorbția optimă a nutrienților. Studiile au arătat că modificările microflorei intestinale pot reduce eficiența absorbției vitaminelor și mineralelor, cum ar fi calciul și magneziul.

b) Modificări ale motilității intestinale
Simptomele de diaree și balonare pot accelera tranzitul intestinal, reducând timpul de contact al nutrienților cu suprafața de absorbție a intestinului. Aceasta poate duce la o absorbție incompletă a nutrienților, contribuind la deficiențe nutriționale pe termen lung.

c) Inflamația cronică a mucoasei intestinale
Inflamația indusă de prezența lactozei nedigerate poate duce la o permeabilitate crescută a mucoasei intestinale (cunoscută și sub numele de „leaky gut”), ceea ce afectează negativ absorbția nutrienților. În plus, inflamația poate deteriora vilozitățile intestinale, reducând suprafața disponibilă pentru absorbție a nutrienților.

3. Implicarea în deficiențe nutriționale

Persoanele cu intoleranță la lactoză sunt adesea expuse riscului de deficiențe nutriționale. Cele mai comune deficiențe sunt cele de calciu și vitamina D, având în vedere că laptele și produsele lactate sunt principalele surse de aceste nutrienți în multe diete. O absorbție redusă a calciului, în special, poate crește riscul de osteoporoză și alte afecțiuni osoase.

4. Strategii de gestionare

Gestionarea intoleranței la lactoză nu doar că poate ameliora simptomele digestive, dar poate și îmbunătăți absorbția nutrienților. Aceasta poate include:

  • Utilizarea produselor lactate cu conținut redus de lactoză (de obicei produsele lactate fermentate natural) sau eliminarea completă a acestora.
  • Administrarea suplimentelor de lactază: suplimentele de lactază pot ajuta la digestia lactozei în timpul consumului de lactate, prevenind astfel problemele digestive și permițând o absorbție adecvată a nutrienților.
  • Suplimente de calciu și vitamina D: în cazul în care evitarea lactatelor este necesară, suplimentele pot ajuta la prevenirea deficiențelor.

Concluzii

Intoleranța la lactoză nu este doar o afecțiune care cauzează disconfort digestiv, ci poate avea și un impact semnificativ asupra absorbției generale a nutrienților. O gestionare atentă a dietei și a simptomelor poate ajuta la prevenirea complicațiilor pe termen lung, cum ar fi deficiențele nutriționale și afectarea sănătății osoase.

Surse bibliografice:

1. He, T., et al. „Lactose Intolerance and its Impact on the Absorption of Nutrients: An Update.” Nutrition & Metabolism, 2017. [https://nutritionandmetabolism.biomedcentral.com/articles/10.1186/s12986-017-0193-7](https://nutritionandmetabolism.biomedcentral.com/articles/10.1186/s12986-017-0193-7)

2. Lomer, M. C. E., Parkes, G. C., & Sanderson, J. D. „Review article: lactose intolerance in clinical practice – myths and realities.” Alimentary Pharmacology & Therapeutics, 2008. [https://onlinelibrary.wiley.com/doi/full/10.1111/j.1365-2036.2008.03750.x](https://onlinelibrary.wiley.com/doi/full/10.1111/j.1365-2036.2008.03750.x)

3. Misselwitz, B., et al. „Update on lactose malabsorption and intolerance: pathogenesis, diagnosis and clinical management.” Gut, 2019. [https://gut.bmj.com/content/68/11/2080](https://gut.bmj.com/content/68/11/2080)

4. Di Stefano, M., et al. „Bone mass and metabolism in patients with lactose intolerance.” European Journal of Clinical Nutrition, 2016. [https://www.nature.com/articles/ejcn201648](https://www.nature.com/articles/ejcn201648)

Automasajul

Dacă v-ați observat atunci când ați avut parte de o durere sau ați suferit o mică accidentare, ați constatat că inconștient aveați tendința de a masa locul respectiv pentru a ameliora starea de disconfort. Hipocrat (460-375 î.Ch.), părintele medicinei, afirma că „masajul întărește corpul și-l slăbește pe omul gras”. Automasajul a fost larg răspândit în Grecia antică și în Imperiul Roman, dar folosit și la arabi, în vestitele lor băi (hamman).

Corpul uman este alcătuit dintr-o vastă reţea de canale, mai mici sau mai mari, prin care circulă permanent lichide cu diverse încărcături. Sistemul circulator reprezintă o imensă reţea de distribuţie, redistribuţie, evacuare şi recaptare a fluidelor din corp, având o importanţă covârşitoare pentru organism. Vorbim aici inclusiv despre sistemul limfatic, care spre deosebire de sânge, nu are o pompă pentru o circulație constantă, ci este influențat de contracțiile mușchilor mari, de respirație și de mișcările corpului. Masajul va stimula circulația sângelui și a limfei.

Pe lângă complexa rețea de vase sanguine și limfatice, țesuturile sunt împânzite și de formațiuni nervoase. În masaj și automasaj ne vom axa atenția asupra terminațiilor nervoase de la nivelul dermei, care sunt proiecții ale diferitor funcții și organe. Excitându-le corect, vom avea parte de un efect benefic asupra respectivei funcții sau respectivului organ. Automasajul îl putem realiza dimineața, imediat după ce ne-am trezit și vom alege una dintre cele două proceduri:

  • automasajul uscat – se va realiza cu ajutorul unei perii din păr natural și ușor, fără a răni pielea, vom peria întregul corp în direcțiile corecte de masaj;
  • automasajul hidratant – se va realiza după ce pielea a fost unsă în prealabil cu uleiuri naturale medicinale în amestec cu ulei de parafină, respecându-se direcțiile de masaj din figura de mai jos.

De regulă, masajul uscat se aplică mai des decât cel hidratant. Ca un program, vă puteți masa în fiecare dimineață, cu peria, timp de trei săptămâni, apoi o săptămână veți aplica masajul hidratant, după care se reîncepe cu cel uscat.masajAcțiunea terapeutică a procedeului este diferită, în raport cu zona care se masează, astfel:

Frunte și tâmple: dureri de cap, insomnie, oboseală, amețeli, tuse și febră.

Ceafă: dureri de ceafă, senzație de „cap înfierbântat”, amețeli și gripă.

Parte anterioară a toracelui și gâtului: bronșită, astm bronșic și dureri de umeri.

Partea posterioară a toracelui (între omoplați și umeri): cardiopatie ischemică dureroasă, palpitații, oboseală, amorțeli ale membrelor superioare, bronșită și astm bronșic.

Abdomen: a) de la capul sternului până la ombilic: balonări, greață, indigestie, vărsături, edeme, nervozitate; b) de la ombilic până la organele genitate: tulburări de menstruație, cicluri dureroase, impotență sexuală și frigiditate.

Partea posterioară a trunchiului (de la omoplați la coccis): cardiopatie ischemică dureroasă, afecțiuni hepatobiliare, lumbago, sciatică, impotență sexuală și afecțiuni renale.

Membre superioare (în special pe mâini și brațe): nervozitate, insomnii, palpitații, tahicardie, anxietate, migrene, greață, vomă, constipație, gripă, febră, bronșită, insolație și menstruații neregulate.

Membre inferioare (în special pe labele picioarelor și de la acestea până la genunchi): spasme musculare, oboseala picioarelor, amorțeala picioarelor, hemoroizi, impotență sexuală, frigiditate, tulburări de menstruație, sâni dureroși, edeme ale picioarelor, sciatică, dureri de cap și afecțiuni renale, urinare și hepatice.