Etichetă: psoriazis

Legătura dintre Bolile Autoimune și Alimentație

Lasă un comentariu

Bolile autoimune sunt afecțiuni în care sistemul imunitar atacă în mod eronat propriile celule și țesuturi ale organismului, considerându-le agenți patogeni. Printre cele mai comune boli autoimune se numără artrita reumatoidă, lupusul, boala celiacă, scleroza multiplă și tiroidita Hashimoto. Deși cauzele exacte ale acestor afecțiuni nu sunt complet înțelese, se știe că alimentația joacă un rol important atât în prevenirea, cât și în gestionarea lor.

Influența Alimentației asupra Bolilor Autoimune

1.  Inflamația și Alimentele Inflamatorii
Unul dintre mecanismele centrale ale bolilor autoimune este inflamația cronică. Alimentația poate influența direct nivelul de inflamație din corp, agravând sau ameliorând simptomele bolii. O dietă bogată în zaharuri rafinate, grăsimi trans și alimente procesate contribuie la inflamație și poate agrava simptomele afecțiunilor autoimune.

Pe de altă parte, alimentele antiinflamatorii, cum ar fi peștele gras (bogat în acizi grași omega-3), legumele cu frunze verzi, fructele bogate în antioxidanți (cum sunt fructele de pădure), uleiul de măsline extravirgin și cerealele integrale, pot reduce inflamația și proteja organismul de exacerbarea bolilor autoimune.

2. Glutenul și Sensibilitățile Alimentare
Glutenul, o proteină găsită în grâu, secară și orz, este strâns legat de boala celiacă, o boală autoimună în care sistemul imunitar atacă intestinul subțire atunci când glutenul este ingerat. Însă, sensibilitățile la gluten nu sunt limitate doar la această boală. Persoanele cu alte afecțiuni autoimune, precum tiroidita Hashimoto, au raportat îmbunătățiri ale stării de sănătate prin eliminarea glutenului din dietă, deși nu există dovezi clare că această practică ar fi benefică tuturor pacienților autoimuni.

În plus, multe persoane cu boli autoimune dezvoltă sensibilități alimentare la alte proteine, precum cele din lactate sau ouă, care pot agrava inflamația. Dietele de eliminare, care identifică și exclud alimentele problematice, sunt adesea recomandate pentru a reduce simptomele inflamatorii.

3. Microbiomul Intestinal și Răspunsul Imun
O componentă majoră în legătura dintre alimentație și bolile autoimune este microbiomul intestinal – totalitatea bacteriilor și microorganismelor care trăiesc în intestinul nostru. Un microbiom divers și echilibrat este esențial pentru un sistem imunitar sănătos, iar dezechilibrele în microbiom (disbioza) au fost asociate cu o serie de boli autoimune, cum ar fi scleroza multiplă și lupusul.

O dietă bogată în fibre din legume, fructe și cereale integrale, precum și alimente fermentate, cum ar fi iaurtul, kefirul și varza murată, poate ajuta la menținerea sănătății microbiomului și la prevenirea inflamației care poate contribui la declanșarea bolilor autoimune.

4. Deficiențele Nutriționale și Bolile Autoimune
Deficiențele de nutrienți esențiali pot, de asemenea, contribui la riscul de a dezvolta o boală autoimună sau la agravarea acesteia. De exemplu, vitamina D joacă un rol central în reglarea sistemului imunitar. Un nivel scăzut de vitamina D a fost asociat cu boli precum scleroza multiplă și lupusul. Suplimentarea cu vitamina D poate ajuta la gestionarea acestor afecțiuni și la reducerea inflamației.

Un alt nutrient important este omega-3, care are efecte antiinflamatorii puternice. Sursa principală de omega-3 sunt peștii grași, cum ar fi somonul și sardinele, dar și unele uleiuri vegetale precum cel de semințe de in. Suplimentele de omega-3 s-au dovedit a fi benefice în reducerea inflamației la persoanele cu boli autoimune.

De asemenea, minerale precum zincul și seleniul joacă roluri esențiale în funcționarea sistemului imunitar și au efecte antioxidante. Deficiențele acestor minerale pot agrava simptomele bolilor autoimune.

Concluzii
Deși nu există o soluție alimentară universală pentru bolile autoimune, alimentația poate juca un rol esențial în gestionarea acestor afecțiuni. Dietele bogate în alimente antiinflamatorii, echilibrate din punct de vedere nutrițional și care susțin sănătatea microbiomului intestinal, pot ajuta la reducerea inflamației și la ameliorarea simptomelor.

Întotdeauna este recomandat ca modificările dietetice să fie realizate sub supravegherea unui specialist în nutriție sau a unui medic, pentru a asigura că acestea sunt sigure și adaptate nevoilor individuale.

Bibliografie:
1. Fasano, A., & Catassi, C. (2012). Celiac disease. New England Journal of Medicine, 367(25), 2419-2426.
2. Calder, P. C. (2013). Omega-3 polyunsaturated fatty acids and inflammatory processes: Nutrition or pharmacology?. British Journal of Clinical Pharmacology, 75(3), 645-662.
3. Lindqvist, P. G., Epstein, E., Landin-Olsson, M., Ingvar, C., Nielsen, K., Stenbeck, M., & Olsson, H. (2014). Avoidance of sun exposure as a risk factor for major causes of death: a competing risk analysis of the melanoma in Southern Sweden cohort. Journal of Internal Medicine, 276(1), 77-86.
4. Vojdani, A., & Lambert, J. (2011). The role of environmental triggers in autoimmune diseases. Autoimmune Diseases, 2011, Article ID 798029.
5. Jäger, R., Lowery, R. P., Calvanese, A. V., Joy, J. M., Purpura, M., & Wilson, J. M. (2014). Probiotic administration increases amino acid absorption from plant protein: a placebo-controlled, randomized, double-blind, multicenter, crossover study. Probiotics and Antimicrobial Proteins, 6(1), 59-65.

Anemia și drojdia de bere

Lasă un comentariu

În prezent, din cauza consumului mare de alimente procesate, care ne pot asigura doar energie calorică dar nu și un complex de nutrienți, apar afecțiuni, tratate de majoritatea cu indiferență și inconștiență. Anemia este una dintre aceste afecțiuni, care practic este un semnal de alarmă ce ne avertizează că stilul nostru de viață este necorespunzător. Prin definiție, anemia (din grecescul „anaimia”, insemnând „fără sânge”) este o deficiență calitativă sau cantitativă a hemoglobinei, moleculă ce se găsește în globulele roșii. Deoarece hemoglobina transportă oxigenul de la plămâni la țesuturi, anemia conduce la hipoxie (lipsa de oxigen) în organe. Dar lipsa hemoglobinei nu este cauza anemiei, ci lipsa din alimentația noastră a substanțelor benefice este adevărata cauză. În consecință, va trebui să administrăm superalimente pentru a îndepărta lacuna de nutrienți.

Suplimentele alimentare sintetice (vitamine și minerale concentrate) nu sunt o soluție tocmai bună. Nu știu câți dintre voi cunoașteți că suplimentele sintetice nu aduc decât un singur beneficiu corpului nostru: ne fac urina mai scumpă. Foarte puțin din ele este asimilat de organism, deoarece sunt sintetice și nu există un „program” de decodare la nivel celular. Va fi necesar să ne asigurăm complexul de nutrienți din suplimente organice, care în procesul lor de fabricație au trecut printr-un organism viu.

Drojdia de bere (Saccharomyces cerevisae și Saccharomyces uvarum) este o ciupercă cunoscută din vechime, folosită mai ales în panificație și după cum îi spune și numele, în fabricarea berii. Ea metabolizează prin fermentație zaharurile din cereale și produce alcool și dioxid de carbon. Conține o serie de substanțe active nutritive, dar și cu proprietăți de vindecare pentru unele boli: vitamine (B și D), minerale (fosfor, fier, potasiu, magneziu etc.), proteine (aminoacizi indispensabili organismului), enzime, lipide și glucide. Mai exact, conform unor cercetări recente, drojdia are în compoziție 16 aminoacizi, 14 minerale și 17 vitamine.

Acțiunea sa terapeutică se remarcă prin efectele sale antianemice, vitaminizante, antitoxice, remineralizante, de protecție a sistemului nervos, de scădere a colesterolului, stimulente ale glandelor endocrine ș.a. Astfel, se recomandă intern în anemie, avitaminoze, rahitism, demineralizări, tulburări de creștere, intoxicații de toate genurile, tulburări ale sistemului nervos (stres, astenii, nevroze, surmenaj etc.), afecțiuni hepatobiliare (dischinezii biliare, angiocolite, colescistită, steatoză hepatică, ciroză etc.), afecțiuni cardiovasculare (cardiopatie ischemică, insuficiență cardică, hipertensiune arterială etc.), boli digestive (gastrite, ulcer gastric, constipație, infecții intestinale etc.), diabet zaharat, obezitate, hiperglicemie, hipercolesterolemie etc. Extern se poate utiliza în afecțiuni ale mucoaselor (ragade, glosite, stomatite, afte bucale, ulcerații genitale sau anale etc.) și boli de piele (seboree, acnee, alopecie, ulcerații cutanate, psoriazis etc.).

Se administrează în uz intern, 1-2 lingurițe de drojdie uscată (nu este indicată drojdia prospătă deoarece poate distruge o parte din vitaminele B din intestine), de regulă specii de drojdii cu activitate la temperaturi joase (Saccharomyces uvarum), dizolvată în apă rece sau ceai rece de Fenicul (Foeniculum vulgare) sau de Coriandru (Coriandrum sativum) pentru a evita balonările, de 2-3 ori pe zi, între mese sau după mesele principale, cu 1-2 zile pe săptămână de pauză. Durata curei este de 2-4 săptămâni și se poate relua după alte 2-4 săptămâni. În uz extern se spală afecțiunea cu apa în care a fost dizolvată drojdia.

Nu se va administra drojdia imediat după ce au fost consumate fructe sau dulciuri și este contraindicată în insuficiență renală gravă. Se va păstra la rece și ferită de lumină.

Urzica – o plantă medicinală completă

Lasă un comentariu

Dacă tot a venit primăvara și cum fiecare anotimp își are uneltele sale pentru a ne întreține sănătoși și plini de vitalitate, voi scrie despre prima plantă midicinală, des întrebuințată, care deschide noul an solar.

Urzica este o erbacee perenă din familia urticaceelor. Tulpina și frunzele sunt acoperite cu perișori urticanţi, a căror atingere provoacă bășicarea pielii și mâncărimi. Crește aproape oriunde, dar în general preferă locurile parțial umbrite, la marginea pădurilor, pe langă garduri și drumuri. Primăvara devreme, atunci când este foarte tânără și plină de sucuri, urzica are valoare alimentară, asemănându-se la preparare cu spanacul. Totuși, pe lângă valoare alimentară a urzicii, ne sare în atenție valoarea ei medicinală.

Pentru uz medicinal se recoltează frunzele și rădăcinile. Din aceste părţi ale urzicii se prepară infuzie, decoct, sirop, suc proaspăt, loţiune tonică, piure de urzici.

Substanţe active: vitamine (B12, C, E, B2, K), ulei esenţial, ulei gras, provitamina A, siliciu, acid galic și acid formic, mucilagii și lecitină. Perișorii urzicanţi conţin histamină, acetilcolină, dar și o substanţă ce determină contracţia mușchilor netezi. Chiar dacă aceste substanțe au fost enumerate, urzica ramâne o plantă cu o compoziție chimică incomplet cunoscută.

Întrebuinţări: Urzica este considerată una dintre cele mai complete plante medicinale. Are proprietăţi diuretice, astringente, antiseptice, depurative, emoliente, expectorante, hemostatice, tonice, revitalizante, detoxifiante, antidiareice, vitaminizante, hipoglicemiante, cicatrizante, declorurante, antitusive. Este inclusă în tratamentele a peste 20 de afecțiuni diferite, fapt rar întâlnit printre plantele medicinale.

Pe lângă toate aceste întrebuințări, urzica are un rol important în stimularea creșterii părului. Sucul din frunze proaspete de urzică se foloseste în detoxifierea majoră a organismului. De asemenea, urzica stimulează activitatea ficatului, precum și pe cea din tractul gastro-intestinal.

Este utilizată cu succes în tratamentul următoarelor afecțiuni: dizenterie, reumatism, litiază renală, gută, bronșite, hemoroizi, hemoragii interne, hemoragii uterine, tulburări digestive, avitaminoze, diabet zaharat, răni greu vindecabile, ulcer varicos, supuraţii, obezitate, eczeme rebele, psoriazis, seboree, mătreaţă, precum și în cura depurativă și revitalizantă de primăvară.

Alte afecţiuni în care urzica are un rol benefic care nu poate fi neglijat: diabetul, afecţiunile hepatice și biliare, deranjamentele stomacale și intestinale, inflamarea căilor respiratorii.

Urzica este un element hrănitor de un mare ajutor în refacerea organismului după diferite traume fizice sau psihice.

Rețetă smoothie de urzici

urzici

Ingredinete

  • un mănunchi mare, poaspăt, de urzici tinere;
  • o jumătate de lămâie cu tot cu coajă;
  • un măr;
  • 2 linguri de ghimbir proaspăt ras.

Preparare

Spălați bine lămâia într-un amestec de o parte oțet de mere și trei părți apă pentru a îndepărta pesticidele și impuritățile din coajă. Dacă mărul provine de la o sursă necunoscută, puteți opta pentru spălarea lui în aceeași soluție. În cazul urzicilor, este suficient dacă le curățați sub un jet de apă. Răzuiți apoi coaja de lămâie și ghimbirul. Tăiați în bucăți potrivite lămâia și mărul. Adăugați tot în blender și gata. Savurați-l imediat.