Intoleranța la lactoză și incapacitatea de absorbție a nutrienților: O legătură subtilă în funcționarea tractului digestiv

Intoleranța la lactoză este o afecțiune comună în care organismul nu poate digera lactoza, un zahăr prezent în lapte și produse lactate. Această problemă este cauzată de deficiența lactazei, enzima necesară pentru descompunerea lactozei în galactoză și glucoză, care pot fi apoi absorbite în sânge prin mucoasa intestinală. Incapacitatea de a digera și absorbi lactoza poate avea efecte secundare semnificative asupra absorbției altor nutrienți din tractul digestiv, influențând astfel sănătatea generală a individului.

Procentul din populație care are intoleranță la lactoză variază semnificativ în funcție de regiunea geografică și de grupul etnic. În general:

  • În Asia de Est, intoleranța la lactoză este foarte frecventă, afectând între 70% și 100% din populație.
  • În America de Sud, Africa și în unele părți ale Orientului Mijlociu, prevalența este de asemenea ridicată, afectând între 50% și 80% din populație.
  • În Europa, prevalența variază: este mai mare în sudul Europei (în jur de 50%-70%) și mult mai scăzută în nordul Europei, unde doar 5%-20% din populație este afectată.
  • În Statele Unite, aproximativ 36% din populația adultă are o anumită formă de intoleranță la lactoză, dar acest procent variază semnificativ între diferite grupuri etnice.

Per total, se estimează că între 65% și 70% din populația mondială suferă de o formă de intoleranță la lactoză, această condiție fiind mai puțin comună în rândul populațiilor cu o lungă istorie de consum de produse lactate.

1. Mecanismul fiziologic al intoleranței la lactoză

În mod normal, lactaza este produsă în enterocitele (celulele epiteliale ale intestinului subțire) și funcționează la nivelul marginii în perie a vilozităților intestinale. La persoanele cu intoleranță la lactoză, activitatea acestei enzime este redusă sau absentă, ceea ce face ca lactoza să nu fie descompusă și să rămână în lumenul intestinal. Aceasta atrage apa prin osmoză, ducând la simptome de diaree, balonare și dureri abdominale.

2. Efectele asupra absorbției nutrienților

Intoleranța la lactoză poate afecta indirect absorbția altor nutrienți prin mai multe mecanisme:

a) Impactul asupra microflorei intestinale
Lactoza nedigerată ajunge în colon, unde este fermentată de bacteriile intestinale, producând acizi grași cu lanț scurt și gaze (hidrogen, metan și dioxid de carbon). Acest proces poate duce la o disbioză, adică un dezechilibru al microflorei intestinale, care este esențială pentru o bună funcționare a intestinului și pentru absorbția optimă a nutrienților. Studiile au arătat că modificările microflorei intestinale pot reduce eficiența absorbției vitaminelor și mineralelor, cum ar fi calciul și magneziul.

b) Modificări ale motilității intestinale
Simptomele de diaree și balonare pot accelera tranzitul intestinal, reducând timpul de contact al nutrienților cu suprafața de absorbție a intestinului. Aceasta poate duce la o absorbție incompletă a nutrienților, contribuind la deficiențe nutriționale pe termen lung.

c) Inflamația cronică a mucoasei intestinale
Inflamația indusă de prezența lactozei nedigerate poate duce la o permeabilitate crescută a mucoasei intestinale (cunoscută și sub numele de „leaky gut”), ceea ce afectează negativ absorbția nutrienților. În plus, inflamația poate deteriora vilozitățile intestinale, reducând suprafața disponibilă pentru absorbție a nutrienților.

3. Implicarea în deficiențe nutriționale

Persoanele cu intoleranță la lactoză sunt adesea expuse riscului de deficiențe nutriționale. Cele mai comune deficiențe sunt cele de calciu și vitamina D, având în vedere că laptele și produsele lactate sunt principalele surse de aceste nutrienți în multe diete. O absorbție redusă a calciului, în special, poate crește riscul de osteoporoză și alte afecțiuni osoase.

4. Strategii de gestionare

Gestionarea intoleranței la lactoză nu doar că poate ameliora simptomele digestive, dar poate și îmbunătăți absorbția nutrienților. Aceasta poate include:

  • Utilizarea produselor lactate cu conținut redus de lactoză (de obicei produsele lactate fermentate natural) sau eliminarea completă a acestora.
  • Administrarea suplimentelor de lactază: suplimentele de lactază pot ajuta la digestia lactozei în timpul consumului de lactate, prevenind astfel problemele digestive și permițând o absorbție adecvată a nutrienților.
  • Suplimente de calciu și vitamina D: în cazul în care evitarea lactatelor este necesară, suplimentele pot ajuta la prevenirea deficiențelor.

Concluzii

Intoleranța la lactoză nu este doar o afecțiune care cauzează disconfort digestiv, ci poate avea și un impact semnificativ asupra absorbției generale a nutrienților. O gestionare atentă a dietei și a simptomelor poate ajuta la prevenirea complicațiilor pe termen lung, cum ar fi deficiențele nutriționale și afectarea sănătății osoase.

Surse bibliografice:

1. He, T., et al. „Lactose Intolerance and its Impact on the Absorption of Nutrients: An Update.” Nutrition & Metabolism, 2017. [https://nutritionandmetabolism.biomedcentral.com/articles/10.1186/s12986-017-0193-7](https://nutritionandmetabolism.biomedcentral.com/articles/10.1186/s12986-017-0193-7)

2. Lomer, M. C. E., Parkes, G. C., & Sanderson, J. D. „Review article: lactose intolerance in clinical practice – myths and realities.” Alimentary Pharmacology & Therapeutics, 2008. [https://onlinelibrary.wiley.com/doi/full/10.1111/j.1365-2036.2008.03750.x](https://onlinelibrary.wiley.com/doi/full/10.1111/j.1365-2036.2008.03750.x)

3. Misselwitz, B., et al. „Update on lactose malabsorption and intolerance: pathogenesis, diagnosis and clinical management.” Gut, 2019. [https://gut.bmj.com/content/68/11/2080](https://gut.bmj.com/content/68/11/2080)

4. Di Stefano, M., et al. „Bone mass and metabolism in patients with lactose intolerance.” European Journal of Clinical Nutrition, 2016. [https://www.nature.com/articles/ejcn201648](https://www.nature.com/articles/ejcn201648)

Laptele și sănătatea oaselor: O privire critică asupra studiilor recente

Tradițional, laptele a fost considerat esențial pentru menținerea sănătății oaselor datorită conținutului său de calciu și vitamina D. Totuși, cercetările recente sugerează că relația dintre consumul de lapte și sănătatea oaselor este mai complexă decât s-a crezut anterior. Acest articol explorează perspectivele recente asupra rolului laptelui în prevenirea problemelor de sănătate osoasă, bazându-se pe studii și surse bibliografice.

1. Laptele ca sursă de nutrienți pentru oase

Laptele este cunoscut ca o sursă de calciu, un mineral esențial pentru formarea și menținerea densității osoase. De asemenea, multe produse lactate sunt fortificate cu vitamina D, care facilitează absorbția calciului. În trecut, laptele a fost recomandat ca un component-cheie al dietei pentru prevenirea osteoporozei și a fracturilor osoase.

Deși laptele este o sursă bună de calciu și vitamina D, doi nutrienți importanți pentru sănătatea oaselor, nu este singura sursă. Alte alimente, cum ar fi legumele cu frunze verzi, nucile, semințele și peștele gras, oferă de asemenea acești nutrienți esențiali.

*Surse Bibliografice:*

– *Institute of Medicine (2011)*: „Dietary Reference Intakes for Calcium and Vitamin D.” Acest raport subliniază importanța calciului și a vitaminei D pentru sănătatea oaselor, menționând laptele ca o sursă importantă de aceste nutrienți. [Link](https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK56070/)

2. Studiile critice asupra consumului de lapte

Recent, unele studii au pus la îndoială eficiența laptelui în prevenirea fracturilor osoase. De exemplu, cercetări recente au arătat că în regiunile cu un consum ridicat de lapte, incidența fracturilor poate fi similară sau chiar mai mare comparativ cu regiunile cu un consum scăzut.

*Surse Bibliografice:*

– *Li, Y., et al. (2015): „Milk intake and risk of mortality and fractures in women and men.” *The British Journal of Nutrition. Această cercetare sugerează că nu există o legătură clară între consumul de lapte și reducerea riscului de fracturi. [Link](https://www.cambridge.org/core/journals/british-journal-of-nutrition/article/abs/milk-intake-and-risk-of-mortality-and-fractures-in-women-and-men/73D65F2D82F29C1F8D6D85C1D49634C5)

– *Dawson-Hughes, B., et al. (2014): „Calcium and vitamin D for bone health: A review of the evidence.” *Endocrine Practice. Această revizuire discută despre complexitatea impactului suplimentării cu calciu și vitamina D asupra sănătății oaselor. [Link](https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/24432662)

3. Impactul Proteinelor și a altor factori asupra sănătății oaselor

Unele cercetări sugerează că un consum mare de proteine din lapte poate avea efecte negative asupra sănătății oaselor, prin creșterea excreției de calciu prin urină. În plus, sănătatea oaselor este influențată de mai mulți factori, inclusiv exercițiul fizic, genetica și altele surse de nutrienți.

*Surse Bibliografice:*

– *Fenton, T. R., et al. (2009): „Milk and calcium consumption and bone mineral density in children: a meta-analysis.” *The American Journal of Clinical Nutrition. Studiul analizează impactul consumului de lapte asupra densității minerale osoase în rândul copiilor. [Link](https://academic.oup.com/ajcn/article/89/3/797/4633396)

– *Koster, A., et al. (2011): „Dietary protein and bone health: a review of the evidence.” *Nutrition Research Reviews. Această revizuire evidențiază impactul proteinei dietetice asupra sănătății oaselor și subliniază importanța unui echilibru adecvat. [Link](https://www.cambridge.org/core/journals/nutrition-research-reviews/article/dietary-protein-and-bone-health-a-review-of-the-evidence/6A2D5B9B751F8CEB4000F3D41C63A09F)

4. Concluzii și recomandări

Studiile recente sugerează că, deși laptele poate contribui la aportul de calciu și vitamina D în cazul persoanelor care nu au intoleranță la lactoză (citește acest articol), nu este singurul factor determinant pentru sănătatea oaselor. O dietă variată, exerciții fizice regulate și un stil de viață echilibrat sunt esențiale pentru menținerea sănătății osoase. Este important să se ia în considerare diverse surse de nutrienți și să se ajusteze dieta în funcție de nevoile individuale.

În concluzie, laptele poate face parte dintr-o dietă sănătoasă, dar nu trebuie să fie considerat singurul element esențial pentru prevenirea problemelor osoase. O abordare echilibrată și bine fundamentată este crucială pentru menținerea unei bune sănătăți osoase.

Diabetul zaharat. Tratament

Astăzi am terminat în sfârșit documentarea și m-am lămurit mai cu toate mecanismele care produc, întrețin și tratează acestă afecțiune numită diabet. La fel cum am procedat la articolul Cancerul. Adevărulvoi încerca să sintetizez mai întâi factorii și cauzele care conduc către diabet, apoi voi vorbi despre o strategie de tratament și în final voi enunța un tratament propriu-zis, generalizat.

Încă o dată vreau să aduc la cunoștință cititorilor că orice boală are tratament iar cel care ne vindecă suntem noi înșine, nu doctorul, nu vraciul, nu homeopatul. Cine va avea credință și rabdare va muta munții din loc.

Diabetul zaharat este o anomalie, un dezechilibru general, care are ca efect împiedicarea capacității organismului de a utiliza glucidele, datorită reducerii sau absenței secreției de insulină de către pancreas și/sau rezistenței membranei celulare la acest hormon.

Există două tipuri principale de diabet zaharat: tipul I (bolnavul este dependent de injectarea insulinei), care de regulă apare încă din copilărie și tipul II (bolnavul nu este dependent de injectarea insulinei), care se dobândește de obicei la adulți cu vârste cuprinse între 30 și 50 de ani.

Cauzele diabetului nu au fost pe deplin elucidate de către medicina convențională, însă noi vom aplica prin analogie o logică aparte. Echilibru înseamnă că organismul funcționeză optim. Arderile și secrețiile sunt în parametri standard. Acest întreg mecanism este controlat de un „program” care are capacitatea de a se adapta și readapta după necesități. În concluzie, diabetul este o adaptare a „programului” după necesitățile curente. Aceste necesități au apărut în urma modificării stilului de viață. Practic ce se întâmplă? Am introdus în stilul nostru de viață și alimentar anumiți factori „reprogramatori” precum glucidele în exces, sedentarismul, unele medicamente (mai ales corticosteroizii), hormoni de creștere, infecții virale iar răspunsul la acești factori este „reprogramarea” mecanismului de funcționare a organismului. Spre exemplu: mâncăm timp de 40 de zile zahăr în exces, pancreasul primește comanda să reprogrameze secreția cantității de insulină, mărind-o. Nucleul celulelor transmite informația către celule copil (formate prin diviziune celulară) să fie mult mai rezistente la insulină, pentru că acest hormon se găsește în cantitate mare în organism. Astfel avem format primul set de celule rezistente la insulină. Ce se întâmplă cu glicemia mea din acest moment? Ea începe să crească în cantitate, deoarece nu mai poate patrunde întegral în celulă și să o oxideze. Peste câteva seturi de celule insulinorezistente deja e foarte probabil ca bolnavul să intre în șoc hiperglicemic.

Acestă logică se aplică fără probleme în cazul bolnavului de diabet zaharat de tip II. În cazul diabetului de tip I pancreasul este cauza afecțiunii. El nu produce suficientă insulină pentru a mări permeabilitatea membranei celulare, astfel nu se pot oxida nici măcar cantități mici de glucide. Aici tratamentul este mult mai delicat și cu părere de rău spun că mă depășeste, pancreasul prezentând o anomalie încă din naștere. Cu alte cuvinte pacientul va fi nevoit să-și injecteze insulină pentru tot restul vieții.

Acum voi enumera factorii principali care delanșează această afecțiune. Chiar de curând am auzit că italienii au o vorbă în popor pe care o moștenesc de la generații mai vechi. Ei spun că majoritatea bolilor care se dobândesc printr-o alimentație defectuoasă se limitează la consumul celor cinci otrăvuri albe: sarea iodată procesată, făina albă rafinată, zahărul rafinat, orezul alb și laptele de vacă pasteurizat. Dacă am analiza puțin, putem realiza cu ușurință cât de multă dreptate au. Da, diabetul, cancerul, bolile cardiovasculare și obezitatea, practic bolile contemporane, care fac cele mai multe victime, apar cu precădere în urma consumului regulat al acestor „otrăvuri”. Le vom lua pe rând.

Sarea iodată rafinată este sărăcită de toate oligoelementele benefice organismului, dar îmbogățită, prin procedee chimice toxice, cu iod. Sarea iodată a apărut ca o soluție la cazurile tot mai frecvente de boli cauzate de lipsa iodului, adică afecțiuni ale glandei tiroide (sau cel puțin așa spun politicienii noștri prin Hotărârea de Guvern nr. 568/2002). Bănuim că Industria farmaceutică nu a avut nicio implicare în toată această poveste. Deși consumul de sare iodată pentru o „sănătate de fier” este mediatizat și încurajat, studiile arată că efectele sunt exact opuse, datorită cantității prea mari de iod sintetic ce suprasolicită glanda tiroidă și întreg organismul. Ca urmare, apar disfuncții grave ale sistemului endocrin. Sarea procesată este îmbogățită cu iodat de potasiu sau magneziu, substanțe care favorizează creșterea afecțiunilor tiroidiene. Pe lângă iod, sarea procesată, adică albă, fină și foarte arătoasă, este îmbogățită și cu multe anti-aglomerante, printre care E 536 și E 535 (ferocianură de sodiu) care au ca efect creșterea incidenței bolilor cardiace, accelerarea proceselor de ateroscleroză și toxicitate crescută, deoarece ferocianura de sodiu este o substanță toxică.
Datorită sării procesate și iodate, sarea a devenit hulită și responsabilă de suprasolicitarea rinichilor, mai ales în cazul bebelușilor, de probleme cardiovasculare, de hipertiroidie și multe alte afecțiuni, dar totuși vă amintesc că sarea de ocnă, neprocesată, nu are absolut nicio implicație în toate aceste afecțiuni. Pe scurt, consumul de sare iodată are numeroase efecte negative asupra organismului uman în general, dar aceste efecte se resimt mult mai tare asupra organismului în formare, al bebelușilor:

  • Suprasolicită rinichii și toate organele interne;
  • Datorită prezenței iodului în toate tipurile de sare de pe piață și folosirea acesteia în produsele semifabricate, devine imposibilă calcularea cantității de iod pe care un individ o consumă;
  • Surpusul de iod din organism a dus la înmulțirea cazurilor de hipertiroidie, a favorizat apariția gușei înclusiv la femei însărcinate și copii;
  • Cianurile folosite pe post de antiaglomeranți repezintă o otravă pentru organism;
  • Încetinirea proceselor metabolice și apariția obezității sunt tot o consecință a consumului de sare iodată;
  • Slabește sistemul imunitar;
  • Provoacă tulburări ale somnului, hipertensiune, anxietate și nervozitate.

Despre Făina albă ar trebui să scriu un întreg articol ca să cuprind măcar esența, dar mă voi limita la a spune doar ce este foarte important de știut. Făina procesată, la fel ca și sarea iodată, trece printr-un proces complex de înlăturare a elementelor benefice din compoziția bobului de grâu. Nu știu dacă ați văzut vreodată cum arată amidonul pur, dar se poate observa o mare asemănare între el și făina albă și știți de ce? Pentru că doar cam atât mai rămâne după procesare din bobul de grâu. Amidonul, prin hidroliză enzimatică, proces ce se petrece în organismul uman, se transformă în totalitate în glucoză. Cu alte cuvinte, este același lucru dacă mănânci zahăr. Mai știți bombele alea de rețete de prajituri? O cană de făină ultra albă, o cană de zahăr alb … Mai exact avem două căni de zahăr și cam aia e prajitura noastră. Trebuie să mai adaug, pentru că este foarte important, că albirea făinei se face cu o substanță numită alloxan. Ea, după numeroase cercetări, s-a dovedit că produce boli diabetice în rândul populațiilor de șoareci de laborator. Dar să fim optimiști, omul nu e șoarece (sunt ironic).

Grâul, în componența sa, include fibre, minerale, vitamine și oligoelemente, lucruri indispensabile organismului. Consumând făina integrală ne bucurăm de întreg ansamblul grâului, astfel vom elimina orice pericol de îmbolnăvire.

Despre zahăr rafinat am discutat deja și puteți afla mai multe din acest articol unde am atașat și un filmuleț care descrie cum se produce. Vă spun doar că este foarte periculos. Pentru o viață sănătoasă el nu  are ce căuta în alimentație.

Orezul alb are aceleași „calități” ca făina albă. Tot ce am scris despre ea se aplică și aici. În plus, tot circulă un zvon pe internet cum că chinezii ar produce orez alb din rășini plastice, adică orez sintetic. Nu pot confirma acest zvon, chiar dacă am văzut prea multe ca să pot spune că nu este adevărat, dar mai bine sa-l credem de bună voie. Paza bună alungă primejdia rea. Un secret aici: cumpărați orez integral. Este mult mai gustos, este sănătos și nici chinezii nu-l pot produce în mod sintetic, încă…

Bănuiesc că vă întrebați ce caută aici Laptele de vacă pasteurizat. Nu vă mai întrebați. El, precum toate alimentele procesate, nu are ce căuta într-o alimentație sănătoasă. Singurul avantaj al procesului de pasteurizare este că prelungește perioada de valabilitate a laptelui (ceea ce convine comercianților), dar acest lucru se reflectă din plin în prețul piperat al produselor procesate astfel. Marele dezavantaj este acela că prin procesul de „pasteurizare” se elimină și toate enzimele benefice, vitaminele A, C, B6 și B12. În plus, acest procedeu mai și permite transferul de hormoni și antibiotice în lapte. Prin pasteurizare sunt omorâte bacteriile benefice prezente în laptele crud, dintre care cele mai importante sunt Lactobacillus acidophilus. În concluzie, nu este bun pentru sănătate, e ca și cum ați bea aracet.

Acum să nu se înteleagă că doar acestea sunt cauzele apariției diabetului zaharat. Trebuie adăugat și consumul excesiv de alcool, stresul și predispozițiile genetice, dar toate sunt bine cunoscute de noi toți și mai știm că atunci când cele trei mese principale sunt corecte, ne mărim extraordinar de mult capacitatea de apărare a organismului, reușim să procesăm și să eliminăm mult mai repede toxinele, iar predispozițiile genetice rămân date uitării.

Tratament

Strategia de tratament pe care o vom adopta este inversul declanșării acestui dezechilibru. Mai exact, va trebui să diminuăm rezistența membranei celulare la insulină. Acest lucru se va întâmpla progresiv, în 2-3 reprize, a câte 1-1,5 luni fiecare, deoarece avem nevoie să refacem cel puțin două cicluri celulare. În același timp, vom stimula fucțiile pancreatice și vom combate efectele radicalilor liberi asupra pancreasului și vom preveni complicațiile.

Etapa I de tratament – cura de epurare

Va dura 3-6 zile în prima repriză, 6-9 în cea de-a doua și 9-12 în cea de-a treia. În această etapă se va consuma doar sucuri de fructe și legume (în principal cele cu un conținut scăzut de glucide: portocale, madarine, pere, prune, struguri, piersici, caise, pepene galben, zmeură, cireșe, mere, gutui, afine, coacăze, căpșuni etc.), iar apa va fi înlocuită cu ceai.

Ceaiul va fi un decoct fiert aproximativ 5 minute acoperit, din următoarele plante medicinale: frunze de Urzică vie (Urtica dioica) 5 părți, Trei-frați-pătați (Viola tricolor) 4 părți, Pufuliță (Epilobium parviflorum) 3 părți, fructe și frunze de Afin (Vaccinium myrtillus) 3 părți, Păpădie (Taraxacum officinale) 2 părți, funze de Dud (Morus) 2 părți, Coada-șoricelului (Achillea millefolium) 1 parte, Teci de fasole (Phaseolus vulgaris) 1 parte și frunze de Anghinare (Cynara scolymus) o parte. Se vor bea 1-1,5 litri de ceai pe zi, neîndulcit și se va prepara după ghidul acesta.

Etapa a II-a – tratamentul propriu-zis

Va dura între 4-6 săptămâni, în care pe lângă ceaiul de la prima etapă, se va mai face un decoct din următoarele plante medicinale: Licheni de piatră (Lichen islandicus), 5 părți, Tintaură (Herba centauri) 4 părți, Drăgaică (Galium verum) 3 părți, Urzică moartă albă (Lamium album) 2 părți, flori de Sulfină (Melilotus officinalis) 1 parte, Rostopască (Chelidonium majus) 1 parte, Ciumărea (Galega officinalis) 4 părți, flori de Rapiță (Brassica napus) 1 parte, frunze de Cătină roșie (Tamarix ramosissima) 1 parte și Sânziene albe (Herba Galii mollugi) 1 parte. Se va bea 3-4 căni pe zi, inainte cu jumătate de oră de mesele principale.

Pentru a mări eficiența tratamentului se vor introduce în alimentație produsele antioxidante, imunostimulente naturale, și drojdia de bere uscată.

Regimul alimentar

În dieta bolnavului de diabet vor exista trei categorii de alimente: alimente permise fără limită, alimente consumate limitat și alimente interzise.

Din prima categorie fac parte:

  1. cele hipoglicemiante: ciupercile (conțin insulină), grâu germinat (are în compoziție crom, mineral care stimulează metabolizarea carbohidraților), semințe de dovleac și muștar (conțin zinc, mineral care intră în compoziția insulinei), coriandru, dafin, rozmarin, chimion, cuișoare, tarhon, pătrunjel verde, rubarbă, ceapă, usturoi, praz, napi, ridichi, varză roșie și varză albă crude, lămâi, grapefruit, rodii, vișine, afine, mure, coacăze negre, agrișe, fructe de cătină, gutui, borș, murături;
  2. cele care conțin sub 10% glucide: roșii, vinete, țelină, conopidă, ardei gras roșu, galben și verde, castraveți, andive, sparanghel, spanac, lăptucă, gulii, pepene verde, căpșuni ș.a.

În cea de a doua categorie se înscriu:

  1. alimente necetogene, din care se pot consuma aproximativ 200g pe zi: soia – conține zinc, fasole și mazăre uscate, alune, nuci, migdale, pecum și alimente care au în compoziție între 10% și 20% glucide: măsline verzi, anghinare, păstârnac, fasole verde, mere, pere, piersici, caise, cireșe, prune, struguri, zmeură, pepene galben, portocale ș.a.;
  2. alimente cetogene, din care se pot consuma maxim 100g pe zi: ficat de vită, pește oceanic și fructe de mare (mai ales scoici – conțin crom), pește de apa dulce, carne de pasăre, lapte degresat, brânzeturi slabe, ouă, precum și alimente care conțin între 20% și 40% glucide: cartofi, pâine integrală, mazăre verde, banane, castane ș.a.

Pentru  o mai bună organizare a regimului alimentar vă pun la dispoziție următorul tabel al conținutului de glucide (în g%) al principalelor alimente:

AlimentGlucideAlimentGlucide
Zahăr100Cartofi20
Miere80Migdale19
Dulceață75Alune18
Smochine și curmale74Mazăre verde17
Stafide73Struguri16
Paste făinoase70Nuci15
Fulgi de ovăz66Zmeură14
Fasole uscată62Pepene galben14
Mazăre verde61Portocale13
Ciocolată cu lapte54Mere și piersici12
Pâine albă52Gutui și afine11
Grâu germinat49Coacăze și căpșuni10
Pâine neagră48Sfeclă roșie9
Castane45Țelină și pătrunjel9
Lapte praf38Pepene verde8
Cacao31Fasole verde7
Banane24Varză și praz6
Orez23Conopidă și ridichi

Un tabel mai detaliat puteți găsi aici.

A treia grupă cuprinde alimentele interzise astfel: cele cinci „otrăvuri” enumerate la început precum și tot ce este preparat din ele, dulciurile de orice fel; grăsimile saturate (slănină, untură, unt, smântână, margarină etc.) deoarece măresc rezistența la insulină; carnea de mamifere (este puternic cetogenă și conține substanțe toxice precum uree, acid uric, creatinină, adrenalină etc.); prăjelile de orice natură, deoarece pe suprafața alimentelor prăjite iau naștere substanțe toxice; alimentele afumate sau fripte pe grătar cu cărbuni, deoarece se încarcă cu benzopiren, o substanță de asemenea toxică; orice aliment procesat și/sau ambalat (a se citi articolul acesta); băuturile răcoritoare; cafeaua și alcoolul; măslinele negre (sunt măsline verzi tratate cu sodă caustică, un compus chimic extrem de toxic); sarea fină iodată ș.a.

Consumul zilnic de glucide nu trebuie să depășească 1,5g/kg corp, cel de proteine 1g/kg corp, iar cel de lipide 1,2g/kg corp.

Să nu uităm, de fapt, va fi obligatorie mișcarea în aer liber și expunerea moderată la lumina solară.

Etapa a III-a – pauză 2 săptămâni

Tratamentul trebuie urmat 2 ani. Inițial, va fi urmat timp de 6 luni, perioadă ce se împarte în 3 reprize, fiecare a câte 2 luni structurate pe cele trei etape prezentate, apoi se reduce timp de 1 an la 2 luni pe trimestru și la final o lună pe trimestru.

Observație

Trebuie să întelegeți, dragi cititori, că eliminarea din alimentație a produselor toxice nu este un regim. Această activitate ar trebui să facă parte din viața noastră și să fie o obișnuință, practic acest lucru să însemne normal pentru noi. În principal tratamentele naturiste se bazează pe o readucere la normal a stilului de viață, chiar dacă pare a fi o vindecare printr-un regim sau un tratament sofisticat.

Bibliografie: Fănică Voinea-Ene, Să ne tratăm singuri. Ghid de terapie naturistă, Editura All, 2013, București.

Mai mult calciu decât în lapte? Maceratul de Orz verde cu miere

Ne plângem că nu reușim să adunăm nutrienții necesari unui stil de viață sănătos atunci când urmăm o dietă slabă în produse de origine animală. Dacă mâncăm doar salată verde și roșii de Turcia, aveți perfectă dreptate, chiar mai mult, ne supunem unui risc mai mare să dezvoltăm unele afecțiuni decât în cazul în care am consuma produse de origine animală. Atunci, ce e de făcut? În primul rând trebuie să ne axăm pe așa zisele superalimente, care conțin o gamă variată de nutrienți și pe rețetele noi pentru societatea modernă, dar în același timp vechi de mii de ani. Ele ne asigură tot ce avem nevoie, în plus ne vor și vindeca de boli prin acțiunea lor terapeutică.

Orzul este printre cele mai vechi cereale cultivate de om. Un alt aspect important este că această plantă cerealieră are origini vechi pe meleagurile Europei Centrale (peste 7000 de ani), fiind perfect acceptat de genele noastre. Consumând astfel de alimente, decodate complet de organismul uman, beneficiem de toate avantajele nutriționale și chiar mai mult decât atât, dar nu voi intra acum în detalii.

Orzul conține vitamine (B2, B5, B9, biotină, C, E ș.a.), minerale (potasiu, calciu, fier, fosfor, magneziu ș.a.), enzime (pepsină, tripsină, maltină și amilază), hordelină (un alcaloid care acționează benefic asupra sistemului nervos), carbohidrați, acid abscizic ș.a. Ca o comparație, el are de 250 de ori mai multă provitamină A (betacaroten) decât salata verde, de 25 de ori mai mult potasiu decât banana, de 23 de ori mai multă biotină și de 11 ori mai mult calciu decât laptele, de 10 ori mai multă Vitamina B1 decât spanacul și de 7 ori mai multă Vitamina C decât portocala.

Acțiunea terapeutică a maceratului de orz verde se remarcă prin proprietăți tonifiante asupra sistemului nervos, cardiac și endocrin, antioxidante, depurative, de scădere a colesterolului, stimulente ale metabolismului și anticancerigene (prin acțiunea acidului abscizic).

Preparare

Iarba de orz se toacă mărunt sau se dă prin tocător electric și se amestecă într-un vas de sticlă (sau alt material în afară de plastic sau materiale metalice) cu miere și vin roșu netratat chimic, în următoarele proporții: 2 părți iarbă de orz, 4 părți miere de albine și o parte vin roșu. Se omogenizează bine, apoi se toarnă totul într-un borcan. Se acoperă și se ține la macerat timp de 1 săptămână la frigider.

Are valabilitate 4-6 săptămâni dacă este ținut la frigider.

Administrare

Intern, 4-5 linguri de 2-3 ori pe zi cu 30 de minute înaintea meselor principale. Agitați preparatul înainte de consum.

Obervație: Orzul se recoltează înainte de înspicare, când a atins înălțimea de circa 30 cm, din culturi proprii, pentru că cel de pe câmp este stropit cu erbicide și alte substanțe deosebit de toxice. În același timp, fiți atenți de unde procurați semințele, inlcusiv acestea pot fi stropite cu insecticide.