Empatia este capacitatea unei persoane de a se identifica cu stările și sentimentele altor persoane și, într-o oarecare măsură, de a împărtăși emoțiile care sunt experimentate de acele persoane. Mai pe înțelesul tuturor, atunci când observăm o persoană că suferă sau este veselă, preluăm starea într-un mod inconștient și ne identificăm cu ea.

Empatia, la fel ca multe alte sentimente complexe, își are originea în copilărie. În primă etapă, ea se manifestă ca o necesitate de adaptare a copilului la mediul exterior. Astfel, prin imitarea stărilor celor din jur, prin
simularea sentimentele, putem să înțelegem mai bine celelalte persoane, deoarece logica și analiza se dezvoltă mult mai târziu. Odată cu trecerea timpului copilul se dezvoltă, iar empatia grosieră devine mai complexă. Se pot simula sentimente mai complicate și se transpun propriile sentimente ale copilului în persoana pe care o empatizează. În această etapă putem observa cum individul aplică o empatie relativ subiectivă, pentru că unele din sentimentele simulate sunt propriile sentimente. Ca un exemplu, atunci când o persoană observă altă persoană că plânge, prima persoană se pune în postura celei de-a doua, dar prin prisma ansamblului propriilor sentimente. Astfel, dacă prima persoană a avut o viață grea, plină de suferințe e foarte probabil să exagereze starea persoanei observate și să o ducă în extremă, când de fapt acel individ plângea pentru că părinții lui i-au cumpărat BMW în loc de Mercedes. Ce vreau să exprim este că empatia poate fi foarte subiectivă și de cele mai multe ori picăm pradă propriilor sentimente.

Înaintând în vârstă și experiență, empatia capătă o nouă formă și mai avansată. Aici intervine logica și capacitatea mentală de analiză a fiecăruia. O persoană care empatizează pe alta aplică și unele procedee logice, încercând să înțeleagă de ce persoana observată se simte astfel. În acest context empatia poate deveni obiectivă sau în cazul persoanelor cu o capacitate de analiză redusă, poate deveni și mai subiectivă.

Empatia se poate asocia de asemenea și cu alte sentimente, precum frustrările și complexele. În continuare voi prezenta un exemplu care poate răspunde la unele întrebări.

Copilul care are personalitatea în formare, într-o stare incipientă, preia primele informații care i se prezintă ca fiind adevărate. De asemenea are încredere totală în cele mai apropiate persoane prezente în primii săi ani de viață. Toate sentimentele acumulate în acești primi ani sunt definitorii pentru întreaga sa viață. Un copil căruia i se spune în mod repetat că e prost sau e bun de nimic, vorbe pe care le aude de la o persoană de încredere, precum mama sau tatăl, va acumula o serie de dezamăgiri și suferințe psihice de intensitate mare, iar subconștientul, pentru a-l proteja, îi va fabrica frica față de părerile celorlalți. Acel copil se va feri întreaga sa viață să afle părerile celorlați despre propria persoană deoarece nu dorește să sufere la fel cum suferea când a fost copil. Toată acestă evitare va fi una inconștientă, un sentiment pe care individul îl va experimenta fără să-l poată explica.

Acestă frică față de părerile celorlalți combinată cu empatia dau naștere la un „cocktail mortal”. Practic o persoană în această situația va adopta o fire foarte timidă, mai ales față de persoanele noi întâlnite, deoarece empatia o va face să se identifice cu sentimentele celorlalți, însă frica va da naștere la o empatie subiectivă, simulând situații în care acele persoane îi vor prezenta păreri care o vor conduce către dezamăgire și suferință. Bineînțeles că de cele mai multe ori aceste păreri sunt false.

Pe de altă parte emaptia poate avea și urmări pozitive, mai ales atunci când este combinată armonios cu logica, analiza și experiența. În astfel de cazuri persoanele vor dezvolta o aptitudine, foarte prețioasă în societate, ce poartă denumirea de anticipare. Ele se vor putea poziționa în locul altor persoane și înțelegându-le, analizându-le și comparându-le cu istoricul acumulat, vor putea anticipa acțiunile viitoare ale persoanelor în cauză. De regulă această formă de anticipare are o precizie foarte crescută.

În concluzie, empatia are mai multe forme și de cele mai multe ori ea ne îngreunează viața, identificându-ne cu sentimentele altor persoane însă într-o formă total subiectivă, observând societatea prin complexul nostru de sentimente. În ultimele decenii lumea politică câștigă foarte mult în urma unui bun management al empatiei sociale. Practic ei o consideră o slăbiciune care trebuie atacată atunci când e nevoie de un control eficient al maselor. Pe de altă parte, într-un procent relativ mic, empatia poate deveni aptitudine și ne poate ajuta foarte mult în anticiparea celorlalte persoane, fapt ce ne face să avem mai multe mutări înaintea lor.