Soia. Alb sau negru

Acest articol mi-l adresez inclusiv mie, care în ciuda documentării despre această plantă controversată, nu am reușit până în momentul de față să o pot încadra în lista alimentelor bune sau nocive sănătății noastre. Acum, am adunat tot materialul informațional pe care l-am putut procura și voi realiza un studiu de caz pentru acest produs.

Istorie

Un bun punct de start este să privim înapoi spre trecutul acestei plante. Conform informațiilor furnizate de „Marea Enciclopedie Sovietică” Volumul 24, Cartea întâi, a treia ediție, care cu mare dificultate am reușit să o găsesc, culturile de soia datează de acum 5000 de ani, având origini în China. Legendarul împărat al Chinei Shennong despre care se estimează că a trăit acum 4500 de ani, include soia în grupul celor cinci plante sacre, alături de orez, grâu, orz și mei. Era consumată ca tofu, lapte de soia și forme fermentate (natto, pastă Miso ș.a.). În Europa a fost introdusă relativ recent de către profesorul Friedrich J. Habberlandt care reușește să o distribuie în Europa centrală și Europa de Vest. Mai târziu, soia este intens promovată de către naziști, considerând-o un bun înlocuitor al cărnii.

Ce conține soia ?

Soia conține între 24-45% proteine formate din toți aminoacizii esențiali și aproximativ 80% din ceilalți, 20% grăsimi polinesaturate, 25% carbohidrați, vitamine (E, F, A, K, D, C, o mare parte din complexul de vitamine B, coenzima Q10 ș.a.), minerale (iod, sodiu, potasiu, fosfor, calciu, fier, magneziu, zinc ș.a.), flavonoide, fitosteroli, acizi nucleici, lecitină și enzime.

Substanțele controversate din soia sunt izoflavoanele (genisteiă, daidzeină și gliciteină) care sunt o sursă de fitoestrogeni. Aceștia din urmă pot genera efecte estrogenice și/sau antiestrogenice blocând receptivitatea organismului la estrogen. Totuși, soia nu este planta cu cel mai mare conținut de fitoestrogen, primul loc ocupându-l nucile și semințele oleaginoase. Mai mult decât atât, există studii care ne arată că izoflavoanele din uleiurile vegetale, inclusiv cel de soia, au efecte anticancerigene prin inhibarea celulelor canceroase în cazul cancerului de sân (studiul aici). Cu alte cuvinte, dacă motivul pentru care vom evita soia este conținutul de izoflavoane, atunci va trebui să dispară din dietele noastre inclusiv nucile, alunele, semințele și uleiurile vegetale care au un conținut net superior de izoflavoane.

O altă substanță controversată este acidul gras polinesaturat omega-6, care a fost învinuit în urma unor cercetări anonime că poate provoca cancer de sân femeilor aflate în perioada postmenopauză. Această teorie nu se susține deoarece conform unei analize realizate în nordul Italiei (citiți aici) s-a găsit o legătură inversă, prin care cancerul este prevenit prin consumul de acizi grași polinesaturați.

În cadrul bărbaților, au apărut voci care învinuiau fitoestrogenii pentru scăderea producției de testosteron și de aici apariția cancerului de prostată, însă prin studiul acesta s-a demonstrat că soia nu are nicio legătură cu scăderea acestui hormon în organismul bărbaților, din contra, consumul de fitoestrogeni crește calitatea spermei (citiți aici) și reduce riscul bărbaților de a dezvolta cancer de prostată (citiți aici).

Nu cred că are rost să mai căutăm alte studii certificate. Concluzia este una cât se poate de concretă: izoflavoanele scad riscul apariției cancerului de sân, prostată și pancreas (probabil și alte tipuri de cancer, doar că nu s-au realizat încă studii). Atunci de unde toate aceste invinuiri aruncate asupra boabelor de soia? Din punctul meu de vedere, dar este doar o părere personală pe care nu o pot deocamdată demonstra, soia originală a fost deseori confundată cu soia modificată genetic. După cum există numeroase studii, cercetări și cazuri justificate, organismele modificate genetic pot dezvolta anumite substanțe pe care organismul original nu le-ar dezvolta. Pe langă acest lucru, pot cauza leziuni asupra ADN-ului celulelor din corpul consumatorului. De aici multe alte complicații inclusiv cancer. De ce vin cu această explicație? Am făcut o simplă comparație între două continente diferite: Asia și America de Nord. În America de Nord faimoasa firmă Monsanto controlează majoritatea producției de soia și tot ea este cea care a modificat-o genetic (informație aici), însă în Asia se consuma soia tradițională. Aproape toate incriminărilor aduse boabelor de soia provin de la reginile unde predomina soia modificată genetic. Deci, vorbim aici despre două tipuri de soia total diferite, cu acțiuni asupra organismului uman total diferite sau poate chiar opuse. Ca să înțelegeți mai bine ce spun, vizionați următorul video.

Acțiune terapeutică

Soia are proprietăți plastice, tonifiante, energizante, remineralizante, vitaminizante, dinamizante ale sistemului nervos (prin acțiunea lecitinei și aminoacizilor esențiali), activizante ale sistemulu imunitar (prin vitaminele A, D, C și coenzima Q10), echilibrante ale metabolismului, relaxante (prin stimularea secreției de melatonină), anabolizante, antitoxice, antioxidante (prin acțiunea cistinei, cisteinei și a vitaminelor E și C), de prevenire a aterosclerozei (prin coenzima Q10), antitumorale (prin metionină), de încetinire a îmbătrânirii (prin acizii nucleici), antidegenerative – de prevenire a maladiilor Alzheimer și Parkinson, sclerozei în plăci și a altor asemenea boli (prin Vitamina A), antiestrogenice (prin izoflavoane și fitosteroli) ș.a.

Contraindicații

Din cauza fitoestrogenilor, împreună cu toate celelalte alimente care conțin asemenea substanțe (semințe de in, ceai verde, cafea ș.a.), se va evita consumul de soia în cantități mari în timpul sarcinii, deoarece poate provoca avortul.

Administrare

Pentru a beneficia de toate proprietățile sale, soaia se va consuma în cantități de 100-200g pe zi ca ingredient principal, dar nu zilnic, pentru că, la fel ca orice alt aliment, excesul dăunează.