Etichetă: tehnici de meditatie

Curățarea subconștientului

Lasă un comentariu

Am ajuns în sfârșit, după aproape un an de articole progresive, să vorbim și despre un subiect cu adevărat important în viața oricărei persoane interesate în mod real de propriul progres. Cred că știți foarte bine că orice om de succes, indiferent de domeniu, are în spate o mică armată de psihologi, medici, de obicei specializați în medicină alternativă, consilieri etc. Toți aceștia au unicul scop de a propulsa individul spre succes. Dar cum fac ei acest lucru? Care este secretul pe care ei îl cunosc, iar oamenii de rând îl omit? Răspunsul este simplu: subconștientul.

Acest centru mental, se ocupă de coordonarea a peste 90% din activitățile noastre zilnice. Deci e foarte logic și normal să spui că ai control asupra vieții tale atunci când îți cunoști subconștientul. Câștigând controlul asupra vieții, practic poți face orice și-ți va reuși oricum, pentru că subconștientul devine conștient.

Mulți oameni cred că au control desăvârșit asupra vieții lor, dar nici măcar nu-și mai amintesc dimineața ce au visat noaptea trecută, unde visul este un proces al subconștientului. Alții uită unde pun anumite lucruri, pierd obiecte și nu-și mai aduc aminte ce au discutat cu cineva în urmă cu câteva zile. Cum pot avea oare control asupra vieții dacă ei nu se decurcă nici măcar cu lucrurile simple? Ceea ce generează acestă falsă încredere în noi înșine este doar ego-ul. Ego-ul este un mic demon, cu care va trebui să luptăm pentru a putea descoperi în noi ceea ce este mai bun. Nereușitele noastre în viața de zi cu zi sunt de fapt efectele necunoașterii propriei noastre persoane. În camera subconștientă s-au adunat atât de multe gunoaie și resturi pe care nu le-am curățat la timp, încât acum suntem incapabili să mai avem vreun control asupra acțiunilor noastre. Este foarte simplu de înțeles, nu e nicio filozofie sau teorie. Oricine va face o mică pauză de gândirile și va da frâu introspecției, va reuși, metaforic vorbind, să-și miroase propriile gunoaie. Ceea ce face acea armată de medici și psihologi pentru oamenii de succes este să-i învețe să-și îndepărteze resturile nefolositoare din subconștient și după ceva vreme, să introducă doar lucruri folositoare scopului lor.

Înainte de a vă descrie un procedeu de curațare a subconștientului, vreau să faceți un mic experiment. Într-o dimineață de weekend sau concediu, pentru a nu vă grabi să ajungeți la serviciu, după ce v-ați tezit, mergeți și vă spălați de câteva ori cu apă rece pe fața, beți apoi un pahar de apă și așezați-vă confortabil pe un fotoliu sau scaun. Respirați ușor și adânc de câteva ori și apoi încercați să vă urmăriți mintea, cu alte cuvinte, să realizați ceea ce gândiți. Faceți asta preț de câteva secunde. După aceasta, încercați, fără să vă forțați, să nu vă gândiți la nimic pentru alte câteva secunde. Notați sau rețineți bine rezultatele. Acum, mergeți și serviți o cafea tare. După ce ați savurat-o fără să vă grăbiți, reîntorceți-vă în fotoliu și reluați exercițiul. Notați rezultatele. Ce observați?

Ei bine, nu vreau să vă induc eu ce trebui să observați, de aceea vă las pe voi să descoperiți singuri. Ceea ce vreau să exprim este că alimentația noastră influențează în mod clar și puternic procesele gândirii. Acesta este motivul pentru care alimentația este principala ocupația în viața oamenilor de succes. Cred că știți că extremistul Steve Jobs, cofondatorul Apple, după ce a observat efectele devastatoare ale alimentației asupra gândirii sale, a devenit atât de obsedat de nutriție încât a ajuns spre final să mănânce doar un măr la câteva zile. El este un exemplu pentru noi, datorită puternicului său caracter, dar în același timp un contra exemplu, pentru că obsesia sa nu a fost nimic altceva decât pierderea controlului…

Având ca dovadă experimentul pe care tocmai l-ați realizat, va fi mai întâi obligatoriu și necesar să ne reorganizăm alimentația. Dacă mâncăm și bem gunoaie este imposibil să avem o minte curată. Găsiti mai multe articole pe acest blog care să vă ajute cu această reorganizare. Apoi, realizați următorul procedeu de curațare a subconștientului.

Căutați un loc liniștit, semiobscur, unde să nu vă deranjeze nimeni. Așezați-vă într-un fotoliu sau în pat, dar aveți grijă să nu adormiți pe durata procesului, de aceea recomand un fotoliu sau un scaun confortabil. Închideți ochii, respirați abdominal (detalii aici) de 8-10 ori adânc, dar foarte lent, fără sunet. Relaxați-vă apoi corpul pe segmente (detalii aici).

După aceasta, imaginați-vă că sunteți într-o încăpere personalizată, construită oricum doriți voi. Vizualizați cât mai multe detalii posibile (din ce sunt pereții, cum e lumina în interior, cât de mare este, ce culoare au pereții, câte ferestre sunt, dacă e frig sau cald etc.). Încercați apoi să faceți un popas aici și să dați atenție sentimentelor. Cum vă face să vă simțiți această cameră așa cum v-ați imaginat-o voi? Vă simțiți în siguranță aici, singur/ă, trist, vesel, murdar, curat?

Apoi imaginați-vă, dacă nu ați facut-o involuntar încă de la început, că este dezordine în această încăpere. Vizualizați cât mai multe detalii, așa cum vedeți voi dezordinea cea mai mare (mizerie, gunoaie, dezordine în lucruri, tablouri așezate strâmb pe perete, ferestre murdare, haine aruncate etc.). Ce simtiți acum? Ce vă trece prin minte? Nu vă grăbiți deloc pe întregul proces. Poposiți cât mai mult la fiecare etapă.

Apoi, după ce ați terminat cu dezordinea, opriți-vă pentru puțin în loc și spuneți-vă hotărât în sinea voastră: „Acum mă apuc de curațenie!”. După aceasta, nu mai stați pe gânduri și puneți osul la treabă, mental, desigur. Strângeți gunoiul în saci, dați cu mătura, spălați pe jos, văruiți etc. Ideal ca în prima etapă de curățenie, la fel ca în realitate de fapt, este să aruncați cât mai multe obiecte de care nu aveți nevoie. Imaginați-vă cât mai detaliat acest lucru. Aruncați haine urâte, așternuturi murdare, hârtiile de pe jos, tablouri învechite etc. Încă o dată vă spun: nu vă grăbiți!

După ce ați terminat de curățat camera, apucați-vă de rearanjat. Puneți un covor frumos și pufos pe jos (sau oricum doriți voi să fie), creșteți sau scădeți temperatura, astfel încât să fie o atmosferă plăcută, puneți un tablou nou și reprezentativ pe un perete, aduceți o floare și plasați-o oriunde doriți etc. Ideea este să creați o cameră ideală pentru starea voastră de bine. Aici, când veți veni, să fiți în siguranță, relaxați, motivați, siguri pe voi etc. Este adevăratul vostru cămin. Încercați să nu invitați pe nimeni aici, să fie ceva strict intim, doar al vostru. Cum vă simțiți după ce totul este aranjat după cum ați vrut? Reflectați câteva clipe la ceea ce simțiți. Așezați-vă în patul din acea cameră, sau pe scaun, fotoliu sau orice ați pus voi acolo. Imaginați-vă că închideți ochii și vă relaxați. Ești foarte calm și totul este în liniște. Nu vă grăbiși să ieșiți din această stare. Bucurați-vă de ea. Acum, când v-ați hotărât că vreți să reveniți în planul fizic, numărați de la unu la trei. Unu… sunt conștient de camera pe care am creat-o. Doi… acum mă trezesc. Trei… sunt complet treaz, relaxat și m-am întors în planul fizic.

Observație

Puteți să vă înregistrați audio pașii procedeului. Utilizați propria voce, pe un ton calm și lent. Sau puteți să scrieți propriul scenariu pe o hârtie apoi să îl înregistrați digital. Faceți pauze mai lungi între fraze și etape. Ascultați înregistrarea la căști în timpul practicii, la un volum potrivit.

Despre falsa meditație. Regres vs. Progres

Lasă un comentariu

De ceva vreme mi-am propus să scriu despre acest subiect, doar că m-am luptat cu timpul și am câștigat abia în momentul de față. Acum câtiva ani, mai exact acum cinci ani, aveam anumite porniri spre meditație și observam cum prin ordonarea minții poți obține o viziune mai bună asupra vieții, îți poți întări personalitatea, vindeci viciile, scapi de influențele exterioare și înțelegi ce se întâmplă în jurul tău. Din cauză că eram la început, în faza de asimilare de informații pentru acest scop, am mers la un curs de yoga, care era condus de un celebru maestru din București (a murit recent). Vreau să spun că am frecventat acest curs pentru câteva luni, dar, după o revelație personală, care probabil a fost un efect al observațiilor mele incoștiente din timpul cursului, am realizat că toți membrii se înșelau. Ceea ce făceau acolo era un soi de idealism nociv, impracticabil. Cercetând și aplicând un vechi principiu de al meu, am făcut o asociere cu acei oameni care au ajuns la iluminare și mi-am amintit proverbul: „ Dă Cezarului ce-i al Cezarului… și Lui Dumnezeu ce-i al Lui Dumnezeu.” Am realizat că toți oamenii mari au știut cum să îmbine lumea materială cu cea spirituală într-un mod armonios. Pe lângă acest lucru, am văzut cum membrii cursului aveau un psihic la pământ, condiție fizică precară și plini de vicii și idei aberante. Am concluzionat astfel: persoanele care frecventează astfel de cursuri sunt îndrumate de o mare slăbiciune, bine impregnată în subconștient (poate chiar și o boală psihică sub formă incipientă), primind un  semnal cum că ei nu-i pot face față singuri, de aceea caută alternative idealiste, care după părerea lor, o să-i scoată din impas fără prea multă muncă. De fapt, nu e deloc așa. Consider că nu ai ce căuta în asemenea colective până când nu ești cât de cât sigur pe tine, cu un „filtru” de calitate instalat și acest lucru nu se dobândește prin idealism sau „integrări în absolut”.

În aceeași perioadă, pe când îmi formam aceste păreri, am găsit ca prin minune o carte în format electronic, scrisă de un autor nu tocmai cunoscut, imediat după Al doilea Război Mondial. Era foarte bine structurată, obiectivă și plină de informații pe care eu tocmai le căutam. Multe dintre ele se potriveau perfect cu ceea ce gândeam eu. Nu vreau să-i dau numele, pentru că, așa cum ea a venit singură la mine, la momentul potrivit, așa va veni și la voi. Am înțeles cu ajutorul ei că aveam dreptate când spuneam că nu ai nevoie de cursuri, secte, religii pentru a deveni ceea ce toți trebuie să fim. Prin practică individuală poți vindeca vicii,  poți trata defecte de caracter, îți poți modela personalitatea și în final să-ți croiești o temelie solidă pentru ceea ce va urma.

După ce m-am apucat de treabă, adică să lucrez singur cu mine, am renunțat la orice fel de informații provenite din cursuri, de la traineri, maeștri și am început să caut mai întâi explicații în mine și în natură, desigur, cu ajutorul vechiului meu principiu: asocierea și similaritatea. Pe urmă mă îndreptam și îmi alegeam singur informația suplimentară din cărți și de pe internet.

Observ cum mulți oameni sunt foarte slabi, nu pot nici măcar să renunțe la plăceri trupești extrem de simple. De ce să mănânci ceva ce nu-ți face bine? Aud: „Pentru că e bun.” Nu există așa ceva. Răspunsul este: „Pentru că sunt slab și nu-mi fac față nici măcar mie însumi.” Cine știe ce gust are uraniul? o fi și ăla bun la gust și dacă mâine apare în industria alimentară, îl vei mânca? Evident că da, pentru că e bun la gust. Să revenim acum la subiectul articolului. Vă spun că oamenii fac lucrurile total anapoda în ultima vreme. Mă întrebam astăzi de ce e la modă să ieși în weekend în natură, să miroși copacii și să te prostești stând pe iarbă într-o asana de yoga și să te minți spunându-ți că simți natura cu adevărat pe când tu te vei întoarce într-o cocină de oraș, într-un mediu repetitiv și plin de monotonie, unde nu e pic de natură? Și știți ce, paradoxul e că acum câțiva ani ai fugit dintr-un sat mic sau dintr-un oraș liniștit unde erai mult mai aproape de natură și ai alergat după așa zisele oportunități. Da, ai oportunități. Ai oportunitatea să găsești într-un oraș mare, spre deosebire de un satuc, n-șpe cursuri de meditație care nu au niciun folos, sunt doar comerciale. Vă mințiți, vă mințiți. Cum poți înțelege un copac dacă tu în viața ta nu ai plantat unul, nu l-ai îngrijit, nu te-ai bucurat cum crește, nu ai gustat un fruct copt cu satisfacția că ai muncit să ajungi în acel moment? Cum poți tu să spui că meditezi când mintea ta e acaparată zilnic, cu voia ta, de tâmpenii, bârfe, minciuni? Mai gândiți-vă.

Ca o concluzie, lucrați în fiecare moment cu voi înșivă, adresați-vă întrebări personale (De ce fac așa? De ce aleg asta? E alegerea mea sau a turmei? etc.), constituiți-vă un jurnal și scrieți în el tot ce vă necăjește, meditați asupra imaginii pe care vă doriți să o aveți, înlăturați viciile, căutați-vă mai multe activități în natură (plantați o legumă, un pom, creșteți o pasăre), asimilați mai multe informații despre plante, copaci, animale, ciuperci (cum cresc, unde cresc, din ce sunt compuse, cum se înmulțesc) etc. Asta e viața, e munca cu tine însuți, e perfecționarea spiritului tău prin intermediul planului fizic natural. Blamați-vă deci zilele în care nu învățați nimic. Succes!