Știința și tehnologia au evoluat rapid, iar tradițiile par de multe ori ridiculizate și lăsate în urmă, făcând pe unii oameni să își adreseze o întrebare esențială, care a bântuit la fel de mult și trecutul umanității: Putem găsi oare un echilibru între aceste două elemente fundamentale ale existenței umane? Nu ar trebui să existe o luptă între tradiție și știință, ci mai degrabă să se integreze reciproc, fiecare având rolul său în construirea unui stil de viață sănătos și echilibrat.

Despre tradiție și importanța ei în societate

În trecut existau anumite principii de viață foarte bune, care s-au perpetuat de la o generație la alta. Puterea exemplului și demonstrația practică au fost elemente de bază în viața celor care trăiau în erele lipsite de tehnologie și știință. Practic, comunitățile erau mici laboratoare asemănătoare cu cele din zilele nostre unde se fac experimente și se testează anumite produse pe un grup de voluntari. Aceste „experimente” luau naștere natural în comunități. Spre exemplu, știau care ciuperci sunt sau nu comestibile, deoarece unii oameni le-au mâncat și ori au murit ori s-au simțit bine. Toate aceste cunoștințe au fost păstrate și protejate sub o umbrelă mistică și/sau religioasă, astfel au putut supraviețuit mii de ani fără să se altereze.

Obiceiuri au fost adoptate și în alte domenii, însă pe aceeași logică descrisă mai sus. Gândiți-vă că sărbătoarea de Sânziene, o sărbătoare păgână, care contravine dogmelor Bisericii creștine, a supraviețuit până în ziua de astăzi, doar pentru că nimeni și nimic nu a putut să altereze sau să confiște interesul natural al unei fete de a-și găsi partenerul de viață și ulterior a se reproduce.

Aceste lucruri trebuie înțelese și analizate obiectiv, fără să fie ridiculizate și aruncate în inutilitate. Oamenii au nevoie de sens, iar tradițiile, prin felul lor de a structura viața, ofereau tocmai asta. Fie că vorbim de sărbători, ritualuri sau simple obiceiuri zilnice, ele ofereau un cadru stabil într-o lume instabilă. În schimb, ideologiile moderne, care încearcă să elimine complet această dimensiune, se lovesc mereu de realitatea că oamenii vor căuta din nou și din nou un sens superior existenței lor.

Cei care râd de tradiții ar trebui să înțeleagă că ideologia societății moderne este cu mult mai defectă decât tradițiile, deoarece ea promovează vidul istoric, cultural și spiritual, transformând un bagaj de informații deosebit de complex în simple evenimente istorice. Cei care promovează astfel de ideologii, nu înțeleg că astfel de încercări au mai existat în decursul istoriei umanității și toate au eșuat lamentabil.

Nu poți confisca oamenilor misticul din ei, mai ales când acesta are finalitate într-un eveniment important în viața lor (nașterea unui copil atunci când părinții erau infertili, vindecarea de boli grave, așa zisele coincidențe sau oportunități în viață care au dus la un anumit rezultat benefic etc.). Cu alte cuvinte, tradiția este la fel de inportantă precum știința, având un punct comun foarte puternic: demonstrația prin statistică. Problema celor care adoptă ideologii radicale, este că tradiția nu poate fi atât de ușor de manipulat precum cercetările unui laborator unde finanțatorii sunt tot ei.

Despre știință și tehnologie

Pe cealaltă parte, știința și tehnologia pot demonstra și analiza tehnic anumite aspecte ale vieții. Acest lucru se poate realiza corect doar atunci când procedeele adoptate sunt unele holistice și uneori integrative tradiției. Avem nevoie de cercetări complexe care să includă toate elementele care fac obiectul studiului unei tradiții, precum efectele asupra sănătații fizice, emoționale, psihice, efectele asupra mediului, asupra societății și progresului acesteia. Este important ca aceste studii să nu plece de la o premiză rigidă, ci să fie tratate obiectiv și dezinteresate de actori externi.

Ipocrizia și manipularea în numele științei și tradiției

Nu putem exclude descoperirile științifice din explicația unor fenomene naturale. Observ din ce în ce mai mulți nostalgici care dau exemple din alimentația bătrânilor de la țară și îndeamnă să fie adoptată mot-a-mot.

Spre exemplu lactaza, catalaza, peroxidaza și superoxid dismutaza sunt enzime care se găsesc în lapte. Odată cu fierberea sau pasteurizarea, aceste enzime cât și alte microorganisme sau principii active se distrug. Acest lucru este valabil pentru toate alimentele. De cele mai multe ori, problemele de sănătate nu vin de la produsul prim în sine, ci mai degrabă de la procesările care survin și distrug principiile active ale alimentului. Cu cât este mai procesat alimentul, cu atât este mai nociv. Cei care își dau exemple părinții sau bunicii de la țară, care au trăit „sute de ani” cu lapte, slănină și palincă, nu iau în considerare că majoritatea lor au murit în tinerețe, de boli banale (infecții, gripe, viroze) sau dacă au ajuns la bătrânețe sufereau de hiepertensiune arterială, artroză sau alte boli moderne și erau permanent sub tratament (cu foarte puține excepții).

Totuși, aceiași care dau exemple omit faptul că cei de la țară mâncau alimente produse în gospodărie, foarte puțin procesate, iar laptele se consuma în cea mai mare măsură sub formă de brânză sau lapte acru (fermentat natural din lapte CRUD, nu pasteurizat). Nu mâncatul lor „super sănătos” – pentru că nu era, i-a adus la vârsta lor înaintată, ci norocul și selecția naturală, care încă mai era valabilă, cândva, la țară. Acești manipulatori (influenceri) „deștepți” care promovează consumul „ca la țară” păstrează o zonă de adevăr parțial, dar în căutarea lor pentru cunoașterea secretelor „vieții veșnice” s-au împiedicat de banii din marketing și capitalismul corporativ. Cum se face că majoritatea dintre ei au suferit sau suferă de anumite maladii sau boli? Sunt oare recomadările lor chiar atât de bune?

Nu am scopul să pun în lumină nici tradiția și nici știința. Consider că amebele sunt necesare, însă niciuna nu trebuie idolatrizată. Am o problemă, peste care voi trece probabil, odată cu vârsta, cu ipocrizia unor persoane influente și cu bani care își urmează anumite interese obscure sub perdeaua filantropiei și dragostei pentru mediul înconjurător. Este total diferit să iubești lumea și oamenii și să încerci să rezolvi problemele prin educație corectă și profundă, față de dorința de a transforma planeta într-o comunitate restrânsă de sclavi pe plantațiile eco ale unor elite mondiale care doresc să se plimbe cu iahturile pe oceanele pline de balene și delfini sănătoși.

E clar că direcția în care ne îndreptăm este una în care elitele încearcă să își creeze o lume doar pentru ele, unde restul populației să fie strict o resursă controlabilă. Dar istoria a arătat că astfel de încercări nu au reușit niciodată pe termen lung. Întrebarea e: cum putem aduce această educație reală și profundă la cât mai mulți oameni, înainte ca sistemul actual să își impună complet voința?

Vă recomand să citiți și articolul despre Familie și rolul ei în dezvoltarea personală.

Pentru regimuri alimentare și planuri complete pentru un stil de viață sănătos, la prețuri mici, accesați site-ul dragosiordanescu.ro