Bolile autoimune sunt afecțiuni în care sistemul imunitar atacă în mod eronat propriile celule și țesuturi ale organismului, considerându-le agenți patogeni. Printre cele mai comune boli autoimune se numără artrita reumatoidă, lupusul, boala celiacă, scleroza multiplă și tiroidita Hashimoto. Deși cauzele exacte ale acestor afecțiuni nu sunt complet înțelese, se știe că alimentația joacă un rol important atât în prevenirea, cât și în gestionarea lor.

Influența Alimentației asupra Bolilor Autoimune

1.  Inflamația și Alimentele Inflamatorii
Unul dintre mecanismele centrale ale bolilor autoimune este inflamația cronică. Alimentația poate influența direct nivelul de inflamație din corp, agravând sau ameliorând simptomele bolii. O dietă bogată în zaharuri rafinate, grăsimi trans și alimente procesate contribuie la inflamație și poate agrava simptomele afecțiunilor autoimune.

Pe de altă parte, alimentele antiinflamatorii, cum ar fi peștele gras (bogat în acizi grași omega-3), legumele cu frunze verzi, fructele bogate în antioxidanți (cum sunt fructele de pădure), uleiul de măsline extravirgin și cerealele integrale, pot reduce inflamația și proteja organismul de exacerbarea bolilor autoimune.

2. Glutenul și Sensibilitățile Alimentare
Glutenul, o proteină găsită în grâu, secară și orz, este strâns legat de boala celiacă, o boală autoimună în care sistemul imunitar atacă intestinul subțire atunci când glutenul este ingerat. Însă, sensibilitățile la gluten nu sunt limitate doar la această boală. Persoanele cu alte afecțiuni autoimune, precum tiroidita Hashimoto, au raportat îmbunătățiri ale stării de sănătate prin eliminarea glutenului din dietă, deși nu există dovezi clare că această practică ar fi benefică tuturor pacienților autoimuni.

În plus, multe persoane cu boli autoimune dezvoltă sensibilități alimentare la alte proteine, precum cele din lactate sau ouă, care pot agrava inflamația. Dietele de eliminare, care identifică și exclud alimentele problematice, sunt adesea recomandate pentru a reduce simptomele inflamatorii.

3. Microbiomul Intestinal și Răspunsul Imun
O componentă majoră în legătura dintre alimentație și bolile autoimune este microbiomul intestinal – totalitatea bacteriilor și microorganismelor care trăiesc în intestinul nostru. Un microbiom divers și echilibrat este esențial pentru un sistem imunitar sănătos, iar dezechilibrele în microbiom (disbioza) au fost asociate cu o serie de boli autoimune, cum ar fi scleroza multiplă și lupusul.

O dietă bogată în fibre din legume, fructe și cereale integrale, precum și alimente fermentate, cum ar fi iaurtul, kefirul și varza murată, poate ajuta la menținerea sănătății microbiomului și la prevenirea inflamației care poate contribui la declanșarea bolilor autoimune.

4. Deficiențele Nutriționale și Bolile Autoimune
Deficiențele de nutrienți esențiali pot, de asemenea, contribui la riscul de a dezvolta o boală autoimună sau la agravarea acesteia. De exemplu, vitamina D joacă un rol central în reglarea sistemului imunitar. Un nivel scăzut de vitamina D a fost asociat cu boli precum scleroza multiplă și lupusul. Suplimentarea cu vitamina D poate ajuta la gestionarea acestor afecțiuni și la reducerea inflamației.

Un alt nutrient important este omega-3, care are efecte antiinflamatorii puternice. Sursa principală de omega-3 sunt peștii grași, cum ar fi somonul și sardinele, dar și unele uleiuri vegetale precum cel de semințe de in. Suplimentele de omega-3 s-au dovedit a fi benefice în reducerea inflamației la persoanele cu boli autoimune.

De asemenea, minerale precum zincul și seleniul joacă roluri esențiale în funcționarea sistemului imunitar și au efecte antioxidante. Deficiențele acestor minerale pot agrava simptomele bolilor autoimune.

Concluzii
Deși nu există o soluție alimentară universală pentru bolile autoimune, alimentația poate juca un rol esențial în gestionarea acestor afecțiuni. Dietele bogate în alimente antiinflamatorii, echilibrate din punct de vedere nutrițional și care susțin sănătatea microbiomului intestinal, pot ajuta la reducerea inflamației și la ameliorarea simptomelor.

Întotdeauna este recomandat ca modificările dietetice să fie realizate sub supravegherea unui specialist în nutriție sau a unui medic, pentru a asigura că acestea sunt sigure și adaptate nevoilor individuale.

Bibliografie:
1. Fasano, A., & Catassi, C. (2012). Celiac disease. New England Journal of Medicine, 367(25), 2419-2426.
2. Calder, P. C. (2013). Omega-3 polyunsaturated fatty acids and inflammatory processes: Nutrition or pharmacology?. British Journal of Clinical Pharmacology, 75(3), 645-662.
3. Lindqvist, P. G., Epstein, E., Landin-Olsson, M., Ingvar, C., Nielsen, K., Stenbeck, M., & Olsson, H. (2014). Avoidance of sun exposure as a risk factor for major causes of death: a competing risk analysis of the melanoma in Southern Sweden cohort. Journal of Internal Medicine, 276(1), 77-86.
4. Vojdani, A., & Lambert, J. (2011). The role of environmental triggers in autoimmune diseases. Autoimmune Diseases, 2011, Article ID 798029.
5. Jäger, R., Lowery, R. P., Calvanese, A. V., Joy, J. M., Purpura, M., & Wilson, J. M. (2014). Probiotic administration increases amino acid absorption from plant protein: a placebo-controlled, randomized, double-blind, multicenter, crossover study. Probiotics and Antimicrobial Proteins, 6(1), 59-65.