Etichetă: flora intestinala

Legătura dintre Endometrioză, Disbioză și Carențele de Vitamine și Minerale

Lasă un comentariu

Endometrioza este o afecțiune cronică ginecologică caracterizată prin prezența țesutului asemănător endometrului (mucoasa care căptușește uterul) în afara uterului. Această boală afectează aproximativ 10% dintre femeile de vârstă reproductivă și poate provoca dureri pelvine severe, infertilitate și alte simptome debilitante. Deși etiologia exactă a endometriozei nu este pe deplin cunoscută, cercetările recente sugerează o legătură între dezvoltarea și progresia acestei afecțiuni și factorii de mediu, inclusiv disbioza intestinală și carențele de vitamine și minerale.

Ce este disbioza și cum influențează endometrioza?

Disbioza reprezintă un dezechilibru al microbiomului intestinal, comunitatea de bacterii și microorganisme care trăiesc în intestin. Un microbiom sănătos joacă un rol esențial în reglarea funcțiilor imunitare și hormonale, în special în metabolismul estrogenului, un hormon esențial implicat în progresia endometriozei.

În condiții de disbioză, microbiomul nu mai poate descompune eficient estrogenul, ceea ce duce la o acumulare a acestuia în corp. Nivelurile ridicate de estrogen exacerbează inflamația și favorizează creșterea țesutului endometrial în afara uterului. Această inflamație cronică nu doar agravează simptomele endometriozei, dar poate, de asemenea, să contribuie la progresia bolii.

Mai mult decât atât, studiile sugerează că disbioza poate afecta și sănătatea altor sisteme din corp. Inflamația cauzată de dezechilibrele microbiene este transmisă sistemic, ceea ce face ca persoanele cu disbioză să fie mai susceptibile la afecțiuni inflamatorii cronice, cum ar fi endometrioza.

Rolul carențelor de vitamine și minerale în endometrioză

Vitaminele și mineralele esențiale joacă un rol semnificativ în reglarea răspunsurilor imune și inflamatorii. În contextul endometriozei, carențele de nutrienți pot agrava atât simptomele, cât și progresia bolii. Iată câteva elemente cheie:

1. Vitamina D: Cunoscută pentru proprietățile sale antiinflamatorii și imunomodulatoare, vitamina D este esențială în menținerea sănătății sistemului imunitar. Deficiența de vitamina D a fost asociată cu inflamații mai pronunțate și cu un risc crescut de dezvoltare a endometriozei. Unele studii sugerează că vitamina D poate ajuta la reducerea inflamației și la ameliorarea simptomelor la femeile cu endometrioză.

2. Magneziu: Magneziul este implicat în relaxarea musculară și reglarea funcțiilor nervoase. Deficiența acestui mineral poate exacerba durerea asociată cu endometrioza, deoarece contracțiile uterine și inflamațiile cronice sunt mai greu de gestionat în lipsa magneziului.

3. Zinc: Având proprietăți antioxidante și antiinflamatorii, zincul contribuie la sănătatea sistemului imunitar. Deficiența de zinc poate conduce la inflamații persistente și la scăderea capacității organismului de a se apăra împotriva răspunsurilor inflamatorii declanșate de endometrioză.

4. Vitaminele B (B6 și B12): Vitaminele din complexul B sunt importante pentru metabolizarea corectă a estrogenului. O carență a acestor vitamine poate duce la un dezechilibru hormonal, agravat de inflamația cronică. B6, în mod special, ajută la reducerea inflamației și la ameliorarea simptomelor premenstruale, care pot fi mai severe la femeile cu endometrioză.

5. Acizii grași omega-3: Acești acizi grași au un rol esențial în reducerea inflamației. Un dezechilibru între omega-3 și omega-6, frecvent în dietele moderne, poate amplifica inflamația, afectând astfel și starea generală a femeilor cu endometrioză.

Interacțiunea dintre disbioză și carențele nutriționale

Un aspect important de menționat este faptul că disbioza poate contribui la malabsorbția vitaminelor și mineralelor esențiale. Într-o stare de disbioză, intestinul poate pierde eficiența în absorbția nutrienților din alimentație, agravând carențele de vitamine și minerale. De exemplu, în cazul deficienței de vitamina D, chiar dacă există o expunere adecvată la soare sau se iau suplimente, disbioza poate reduce absorbția eficientă a acestei vitamine.

Acest cerc vicios între disbioză și carențele nutriționale poate perpetua inflamația și dezechilibrele hormonale, contribuind la agravarea endometriozei și la creșterea severității simptomelor.

Posibilități terapeutice

În gestionarea endometriozei, corectarea disbiozei și optimizarea aportului de vitamine și minerale ar putea oferi o abordare complementară terapiilor convenționale. Probioticele și prebioticele pot ajuta la restabilirea echilibrului microbiomului intestinal, în timp ce suplimentarea cu nutrienți esențiali poate ameliora inflamația și simptomele asociate.

Adoptarea unei diete antiinflamatorii bogate în alimente integrale, acizi grași omega-3 și fibre poate îmbunătăți sănătatea intestinală și poate sprijini gestionarea endometriozei pe termen lung. În plus, suplimentele cu vitamina D, magneziu și zinc, sub supravegherea unui specialist, pot completa această abordare.

Concluzie

Endometrioza este o afecțiune complexă, cu multiple cauze și factori de influență. Legătura dintre disbioză și carențele de vitamine și minerale deschide noi perspective în gestionarea holistică a acestei afecțiuni. Prin optimizarea sănătății intestinale și prin corectarea carențelor nutriționale, femeile care suferă de endometrioză pot obține ameliorări semnificative ale simptomelor și o calitate mai bună a vieții.

Bibliografie:

1. Porpora, M. G., Pallante, D., Ferro, A., Crisafi, B., Bellati, F., Benedetti Panici, P. (2019). „Endometriosis and microbiota: A systematic review.” Gynecological Endocrinology, 35(10), 851-857.
2. Vercellini, P., Viganò, P., Somigliana, E., Fedele, L. (2014). „Endometriosis: pathogenesis and treatment.” Nature Reviews Endocrinology, 10(5), 261-275.
3. Ruderman, R., Booth, R. J. (2020). „The Role of Nutritional Supplements in the Treatment of Endometriosis.” Journal of Women’s Health and Gynecology, 9(2), 124-131.
4. Zhang, T., De Carolis, C., Man, G. C. W., Wang, C. C. (2018). „The Link Between Intestinal Microbiota and Endometriosis: A Review.” Frontiers in Endocrinology, 9, 748.
5. Sinclair, S. (2016). „Dietary and Nutritional Influences on Disorders of Mucosal Barrier Function.” Journal of Nutritional Biochemistry, 31, 1-6.

Intoleranța la lactoză și incapacitatea de absorbție a nutrienților: O legătură subtilă în funcționarea tractului digestiv

Lasă un comentariu

Intoleranța la lactoză este o afecțiune comună în care organismul nu poate digera lactoza, un zahăr prezent în lapte și produse lactate. Această problemă este cauzată de deficiența lactazei, enzima necesară pentru descompunerea lactozei în galactoză și glucoză, care pot fi apoi absorbite în sânge prin mucoasa intestinală. Incapacitatea de a digera și absorbi lactoza poate avea efecte secundare semnificative asupra absorbției altor nutrienți din tractul digestiv, influențând astfel sănătatea generală a individului.

Procentul din populație care are intoleranță la lactoză variază semnificativ în funcție de regiunea geografică și de grupul etnic. În general:

  • În Asia de Est, intoleranța la lactoză este foarte frecventă, afectând între 70% și 100% din populație.
  • În America de Sud, Africa și în unele părți ale Orientului Mijlociu, prevalența este de asemenea ridicată, afectând între 50% și 80% din populație.
  • În Europa, prevalența variază: este mai mare în sudul Europei (în jur de 50%-70%) și mult mai scăzută în nordul Europei, unde doar 5%-20% din populație este afectată.
  • În Statele Unite, aproximativ 36% din populația adultă are o anumită formă de intoleranță la lactoză, dar acest procent variază semnificativ între diferite grupuri etnice.

Per total, se estimează că între 65% și 70% din populația mondială suferă de o formă de intoleranță la lactoză, această condiție fiind mai puțin comună în rândul populațiilor cu o lungă istorie de consum de produse lactate.

1. Mecanismul fiziologic al intoleranței la lactoză

În mod normal, lactaza este produsă în enterocitele (celulele epiteliale ale intestinului subțire) și funcționează la nivelul marginii în perie a vilozităților intestinale. La persoanele cu intoleranță la lactoză, activitatea acestei enzime este redusă sau absentă, ceea ce face ca lactoza să nu fie descompusă și să rămână în lumenul intestinal. Aceasta atrage apa prin osmoză, ducând la simptome de diaree, balonare și dureri abdominale.

2. Efectele asupra absorbției nutrienților

Intoleranța la lactoză poate afecta indirect absorbția altor nutrienți prin mai multe mecanisme:

a) Impactul asupra microflorei intestinale
Lactoza nedigerată ajunge în colon, unde este fermentată de bacteriile intestinale, producând acizi grași cu lanț scurt și gaze (hidrogen, metan și dioxid de carbon). Acest proces poate duce la o disbioză, adică un dezechilibru al microflorei intestinale, care este esențială pentru o bună funcționare a intestinului și pentru absorbția optimă a nutrienților. Studiile au arătat că modificările microflorei intestinale pot reduce eficiența absorbției vitaminelor și mineralelor, cum ar fi calciul și magneziul.

b) Modificări ale motilității intestinale
Simptomele de diaree și balonare pot accelera tranzitul intestinal, reducând timpul de contact al nutrienților cu suprafața de absorbție a intestinului. Aceasta poate duce la o absorbție incompletă a nutrienților, contribuind la deficiențe nutriționale pe termen lung.

c) Inflamația cronică a mucoasei intestinale
Inflamația indusă de prezența lactozei nedigerate poate duce la o permeabilitate crescută a mucoasei intestinale (cunoscută și sub numele de „leaky gut”), ceea ce afectează negativ absorbția nutrienților. În plus, inflamația poate deteriora vilozitățile intestinale, reducând suprafața disponibilă pentru absorbție a nutrienților.

3. Implicarea în deficiențe nutriționale

Persoanele cu intoleranță la lactoză sunt adesea expuse riscului de deficiențe nutriționale. Cele mai comune deficiențe sunt cele de calciu și vitamina D, având în vedere că laptele și produsele lactate sunt principalele surse de aceste nutrienți în multe diete. O absorbție redusă a calciului, în special, poate crește riscul de osteoporoză și alte afecțiuni osoase.

4. Strategii de gestionare

Gestionarea intoleranței la lactoză nu doar că poate ameliora simptomele digestive, dar poate și îmbunătăți absorbția nutrienților. Aceasta poate include:

  • Utilizarea produselor lactate cu conținut redus de lactoză (de obicei produsele lactate fermentate natural) sau eliminarea completă a acestora.
  • Administrarea suplimentelor de lactază: suplimentele de lactază pot ajuta la digestia lactozei în timpul consumului de lactate, prevenind astfel problemele digestive și permițând o absorbție adecvată a nutrienților.
  • Suplimente de calciu și vitamina D: în cazul în care evitarea lactatelor este necesară, suplimentele pot ajuta la prevenirea deficiențelor.

Concluzii

Intoleranța la lactoză nu este doar o afecțiune care cauzează disconfort digestiv, ci poate avea și un impact semnificativ asupra absorbției generale a nutrienților. O gestionare atentă a dietei și a simptomelor poate ajuta la prevenirea complicațiilor pe termen lung, cum ar fi deficiențele nutriționale și afectarea sănătății osoase.

Surse bibliografice:

1. He, T., et al. „Lactose Intolerance and its Impact on the Absorption of Nutrients: An Update.” Nutrition & Metabolism, 2017. [https://nutritionandmetabolism.biomedcentral.com/articles/10.1186/s12986-017-0193-7](https://nutritionandmetabolism.biomedcentral.com/articles/10.1186/s12986-017-0193-7)

2. Lomer, M. C. E., Parkes, G. C., & Sanderson, J. D. „Review article: lactose intolerance in clinical practice – myths and realities.” Alimentary Pharmacology & Therapeutics, 2008. [https://onlinelibrary.wiley.com/doi/full/10.1111/j.1365-2036.2008.03750.x](https://onlinelibrary.wiley.com/doi/full/10.1111/j.1365-2036.2008.03750.x)

3. Misselwitz, B., et al. „Update on lactose malabsorption and intolerance: pathogenesis, diagnosis and clinical management.” Gut, 2019. [https://gut.bmj.com/content/68/11/2080](https://gut.bmj.com/content/68/11/2080)

4. Di Stefano, M., et al. „Bone mass and metabolism in patients with lactose intolerance.” European Journal of Clinical Nutrition, 2016. [https://www.nature.com/articles/ejcn201648](https://www.nature.com/articles/ejcn201648)

Apa minerala cu reziduu sec mare si bauturile racoritoare din comert

Lasă un comentariu

Sincer sa fiu, daca as avea o alternativa la apa minerala din comert, mai putin ideea cu filtru pentru apa de la chiuveta, care este scump, trebuie inlocuit periodic si nici o incredere sporita nu imi transmite, nu as mai consuma apa imbuteliata. Motivul este unul simplu. Aceasta apa nu este nicidecum naturala. In primul rand este filtrata, demineralizata, apoi tratata cu clor si flor impotriva bacteriilor, iar in final remineralizata. Nu e nimic natural acolo, iar conceptia ca un angajat al companiei X de apa minerala sta cu sticlele la un izvor de munte si le umple, apoi le trimite in supermarket, este total falsa. Un alt dezavantaj major al apei imbuteliate este in sine imbutelierea in sticle de plastic, ceea ce face ca plasticul sa elimine elemente toxice in apa atunci cand este expus la soare sau la o anumita temperatura. In plus, este foarte deranjant cand trebuie sa cauti un loc unde sa arunci sticlele de plastic. Ideal ar fi sa va procurati apa dintr-un izvor cat mai pur si sa o tineti in sticle de sticla pentru maxim 2 zile. Eu inca nu am reusit acest lucru si presupun ca si multi altii sunt in conditia mea din diverse motive, asa ca va trebui sa cautam apa imbuteliata de o calitate cat mai buna (Editare: de mai bine de un an, am reușit să procur apă doar de la izvoare sau fântâni).

Criteriile de alegere a apei sunt in ordinea importantei, urmatoarele: reziduu sec la 180 grade Celsius, continutul de Fluor, continutul de nitriti si nitrati, continutul de Clor si PH-ul, care este discutabil, deci nu o sa-l tratez aici deocamdata.

Limite admise:
ElementReziduu secFluor (F)Nitriti (NO2) si Nitrati (NO3)Clor (Cl)
Limita maxima admisa250 mg/l0.2 mg/l5-6 mg/l5 mg/l

Reziduu sec mare creste riscul ca acest compus sa se depuna in diferite parti ale corpului, formand litiaza renala/biliara si nu numai.

La capitolul Fluor este mult de vorbit dar nu am s-o fac in acest articol, ci intr-unul separat. Ideea e ca sunt multe studii in ultimii ani care ii contesta beneficiile, chiar mai mult decat atat, il implica intr-o serie de afectiuni grave. Cert este ca favorizeaza mult atrofierea epifizei (glanda pineala), ceea ce nu vrem. Il evitam. Fara el cu siguranta nu ne vom face mai rau.

Despre nitriti si nitrati sunt sute de studii. Este incontestabil faptul ca pot favoriza aparitia cancerului si a altor afectiuni grave.

Clorul nu are niciun beneficiu pentru sanatate. Este toxic si din pacate obtinem foarte mult prin piele atunci cand facem dusuri fierbinti sau bai sau prin consumul in exces de sare (clorura de sodiu), asa ca cel mai bine este sa nu mai existe deloc in apa. Poate cauza iritatii ale sistemului digestiv, dereglarea florei intestinale s.a.

Sucurile din comert sunt si ele extrem de periculoase. Stiati ca principala cauza a obezitatii este consumului de sucuri si bauturi racoritoare? De ce? Simplu. Zaharul este solubil in apa si odata format acest amestec devine foarte usor asimilabil de organism. E ca o perfuzie cu efect aproape imediat. In plus sucurile au o cantitate enorma de zahar. Spre exemplu, o doză de 330 ml din adorabilul nostru suc negru contine aproximativ 40g de zahar, iar doza zilnică maximă admisă este este de 50 de grame. Pe langa acest ingredient, sucurile mai contin coloranti artificiali, indulcitori toxici, arome artificiale etc. Feriti-va de ele, nu ne trebuie asa ceva. In articolul unde am vorbit despre tratarea dependentei de zahar si regim cu alte zaharide puteti gasi alternative sanatoase la bauturile racoritoare din comert.

Puteți urmări aici un video despre prelucrarea apei potabile.

https://www.youtube.com/watch?v=eIoSt0-K7wI