Denumire știinţifică: Pulmonaria officinalis.
Denumire populară: mierea ursului, cuscrișor, plămânărică.
Prezentare: Mierea ursului este o erbacee perenă, din familia boranginaceelor.Tulpina este dreaptă și suculentă. Frunzele au diferite dimensiuni și au pe ele perișori șipicăţele albe. Din acest motiv, plantei de mierea ursului i se mai spune și plămânărică. Florile sunt roșii, iar în ultima fază de dezvoltare, după polenizare, devin albastre. Planta crește în flora spontană – la marginea pădurilor, pe fâneţe și pajiști, în luminișuri, pe marginea drumurilor. Pentru uz medicinal se recoltează partea aeriană a plantei. Aceasta se culege în momentul când planta este înflorită în totalitate sau aproape în totalitate. Cele mai active din punct de vedere medicinal sunt frunzele și, de aceea, în mod obișnuit se renunţă la celelalte părţi ale plantei și se păstrează doar frunzele.
Substanţe active importante: acid salicic, calciu, potasiu, magneziu, saponine, alantoină, vitamina C.
Întrebuinţări: Pentru aplicaţii cu mierea ursului se folosește infuzia. Acest preparat are efect depurativ, fiind folosit cu succes în tratamentele de detoxifiere. Este, de asemenea, analgezic, antidiareic, cicatrizant. Acţionează și asupra căilor respiratorii, fiind utilizat în tratarea astmului, a bronșitelor, laringitelor și chiar a unor boli de plămâni. Uneori, este recomandată folosirea plantei sub formă de decoct. Acesta este indicat și în anemii, fiind revigorant și remineralizant, cât și în afecţiuni renale, ulcer
gastric și duodenal, reumatism.
