Ovăzul – hrană dar și medicament

Ovăzul este o plantă erbacee cerealieră cu tulpină de tip pai și inflorescență în formă de spic. Semințele ei sunt compuse în principal din carbohidrați cu absorbție lentă, fiind ideale în alimentația umană dar și animală. Ovăzul conține minerale (potasiu, calciu, iod, magneziu, fosfor, sodiu și fier), lecitină, fibre, enzime și vitamine (B, D și PP).

Acțiunea sa terapeutica se evidențiază prin proprietățile sale diuretice, hipogliceminante (scade nivelul glicemiei în sânge), antiazotemice (reduce acidul uric din sânge), antiasmatice și stimulente ale funcției sexuale feminine. Este recomandat în astenie fizică și intelectuală, insuficiență tiroidiană și paratiroidiană, azotemie (creșterea anormală a ureei în sânge), diabet zaharat, afecțiuni renale (litiază renală și pielocistite), astm bronșic, frigiditate, sterilitate feminină și nevroze.

Se poate consuma la micul dejun sub formă de fulgi, amestecat cu tărâțe de grâu, semințe de in măcinate și miere de albine. O cană (50 g) de fulgi de ovăz conține:

Rețetă

• o cană de fulgi de ovăz;
• 2 linguri semințe de in măcinate;
• 4 linguri tarâțe de grâu;
• o lingură miere de albine;
• 300 ml de iaurt/lapte/ceai medicinal;
• un vârf de linguriță de scorțișoară măcinată.