Uleiul esențial, mai puternic decât antibioticele

O mare parte din boli și afecțiuni sunt cauzate de agenți patogeni cum ar fi virusurile, bacteriile, prionii și paraziții. De când a fost concepută, omenirea se luptă cu acești factori, dar cei care au observat și au ascultat natura, au reușit să se vindece și să se mențină sănătoși. Adepți ai medicinei convenționale au adus la îndemâna publicului medicamente concentrate, de sinteză, care au reușit mai mult sau mai puțin să înlăture aceste infecții, dar de câțiva ani încoace o nouă provocare și-a făcut loc. Din cauza utilizării în masă a antibioticelor și a altor medicamente asemănătoare și din lipsa educației medicale a populației dar și a personalului sanitar, acești agenți patogeni au dezvoltat imunitate naturală față de tratamentul convențional. În prezent, dozele sunt mărite de la infecție la infecție, iar numărul pacienților care prezintă rezistență la antibiotice crește simțitor.

Cauzele acestei probleme sunt bine cunoscute, dar prea puțin mediatizate și facute publice. Folosim prea multe medicamente de sinteză și de multe ori le utilizăm doar ca sa anihilăm simptome, „rădăcina” nefiind smulsă. Am uitat legea medicinei „Similia similibus curantur”, afecțiunile simple precum răceala, gripa, infecții minore, acnee, indigestii, ulcere etc. se tratează cu medicamente simple (ceaiuri, regimuri, cataplasme, unguente etc.). Observ în fiecare zi prieteni, cunoștinte, străini care administrează pastile încă de la primul strănut, prima durere de cap sau mai rău, le folosesc preventiv. Aud voci care consideră medicamentele concentrate drept remedii, când ele sunt doar calmante, antifebrile sau inhibatori de simțuri.

Totuși există cazuri în care suntem nevoiți să combatem o infecție gravă, care aduce febră, frisoane, semticepie, complicații și chiar moarte. Ce facem în acest moment? Ei bine, există un extract natural, extrem de concentrat, cu acțiune rapidă spre deosebire de ceaiuri sau tincturi și fără efectele secundare ale antibioticelor. Este vorba despre uleiul esențial al diferitor plante.

Uleiurile esențiale sunt de fapt uleiurile volatile care se găsesc în stare naturală, în cantități mici, în diferite plante. Originea lor se pierde în negura timpurilor. Găsim informații despre ele în scrierile hieroglifice ale Egiptului Antic, unde au existat adevărați maeștri ai științei medicale care, intuind efectele deosebite ale uleiurilor volatile, le-au utilizat cu un real succes în prevenția maladiilor infecțioase, precum și în tratamentul altor afecțiuni (digestive, hormonale, psihice). Ei au folosit de asemenea uleiurile aromatice în știința mumificării, pe care au stăpânit-o în detaliu, ajungând la performanța de a stabili un „termen de valabilitate” pentru conservarea mumiilor de 3000 de ani. Cercetările arheologice confirmă acest lucru. Un alt mister este și modul prin care egiptenii reușeau să extragă uleiurile, astăzi fiind necesară o tehnologie complexă.

Administrarea internă a uleiurilor esențiale

În multe afecțiuni, uleiurile esențiale folosite intern sunt cea mai rapidă formă de tratament. Se pot nota efecte prețioase în afecțiunile infecțioase, dezechilibe hormonale, dezechilibre psihice, boli cauzate pe fond de stres etc. Prezint mai jos principalele avantaje ale utilizării interne a uleiurilor aromatice:

  • sunt rapide (în multe cazuri s-au dovedit mai rapide chiar decât medicamentele de sinteză);
  • sunt puternice și eficiente (un gram dintr-un ulei volatil este obținut din zeci sau sute de grame de plantă, constituind un adevărat concentrat natural, eficient și în doze mici – de ordinul a câtorva picături). În anumite afecțiuni, cum ar fi de exemplu cistitele, o combinație simplă de uleiuri volatile (cimbru, busuioc, mentă) este mai eficientă de câteva ori decât antibioticele de sinteză;
  • sunt bine asimilate de organism și nu necesită administrare în doze mari sau pe perioade lungi de timp;
  • datorită volatilității lor se răspândesc după adminstrare în întregul aparat digestiv și în căile respiratorii, ceea ce le potentează considerabil efectul;
  • nu prezintă efectele secundare ale medicamentelor de sinteză (distrugerea florei intestinale, stări de greață, cefalee etc.);
  • sunt simplu de administrat și manipulat.

Precauții ale administrării interne a uleiurilor esențiale

  • se va respecta strict doza prescrisă în anexa ce însoțește fiecare ulei în parte. În această privință merită amintită celebra afirmație a lui Paracelsus: „Totul este otravă: nu există nimic neotrăvitor. Numai doza face ca otrava să devină tratament”. O planta aparent banală, cum ar fi menta, supradozată produce moartea prin asfixie. Pentru a nu avea neplăceri este bine deci, să fim atenți, pentru că așa cum se afirmă anterior, uleiurile volatile sunt prin excelență puternice;

  • trebuie să ne asigurăm că nu avem reacție alergică la un anumit ulei esențial. Vom mări progresiv doza pornind de la o doză mai mică (1/5 din doza recomandată);

  • va trebui să evităm uleiul contrafăcut, caz în care pot apărea fenomene nedorite imediate sau manifestate în timp. Practica acestei metode de tratament în Occident a cunoscut numeroase accidentări produse de asemenea puduse contrafăcute, accidente manifestate prin iritații, hemoragii interne, tulburări digestive etc.

Numărul de doze care se administrează pe zi este variabil, fiind în medie de 3/zi, pentru bolile cronice 4/zi, iar în fazele acute ale unor boli ca astmul, bronșita, viroze grave, infecții cu stafilococ/streptococ s.a. se ia jumătate de doza din oră în oră. La copii și la constitutiile mai fragile numărul trebuie adaptat (de exemplu, o jumătate din doză pentru copii sub 10 ani, o treime din doză pentru copii sub 5 ani). Este de preferat ca uleiurile sa se administreze simplu, fară miere sau alte uleiuri, deoarece sunt mai ușor asimilate de organism și se disperseaza mai ușor o dată ajunse în organism. Excepție fac persoanele care suferă de arsuri la stomac sau care sunt ușor alergice la uleiul respectiv, care este bine sa fie luat în acest caz într-o linguriță cu miere sau amestecate într-o lingură de ulei de măsline.

Conform mai multor studii administrarea de 3-4 ori pe zi a unor uleiuri esențiale cu efecte antiseptice puternice cum ar fi pinul, rozmarinul, lavanda, menta, oregano, busuiocul conferă imunitate în timpul epidemiilor de gripă. În principiu, este bine să administram încă de la primele simptome, din oră în oră, câte 2 picături de ulei.

Mai jos aveti cele mai importante uleiuri esențiale:

Uleiul de pin – este indicat în toate afecțiunile căilor respiratorii, bronșite, traheite, pneumonii, tuberculoză, astm, gripă (răceli), afecțiuni urinare (pielite, cistite, prostatite inferioare), infecții cu streptococ sau stafilococ, amigdalite, litiază biliară, anemie, rahitism, gastralgii, dureri intestinale, alte infecții.

ulei pin

Uleiul de rozmarin – stimulant, purificator, revigorant, expectorant, antioxidant, antispastic, astringent, cicatrizant, digestiv, fungicid, sudorific, reconstructiv, digestiv, diminuează amplitudinea contracțiilor cardiace, tonic muscular, tonic al sistemului nervos.

Uleiul de lavandă – iritabilitate, spasme, insomnii, febre eruptive, boli infecțioase, melancolie, neurastenie, afecțiuni ale căilor respiratorii (astm, tuse convulsivă, gripă, bronșită, tuberculoză), oligurii, debilitate infantilă, migrene, ameteli, isterie, sechele ale paraliziei, hipertensiune, afecțiuni pulmonare, boli psihice.

ulei lavanda

Uleiul de coriandru – boli de natură virală, inapetență, indigestie, dispepsie nervoasă, spasme gastrice, amelțeli, aerofagie, palpitații, paraziți intestinali, cicluri menstruale dificile, spasme, oboseală nervoasă.

ulei de coriandru

Uleiul de oregano – extrem de puternic contra virusurilor, baceriilor și parazitilor de orice fel incluzând Candida, Giardia duodenalis, Escherichia Coli, Klebsiella pneumoniae, Salmonella enterica, Staphylococcus aureus, virusul herpetic, virusul HPV etc.

ulei de oregano

Lasă un răspuns