Vaccinurile

Ar fi fost aproape anormal dacă nu aș fi tratat și acest subiect delicat și foarte dezbătut în ultima vreme. Nu m-am grăbit să-mi dau cu părerea deoarece documentarea mea era insuficientă. După mai mult timp de cercetări personale, cred că pot redacta o concluzie cât mai obiectivă.

În primul rând trebuie trecut în revistă ce este un vaccin. Țin minte că ni se spunea în clasele primare de învățământ că vaccinul este de fapt acel virus sau bacterie mai puțin potentă care, odată injecată, forțează organismul nostru să-și fabrice anticorpii necesari în condiții de siguranță. Ca o similaritate, atunci când ne imbolnăvim de varicelă, organismul nostru intră în contact pentru prima oară cu virusul varicelo-zosterian. Mai întâi el își face de cap înmulțindu-se după bunul plac neexistând un program de anihilare a virusului, dar în cel mai scurt timp, organismul se adaptează și începe să fabrice anticorpi specifici markerului virusului. În acest fel va apărea o reacție imunologică naturală și virusul, chiar dacă mai există încă în organism, nu se mai poate multiplica. Printr-un vaccin se simulează cu ajutorul unui microorganism inactiv această recției imunologică, înainte ca noi să fim infectați cu virusul activ.

Tot secretul imunologiei constă în informație. Un virus este invizibil la microscopul optic. Este mai mic de cateva zeci sau sute de ori decât o bacterie. El nu se hrănește și nici nu produce energie. Tot ceea ce face e să transporte în el o mică bucată de material genetic sau informație care îl ajută să se multiplice atunci când dispune de o celulă vie. Ce face el mai exact? Pătrunde prin membrana celulară și își scrie codul în nucleul celular, aici unde se găsește ADN-ul, modificând informațiile de acolo. Celula este forțată să fabrice milioane de viruși până ce în final va exploda și-i va împrăștia în fluxul sanguin.

Vaccinurile ca forma empirică, au fost folosite încă de acum 3500 de ani, în principal împotriva variolei, o boală periculoasă eradicată total din mediul natural în secolul XX. Inițial, până în secolul XVIII s-au folosit imunizări tip braț la braț, adică se făcea o incizie pe pustula a unui bolnav cu o formă mai ușoară de variolă și se atingea de incizia făcută pe brațul unui om sănătos. La scurt timp se observa o infectare ușoară, dar local, care se vindeca în scurt timp, în schimb se obținea imunizarea pacientului. După cum vedeți și în exemplul de mai sus, tot timpul au existat oameni cu forme mai ușoare sau chiar asimptomatice ale unei boli. Persoane cu un stil de viață sănătos, deci cu un sistem imunitar puternic, au reușit să atenueze impactul virusului asupra organismului. Acești indivizi fabricau anticorpi de o calitate superioară, într-un timp mult mai scurt. Cu siguranță astfel de oameni nu au nevoie de niciun vaccin.

Există anumite aspecte, amintite și de istorie, prin care unele loturi de vaccinuri au făcut mai mult rău decât bine. Spre exemplu, în 1930, la Lubeck, se produce o eroare și lotul de vaccinare este contaminat accidental cu bacili tuberculoși activi. Drept urmare mor 62 din 251 de copii proaspăt vaccinați. Un alt „accident” recent, mai mult sau mai puțin voluntar, a fost contaminarea loturilor de vaccin contra poliomelitei cu virusul HIV, care ulterior au fost distribuite în țările mai sărace (inlusiv în Romnânia au existat cazuri). Un alt aspect care ne face să ne pierdem încrederea în vaccinuri este vaccinarea contra unor boli cu periculozitate scăzută, spre exemplu gripa comună, varicela, rujeola, poliomelita (care în doar 1% din cazuri poate crea complicații), hepatita etc. Denumite și bolile copilăriei, ele implică mult mai puține riscuri decât în cazul administrării unui vaccin. Din punct de vedere informațional, multe microorganisme atenuate sunt cultivate în organisme animale (rinichi de maimuță, organe de șoareci etc.), care preiau unele informații genetice ale lor. Pe lângă acestea, în unele vaccinuri s-au găsit alți viruși activi care nu aveau nicio legătură cu boala pentru care se aplica vaccinul (vezi IMOVAX POLIO de la Sanofi Pasteur contaminată cu Simian Virus 40). Injectate apoi într-un individ uman, informațiile sunt preluate de nucleul celular și e posibil să genereze unele modificări hormonale, enzimatice și metabolice deoarece un șoarece, o vacă sau o maimuță nu funcționează ca un om, în plus anumiți viruși nu sunt recunoscuți de sistemul imunitar, deci se multiplică în voie, cauzând afecțiuni autoimune sau chiar și cancer. Genomul viral Simian Virus 40 a fost descoperit în diverse tumori maligne ale adulţilor injectaţi cu vaccinul anti-polio în copilarie: mezotelioame, 3 limfoame, 18 limfoame non-hodgkiniene, 26 tumori cerebrale, 8 osteosarcoame, 6 tumori maxilo-faciale. Teoria conspirației aduce mult mai multe detalii în această privință, însă vreau să fiu reținut. Sunt unele boli care pot fi prevenite printr-o vaccinare corespunzătoare, chiar daca nu este obligatorie. O persoană cu un sistem imunitar sănătos și un stil de viață echilibrat va face față să fabrice singur proprii anticorpi și să nu se îmbolnăvească. Practic nu exista vaccin care să prevină vreo boală care în mod normal organismul uman nu i-ar putea face față natural. Vaccinurile vizează doar oamenii nesănătoși, dezechilibrați.

În cazul copiilor, alăptarea la sân o perioadă cât mai îndelungată va transmite copilului anticorpii mamei și informații genetice de calitate, care îl vor ajuta pe viitorul adult să facă față presiunilor mediului înconjurător. În conlcuzie, având un stil de viață echilibrat, atât părinții cât și copiii, va conduce la o imunitate superioară care va putea combate orice virus sau bacterie naturală. Unde va da greș un sistem imunitar sănătos cu siguranță va rata și un vaccin, oricât de bun ar fi el.

Mai jos, postez un video foarte interesant, care dacă sunteți atenți, veți înțelege cum funcționează un virus și ce capacitate de alterare a ADN-ului are. La un moment dat, un șoarece poligam este injectat cu un anumit virus și il transformă în monogam. Cu alte cuvinte, un vaccin poate altera inclusiv percepția sau judecată individului injectat.

Principii de autodiagnosticare

Am vorbit in articolele anterioare despre eliminarea factorilor perturbatori si nocivi din viata noastra (citiți aici), iar telul acestor cuvinte a fost doar propulsarea noastra pana aici. Chiar daca ma repet, ma bucur ca am ocazia acum sa spun inca o data ca fara inlaturarea viciilor, a substantelor periculoase si a informatiilor nefolositoare, nu vom putea niciodata sa ne atingem adevaratul nostru potential. Urasc expresiile “oricum o sa mor” sau “cat parca o sa traiesc” sau “mai degraba traiesc putin dar la maximum”. Consider ca sunt doar niste vorbe in van, iar cei care le folosesc sunt in realitate niste oameni slabi, frustrati si cu multe degradari ale subconstientului. Scopul nostru nu este sa traim o mie de ani sau sa ne ferim tot timpul de moarte. O sa gandim mult mai nobil si ne vom identifica misiunea pe acest pamant printr-un stil de viata independent, cu un set de valori superior. Boala, materialismul, fobiile, excesele, autolimitarile, dezechilibrul sentimental ne fac dependenti si ne impiedica sa ne descoperim pe noi insine. Prin urmare, niciodata nu ne vom putea numi fiinte libere. Deci scopul nostru este acela de a gandi sanatos, de a fi echilibrati si ponderati, de a ne intelege si ulterior de a intelege tot ce este in jurul nostru. Nu vom putea ajunge nicicum pana aici daca nu incepem mai intai cu temelia, cu lucrurile fizice, cele mai primitive si mai simple.

Avand convingerea ca ati inteles de ce trebuie sa avem grija de alimentatia noastra, voi continua cu prezentarea catorva principii de autodiagnosticare a afectiunilor, fie ele fizice sau psihice. Dar mai intai doresc sa specific un lucru important. In cazul afectiunilor fizice, nu este suficient doar o ascultare interioara a noastra. Va fi necesar si o cunoastere a unor tehnici de analiza a elementelor corpului nostru, cum ar fi: analiza irisului ochiului (iridoscopie), analiza limbii, a unghiilor, a pielii ș.a. Vom vorbi mai pe larg despre fiecare in parte. In privinta afectiunilor psihice, este putin mai simplu din punct de vedere al cantitatii de informatie necesara. O ascultare interioara si un jurnal adecvat completat cu o interpretare a viselor, pot fi suficiente pentru un diagnostic corect. Vom trata inclusiv fobiile, slabiciunile, pasiunile extreme si sentimentele incontrolabile. Toate duc la afectiuni psihice si fizice. Pe langa acestea, ne vom identifica slabiciunile noastre genetice si vom invata sa ne protejam suplimentar. Mai multe informații puteți găsi în categoria Diagnosticarea afecțiunilor si in articolul acesta.

Citiți mai departe următoarele principii de autodiagnosticare.

Diagnosticarea afecțiunilor urmărind aspectul pielii.

Diagnosticarea afecțiunilor urmărind aspectul tenului.

Diagnosticarea afecțiunilor urmărind aspectul gurii și elementelor ei.

Diagnosticarea afecțiunilor urmărind excrețiile fiziologice.