Principii de alimentație sănătoasă

M-am trezit astăzi cu un proverb în memorie, motiv pentru care m-am amuzat încă de la începutul zilei. Proverbul spunea cam așa: „Când sărăcia intră pe ușă-n casă, iubirea zboară pe fereastră.”. Desigur că în atâtea familii care trăiesc în lumea vastă, există poate și săraci care se iubesc, dar motivele cred că ar fi altele și cu greu aș putea să mai discut acum despre ele. În ultima perioadă m-am cam lăsat de logica deductivă, oricât de mult mi-ar fi mânat ea viața până acum. Mă simțeam epuizat după ce analizam pe față și pe spate orice eveniment și de multe ori, după atâta muncă, ajungeam la enervanta concluzie că există și excepții, încât tind să cred că suntem o lume a excepțiilor, suntem de multe ori excepții chiar și pentru noi înșine. Fiecare e motivat în viață de câte ceva și oricât de analitic ar fi în primă instanță pentru a nu se abate de la principiile sale, pe parcursul călătoriei face foarte multe compromisuri, iar cele mai înșelătoare sunt de departe deciziile spirituale. Spun asta pentru că, pe lângă proverbul rămas în minte, îmi amintesc și un vis destul de interesant. Eram într-o biserică și o cunoștință îndepărtată dezbătea o problemă legată de botezul propriului copil. Eu stăteam și ascultam, amuzat de situație, cum respectivul își aducea argumente puerile cum că ar trebui să-și boteze copilul la ortodoxi. Ochii lui albaștri și privirea pierdută îi trădau naivitatea. M-a întrebat într-un final: „Nu e așa că Dumnezeu e mai aproape de copilul meu dacă o să-l botez la ortodoxi?”. Sincer, nu m-am putut abține să nu-i răspund, chiar dacă inițial doream să fiu doar un spectator nevinovat. Îmi era milă de el și voiam în același timp să-l ajut, dar într-un mod didactic. I-am răspuns: „Cred că va fi mai aproape cu jumătate de metru…”, gândindu-mă la teoria spațiului, cum că, la nivel interior, spațiul este total relativ, deci nonsens să-ți pui astfel de probleme.

Ei bine, acum să revenim la ale noaste, că din umbră, adevărații nutriționiști mă linșează, dacă nu scriu ceva legat de nutriție și sănătate. Totuși să vă explic rapid de ce am scris o astfel de introducere. În primul rând vreau să fac o asociere între sărăcia materială și sărăcia alimentară respectiv iubirea și armonia funcțiilor organismului. Acea casă poate fi fără probleme comparată cu propriul nostru corp, iar atunci când alimentele de proastă calitate, sărace, intră în organism, armonia sau iubirea dispare cât ai clipi. Probabil tot din cauza unei condiții psihologice bine înrădăcinate, multă lume consideră că a fi gras înseamnă că mănânci prea mult, iar eu, biet observator, văd din ce în ce mai multe persoane supraponderale care mănâncă săracele doar două mere pe zi. Nedumerite, nu înțeleg nimic și-și aplică procedee abominabile de tortură alimentară și chirurgicală, metode care într-un final eșuează lamentabil. În chinul lor psihologic și fizic uită să mai analizeze situația, să mai cerceteze sau să judece. Practic eșecul atrage ignoranța și ignoranța eșecul.

O portocală, că tot e vremea lor, are în compoziție apă, glucoză, fructoză, vitamine, minerale, fibre alimentare, proteine, enzime, principii active și cel mai important lucru, care din păcate este tot timpul evitat, conține principiul vieții. Oricât de inteligenți ne-am crede, plini de laboratoare, oameni de știință, studii, cercetări etc. nu am găsit o formulă chimică pentru principiul vieții. Nu îl înțelegem deloc. Imităm produse 100% din punct de vedere chimic și facem un amestec de carbon, hidrogen, oxigen etc. și totuși într-un final acea substanță care este 100% identică cu cea naturală nu capătă viață. Rămâne mereu și mereu în aceeași formă moartă. De aici și acele ingrediente fantomă: arome identic naturale. Adică formulă chimică este la fel cu cea naturală, însă nu sunt naturale, nu sunt și nici n-au fost vreodată vii.

Prin procesare excesivă și prin adaos de așa zise ingrediente identic naturale, alimentele capătă o formă inertă, fără viață. Putem observa că principalele produse pe care le consumăm conțin o cantitate mare și foarte mare de făină albă, zahăr alb, sare iodată, lapte pasteurizat la temperaturi ultra înalte (UHT = Ultra hight temperature) și uleiuri vegetale emulsionate sau hidrogenate. Toate aceste ingrediente sunt inerte, lipsite nu numai de viață ci și de principii active, enzime, vitamine, iar mineralele capată o formă similară cu cea anorganică, mai exact, sunt foarte greu de asimilat de către organism. Ca să dau un pont celor care sunt supraponderali și nu știu ce să mai facă să slăbească, să înțeleagă următoarea frază. Un organism care nu primește un timp îndelungat alimente hrănitoare, pentru a se salva de la moarte, prin funcția de autoconservare, își scade ritmul metabolic, arderile devin mult mai lente, iar energia rămasă este conservată pentru funcțiile vitale. Automat și starea de spirit și forța de muncă sunt afectate. Cum ai putea merge tare cu o mașină care funcționeză în 2 pistoane, față de patru, cum e normal? Acum o să vi se pară ciudat să mâncați ca să slăbiți, nu? Îmi vine să mă amuz ca în visul de aseară și parcă văd priviri de ochi albaștri. Dar, stați liniștiți, pentru că reacția e normală. Totuși e necesar șă înțelegeți că trebuie să mâncați alimente organice, cât mai pline de elemente nutritive și, desigur, cât mai puțin procesate, chiar și termic, pentru a nu distruge principiul vital. Ar fi ideal dacă două mese din zi ar conține alimente exclusiv vii. Pe site puteți găși meniuri care respectă acestă condiție. Orice supraponderal trebuie să mănânce, cu mici excepții de cantitate, ca un om normal, echilibrat și sănătos.

Alimentația ideală, echilibrată, a omului, conform analizei dentiției, constă în 85% alimente de origine vegetală și 15% de origine animală, respectiv 80% și 20% în cazul persoanelor care prezintă canini și premolari ascuțiți și proeminenți. Per total, cerealele și semințele ar trebui să ocupe un procent de 50% datorită numărului mare de molari, legumele și fructele 35–40%, iar carnea 10–15%.

Cerealele de calitate sunt cele integrale, nedecorticate, deoarece conțin cantitați mari de fibre, minerale, enzime și vitamine. Cel mai sănătos mod de a consuma cerealele și semințele este prin înmuierea lor câteva ore în ceai din plante medicinale, apoi se adaugă puțină miere și se servesc ca atare. O altă formă sănătoasă, dar nu la fel de sănătoasă ca cea anterioară, este fierberea lor în puțină apă, la foc foarte mic cât să se hidrateze și să absoarbă toată apa. Nu folosiți prea multă apă pentru că atunci când veți arunca surplusul, pierdeți practic ce e mai bun. Altă formă sănătoasă de consum al semințelor și cerealelor este sub formă de pâine integrală, realizată în casă. Aveți grijă la ingrediente.

Fructele se vor consuma întotdeauna dimineața, pe stomacul gol și fără a fi amestecate cu alte alimente. Ele se digeră foarte repede, mai ales dacă sunt servite sub formă de smoothie, iar dacă întâmpină blocaje de alimente în stomac, se vor amestesca și vor fermenta, ceea ce este rău. Legumele sunt ideale pentru masa de seară sau ca însoțitoare pentru mesele din carne, ouă, amidonoase etc. Ele au un indice glicemic mic și nu ne vor afecta somnul, în schimb prezintă o mare cantitate de fibre vegetale, ceea ce produsele animaliere nu au, enzime digestive, principii active etc. Să nu uităm că murăturile sunt și ele vii, chiar îmbogățite cu anumite beneficii, însă mare grijă la recipientele în care murați. Spre exemplu, acidul lactic din moare va ataca recipientele din material plastic, compușii rezultați fiind deosebiți de toxici. Iarna, o salată de varză murată este net superioară și sănătoasă oricărei salate realizate din legume proaspete precum roșii, ardei, castraveți, cultivate în seră. În schimb, salatele de rădăcinoase (sfeclă roșie, ridichi negre, morcovi, păstârnac, ceapă, usturoi etc.) sunt indicate la masa de seară, ca fel principal. Fibrele vegetale consumate seara vor favoriza defecația dimineața, iar vitaminele, mineralele și principiile active pe care legumele le conțin, se vor elibera treptat și foarte lent pe întreaga perioadă a nopții, fiind mană cerească pentru funcția de regenerare a organismului care se instalează pe durata somnului.

Produsele lactate să fie consumate crude, nepasteurizate sau fierte. Știu că o sa-mi săriți în cap cu Salmonella și aveți dreptate, însă în primul rând alegeți cu grijă sursa laptelui. Să fie de la animale sănătoase și cel mai important să nu fie exploatate economic. În al doilea rând, consumați laptele sub formă de lapte prins: acel produs tradițional realizat din lapte crud, care se lasă la căldură pentru câteva ore (de regulă 24 de ore). Un astfel de produs devine un mediu ideal pentru dezvoltarea bacteriilor de fermentație. Astfel, PH-ul laptelui va scădea sub 4.5, mediu în care dezvoltarea Salmonellei este inhibată (studiu științific aici). În plus, laptele prins este foarte bun pentru repopularea florei intestinale cu bacterii benefice și își păstrează toate proprietățile nutritive ale laptelui proaspăt, crud. O altă formă sănătoasă de consum al laptelui este sub formă de brânză proaspătă, produs realizat la fel ca laptele prins, decât că se scurge zerul.

Ouăle sunt foarte sănătoase atâta timp cât sunt consumate moi. Fierbeți-le atâta timp cât se întărește doar albușul, care crud ar fi foarte greu de digerat, însă gălbenușul este ideal să fie moale, păstrează mult mai bine nutrienții.

Carnea este carne. Cu cât mai rar cu atât mai bine. 15% dintr-o lună înseamnă 4-5 zile, mai exact, o dătă pe săptămână. Ea poate aduce, într-adevăr, o serie de nutrienți pe care alte produse nu le furnizează, însă un organism sănătos le poate produce singur. Oricum ar fi, consumul de carne săptămânal este indicat, însă încercați să alternați sursa cărnii. Spre exemplu, o săptămână puteți consuma carne de pasăre, alta, carne de vită, carne de oaie etc. Peștele, datorită caracterului special, se poate consuma săptămânal, pe lângă celălalte tipuri de carne, însă nu în aceeași zi. Pe timpul preparării evitați prăjirea și mai ales arderea.

Cam astea sunt cele mai importante principii de alimentație. Dacă am mai și consuma lichide sub formă de ceaiuri medicinale, smoothie-uri de fructe și apă pură, am avea o sănătate de fier și lumea ar fi mai bună. La mulți ani! Un an nou sănătos!

 

Sarea?

V-ați întrebat vreodată de unde provine cuvântul „salariu”? În vechime, sarea era extrem de prețuită. În Imperiul Roman, ostașii erau adesea plătiți în sare (în latină sal, salis), de unde a și rămas cuvântul care exprimă remunerația pentru muncă, salariu (salarium). La modul propriu, „un grăunte de sare” făcea (și va face mereu) diferența dintre o mâncare bună și una fără gust, iar la modul figurat, gluma „nesărată” este gluma nelalocul ei, lipsită de „bun gust” și de bun simt.

Sarea este indispensabilă în hrana oamenilor (atât pentru prepararea și conservarea alimentelor cât și pentru funcționarea în sine a organismului), a animalelor, în medicină (serul fiziologic și alte medicamente), în diferite industrii și în practici religioase (cu scop de purificare a locurilor, lucrurilor etc.). Nu în ultimul rând, sarea este și un medicament extraordinar, poate unul dintre cele mai vechi remedii din lume, apreciat în medicina populară ca leac de capătâi.

Dar ce este de fapt sarea? După definitia forțată din DEX, sarea este „o substanță cristalină, sfărâmicioasă, care constituie un condiment de bază în alimentație și este folosită în industria conservelor, în tăbăcărie, în industria chimică etc; clorură de sodiu (NaCl).” Însă trebuie să fim atenți la aceste definiții, deoarece sarea este identificată în mod eronat, după niște criterii și interese industriale și comerciale, cu substanța numită clorură de sodiu (NaCl), de cele mai multe ori cu adaos de iod.

Două tipuri de sare?

Da, sunt două tipuri de sare, după cum sunteți deja obișnuiți cu majoritatea alimentelor din ziua de astăzi. Primul tip este sarea naturală, nerafinată, grunjoasă, gemă, cea care se extrage direct din zăcăminte. Ea conține, pe lângă clorura de sodiu (NaCl), peste 80 de substanțe minerale si oligominerale, care îi dau, împreună cu încărcătura sa geo-magnetică, extraordinare proprietăți vindecatoare și gustul său inconfundabil. De mii de ani, omul a folosit pentru alimentația sa și a animalelor sale numai sare naturală, grunjoasă, sub formă de cristale mari, numită și sare gemă. Drobii sau bulgării de sare se zdrobeau și se pisau manual, pe măsură ce aceasta se consuma (amintiți-vă de povestea drobului de sare a lui Creangă). Sarea naturală, gemă se gasește încă din abundență în România, în zăcăminte de suprafață (munți de sare), în vreme ce în alte țări europene (Austria, Franța), ea este exploatată numai din zăcăminte subterane. Totuși, în ciuda abundenței sale, sarea grunjoasă se găsește doar la magazinele naturiste, la micii întreprinzători (magazine de cartier) sau pe internet unde se vinde ambalată în pungi sau vrac (Legea HG nr. 568/2002, cu modificările și adăugările ulterioare, interzice sau limitează comercializarea ei – scopul acestei Hotărâri de Guvern nu îl înțelegem încă).

Al doilea tip de sare este sarea de masă fină și extra-fină, care se găsește la discreție pe rafturile supermarket-urilor, în restaurante, cantine și în orice produs alimentar (mai ales în produsele de panificație). Ea se obține prin extra-procesarea sării naturale, prin proceduri exclusiv chimice și în mod cert toxice. Rezultatul final este clorura de sodiu (NaCl), sărăcită deci de toate cele peste 80 de minerale și oligominerale, împreună cu încărcătura sa geo-magnetică. Pe lângă toate acestea, pentru a evita întărirea sării fine, se adaugă un antiaglomerant, E 535, adică celebra ferocianură de sodiu, o substanță evident toxică pentru organism. Sarea rafinată nu numai că nu are nici o calitate terapeutică, ci nu mai dă nici adevăratul gust alimentelor gătite, dar provoacă, în plus, hipertensiune.

Cum toate acestea nu erau destule, sarea de masă din România este și iodizată sintetic. Numeroși cercetători și medici, din România și din străinătate, familiarizați cu această problemă a iodului, afirmă că iodizarea sării nu produce nici pe departe efectele așteptate de Guvern, adică scăderea incidenței de hipertiroidism în rândul populației din România. Studii minuțioase în acest sens au revelat că un consum sporit de compuși sintetici ai iodului crește incidența unor afecțiuni tiroidiene autoimune, favorizează supradezvoltarea și chiar apariția unor procese inflamatorii la nivelul glandei tiroide. Consumul de compuși sintetici ai iodului (ioduri și iodați) produce alergie și marește intoleranța la substanțele care conțin acest element (de exemplu, cele folosite în radiologie).

În acest timp, iodarea universală a sării determină efecte adverse grave precum:

  • creșterea incidenței bolii cardiace ischemice, datorită deficienței de magneziu;
  • accelerarea proceselor de ateroscleroză și decompensări ale insuficienței cardiace prin aportul de sodiu;
  • toxicitatea indusă de ferocianura de sodiu sau potasiu;
  • hipertiroidie indusă în rândul populației cu funcții normale ale tiroidei;
  • agravarea unei hipertiroidii preexistente;
  • creșterea ratei cancerului tiroidian;
  • creșterea volumului glandei tiroide;
  • afectarea vederii prin toxicitate directă asupra tiroidei;
  • creșterea incidenței bolilor alergice (inclusiv a șocului anafilactic la iod – boală cu un procent înalt de mortalitate);
  • hipotiroidie fetală, indusă în viața intrauterină la femeile care consumă sare iodată;
  • toate celelalte boli și afecțiuni cauzate de dereglarile hormonale și metabolice datorate disfuncției tiroidei (obezitate, constipație, cancer de toate felurile, slăbirea sistemului imunitar, diabet etc.).

În concluzie, nu consumul de sare este problema afecțiunilor datorate sării, ci tipul de sare utilizat. Dacă vă amintiți, oamenii de la țară, acum ceva vreme nu aveau frigider și cea mai răspândită metodă de conservare utilizată a fost sărarea alimentelor. Cu alte cuvinte, oamenii de acum 50 de ani mâncau cu mult mai sărat decât noi și ghiciți ce; disfuncțiile glandei tiroide erau cu mult mai rar întâlnite. Acum cred că vă imaginați și voi ce impact asupra tiroidei are un consum de varză murată unde s-a folosit sarea iodată. Gândiți-vă de două ori înainte.

Diabetul zaharat. Tratament

Astăzi am terminat în sfârșit documentarea și m-am lămurit mai cu toate mecanismele care produc, întrețin și tratează acestă afecțiune numită diabet. La fel cum am procedat la articolul Cancerul. Adevărulvoi încerca să sintetizez mai întâi factorii și cauzele care conduc către diabet, apoi voi vorbi despre o strategie de tratament și în final voi enunța un tratament propriu-zis, generalizat.

Încă o dată vreau să aduc la cunoștință cititorilor că orice boală are tratament iar cel care ne vindecă suntem noi înșine, nu doctorul, nu vraciul, nu homeopatul. Cine va avea credință și rabdare va muta munții din loc.

Diabetul zaharat este o anomalie, un dezechilibru general, care are ca efect împiedicarea capacității organismului de a utiliza glucidele, datorită reducerii sau absenței secreției de insulină de către pancreas și/sau rezistenței membranei celulare la acest hormon.

Există două tipuri principale de diabet zaharat: tipul I (bolnavul este dependent de injectarea insulinei), care de regulă apare încă din copilărie și tipul II (bolnavul nu este dependent de injectarea insulinei), care se dobândește de obicei la adulți cu vârste cuprinse între 30 și 50 de ani.

Cauzele diabetului nu au fost pe deplin elucidate de către medicina convențională, însă noi vom aplica prin analogie o logică aparte. Echilibru înseamnă că organismul funcționeză optim. Arderile și secrețiile sunt în parametri standard. Acest întreg mecanism este controlat de un „program” care are capacitatea de a se adapta și readapta după necesități. În concluzie, diabetul este o adaptare a „programului” după necesitățile curente. Aceste necesități au apărut în urma modificării stilului de viață. Practic ce se întâmplă? Am introdus în stilul nostru de viață și alimentar anumiți factori „reprogramatori” precum glucidele în exces, sedentarismul, unele medicamente (mai ales corticosteroizii), hormoni de creștere, infecții virale iar răspunsul la acești factori este „reprogramarea” mecanismului de funcționare a organismului. Spre exemplu: mâncăm timp de 40 de zile zahăr în exces, pancreasul primește comanda să reprogrameze secreția cantității de insulină, mărind-o. Nucleul celulelor transmite informația către celule copil (formate prin diviziune celulară) să fie mult mai rezistente la insulină, pentru că acest hormon se găsește în cantitate mare în organism. Astfel avem format primul set de celule rezistente la insulină. Ce se întâmplă cu glicemia mea din acest moment? Ea începe să crească în cantitate, deoarece nu mai poate patrunde întegral în celulă și să o oxideze. Peste câteva seturi de celule insulinorezistente deja e foarte probabil ca bolnavul să intre în șoc hiperglicemic.

Acestă logică se aplică fără probleme în cazul bolnavului de diabet zaharat de tip II. În cazul diabetului de tip I pancreasul este cauza afecțiunii. El nu produce suficientă insulină pentru a mări permeabilitatea membranei celulare, astfel nu se pot oxida nici măcar cantități mici de glucide. Aici tratamentul este mult mai delicat și cu părere de rău spun că mă depășeste, pancreasul prezentând o anomalie încă din naștere. Cu alte cuvinte pacientul va fi nevoit să-și injecteze insulină pentru tot restul vieții.

Acum voi enumera factorii principali care delanșează această afecțiune. Chiar de curând am auzit că italienii au o vorbă în popor pe care o moștenesc de la generații mai vechi. Ei spun că majoritatea bolilor care se dobândesc printr-o alimentație defectuoasă se limitează la consumul celor cinci otrăvuri albe: sarea iodată procesată, făina albă rafinată, zahărul rafinat, orezul alb și laptele de vacă pasteurizat. Dacă am analiza puțin, putem realiza cu ușurință cât de multă dreptate au. Da, diabetul, cancerul, bolile cardiovasculare și obezitatea, practic bolile contemporane, care fac cele mai multe victime, apar cu precădere în urma consumului regulat al acestor „otrăvuri”. Le vom lua pe rând.

Sarea iodată rafinată este sărăcită de toate oligoelementele benefice organismului, dar îmbogățită, prin procedee chimice toxice, cu iod. Sarea iodată a apărut ca o soluție la cazurile tot mai frecvente de boli cauzate de lipsa iodului, adică afecțiuni ale glandei tiroide (sau cel puțin așa spun politicienii noștri prin Hotărârea de Guvern nr. 568/2002). Bănuim că Industria farmaceutică nu a avut nicio implicare în toată această poveste. Deși consumul de sare iodată pentru o „sănătate de fier” este mediatizat și încurajat, studiile arată că efectele sunt exact opuse, datorită cantității prea mari de iod sintetic ce suprasolicită glanda tiroidă și întreg organismul. Ca urmare, apar disfuncții grave ale sistemului endocrin. Sarea procesată este îmbogățită cu iodat de potasiu sau magneziu, substanțe care favorizează creșterea afecțiunilor tiroidiene. Pe lângă iod, sarea procesată, adică albă, fină și foarte arătoasă, este îmbogățită și cu multe anti-aglomerante, printre care E 536 și E 535 (ferocianură de sodiu) care au ca efect creșterea incidenței bolilor cardiace, accelerarea proceselor de ateroscleroză și toxicitate crescută, deoarece ferocianura de sodiu este o substanță toxică.
Datorită sării procesate și iodate, sarea a devenit hulită și responsabilă de suprasolicitarea rinichilor, mai ales în cazul bebelușilor, de probleme cardiovasculare, de hipertiroidie și multe alte afecțiuni, dar totuși vă amintesc că sarea de ocnă, neprocesată, nu are absolut nicio implicație în toate aceste afecțiuni. Pe scurt, consumul de sare iodată are numeroase efecte negative asupra organismului uman în general, dar aceste efecte se resimt mult mai tare asupra organismului în formare, al bebelușilor:

  • Suprasolicită rinichii și toate organele interne;
  • Datorită prezenței iodului în toate tipurile de sare de pe piață și folosirea acesteia în produsele semifabricate, devine imposibilă calcularea cantității de iod pe care un individ o consumă;
  • Surpusul de iod din organism a dus la înmulțirea cazurilor de hipertiroidie, a favorizat apariția gușei înclusiv la femei însărcinate și copii;
  • Cianurile folosite pe post de antiaglomeranți repezintă o otravă pentru organism;
  • Încetinirea proceselor metabolice și apariția obezității sunt tot o consecință a consumului de sare iodată;
  • Slabește sistemul imunitar;
  • Provoacă tulburări ale somnului, hipertensiune, anxietate și nervozitate.

Despre Făina albă ar trebui să scriu un întreg articol ca să cuprind măcar esența, dar mă voi limita la a spune doar ce este foarte important de știut. Făina procesată, la fel ca și sarea iodată, trece printr-un proces complex de înlăturare a elementelor benefice din compoziția bobului de grâu. Nu știu dacă ați văzut vreodată cum arată amidonul pur, dar se poate observa o mare asemănare între el și făina albă și știți de ce? Pentru că doar cam atât mai rămâne după procesare din bobul de grâu. Amidonul, prin hidroliză enzimatică, proces ce se petrece în organismul uman, se transformă în totalitate în glucoză. Cu alte cuvinte, este același lucru dacă mănânci zahăr. Mai știți bombele alea de rețete de prajituri? O cană de făină ultra albă, o cană de zahăr alb … Mai exact avem două căni de zahăr și cam aia e prajitura noastră. Trebuie să mai adaug, pentru că este foarte important, că albirea făinei se face cu o substanță numită alloxan. Ea, după numeroase cercetări, s-a dovedit că produce boli diabetice în rândul populațiilor de șoareci de laborator. Dar să fim optimiști, omul nu e șoarece (sunt ironic).

Grâul, în componența sa, include fibre, minerale, vitamine și oligoelemente, lucruri indispensabile organismului. Consumând făina integrală ne bucurăm de întreg ansamblul grâului, astfel vom elimina orice pericol de îmbolnăvire.

Despre zahăr rafinat am discutat deja și puteți afla mai multe din acest articol unde am atașat și un filmuleț care descrie cum se produce. Vă spun doar că este foarte periculos. Pentru o viață sănătoasă el nu  are ce căuta în alimentație.

Orezul alb are aceleași „calități” ca făina albă. Tot ce am scris despre ea se aplică și aici. În plus, tot circulă un zvon pe internet cum că chinezii ar produce orez alb din rășini plastice, adică orez sintetic. Nu pot confirma acest zvon, chiar dacă am văzut prea multe ca să pot spune că nu este adevărat, dar mai bine sa-l credem de bună voie. Paza bună alungă primejdia rea. Un secret aici: cumpărați orez integral. Este mult mai gustos, este sănătos și nici chinezii nu-l pot produce în mod sintetic, încă…

Bănuiesc că vă întrebați ce caută aici Laptele de vacă pasteurizat. Nu vă mai întrebați. El, precum toate alimentele procesate, nu are ce căuta într-o alimentație sănătoasă. Singurul avantaj al procesului de pasteurizare este că prelungește perioada de valabilitate a laptelui (ceea ce convine comercianților), dar acest lucru se reflectă din plin în prețul piperat al produselor procesate astfel. Marele dezavantaj este acela că prin procesul de „pasteurizare” se elimină și toate enzimele benefice, vitaminele A, C, B6 și B12. În plus, acest procedeu mai și permite transferul de hormoni și antibiotice în lapte. Prin pasteurizare sunt omorâte bacteriile benefice prezente în laptele crud, dintre care cele mai importante sunt Lactobacillus acidophilus. În concluzie, nu este bun pentru sănătate, e ca și cum ați bea aracet.

Acum să nu se înteleagă că doar acestea sunt cauzele apariției diabetului zaharat. Trebuie adăugat și consumul excesiv de alcool, stresul și predispozițiile genetice, dar toate sunt bine cunoscute de noi toți și mai știm că atunci când cele trei mese principale sunt corecte, ne mărim extraordinar de mult capacitatea de apărare a organismului, reușim să procesăm și să eliminăm mult mai repede toxinele, iar predispozițiile genetice rămân date uitării.

Tratament

Strategia de tratament pe care o vom adopta este inversul declanșării acestui dezechilibru. Mai exact, va trebui să diminuăm rezistența membranei celulare la insulină. Acest lucru se va întâmpla progresiv, în 2-3 reprize, a câte 1-1,5 luni fiecare, deoarece avem nevoie să refacem cel puțin două cicluri celulare. În același timp, vom stimula fucțiile pancreatice și vom combate efectele radicalilor liberi asupra pancreasului și vom preveni complicațiile.

Etapa I de tratament – cura de epurare

Va dura 3-6 zile în prima repriză, 6-9 în cea de-a doua și 9-12 în cea de-a treia. În această etapă se va consuma doar sucuri de fructe și legume (în principal cele cu un conținut scăzut de glucide: portocale, madarine, pere, prune, struguri, piersici, caise, pepene galben, zmeură, cireșe, mere, gutui, afine, coacăze, căpșuni etc.), iar apa va fi înlocuită cu ceai.

Ceaiul va fi un decoct fiert aproximativ 5 minute acoperit, din următoarele plante medicinale: frunze de Urzică vie (Urtica dioica) 5 părți, Trei-frați-pătați (Viola tricolor) 4 părți, Pufuliță (Epilobium parviflorum) 3 părți, fructe și frunze de Afin (Vaccinium myrtillus) 3 părți, Păpădie (Taraxacum officinale) 2 părți, funze de Dud (Morus) 2 părți, Coada-șoricelului (Achillea millefolium) 1 parte, Teci de fasole (Phaseolus vulgaris) 1 parte și frunze de Anghinare (Cynara scolymus) o parte. Se vor bea 1-1,5 litri de ceai pe zi, neîndulcit și se va prepara după ghidul acesta.

Etapa a II-a – tratamentul propriu-zis

Va dura între 4-6 săptămâni, în care pe lângă ceaiul de la prima etapă, se va mai face un decoct din următoarele plante medicinale: Licheni de piatră (Lichen islandicus), 5 părți, Tintaură (Herba centauri) 4 părți, Drăgaică (Galium verum) 3 părți, Urzică moartă albă (Lamium album) 2 părți, flori de Sulfină (Melilotus officinalis) 1 parte, Rostopască (Chelidonium majus) 1 parte, Ciumărea (Galega officinalis) 4 părți, flori de Rapiță (Brassica napus) 1 parte, frunze de Cătină roșie (Tamarix ramosissima) 1 parte și Sânziene albe (Herba Galii mollugi) 1 parte. Se va bea 3-4 căni pe zi, inainte cu jumătate de oră de mesele principale.

Pentru a mări eficiența tratamentului se vor introduce în alimentație produsele antioxidante, imunostimulente naturale, și drojdia de bere uscată.

Regimul alimentar

În dieta bolnavului de diabet vor exista trei categorii de alimente: alimente permise fără limită, alimente consumate limitat și alimente interzise.

Din prima categorie fac parte:

  1. cele hipoglicemiante: ciupercile (conțin insulină), grâu germinat (are în compoziție crom, mineral care stimulează metabolizarea carbohidraților), semințe de dovleac și muștar (conțin zinc, mineral care intră în compoziția insulinei), coriandru, dafin, rozmarin, chimion, cuișoare, tarhon, pătrunjel verde, rubarbă, ceapă, usturoi, praz, napi, ridichi, varză roșie și varză albă crude, lămâi, grapefruit, rodii, vișine, afine, mure, coacăze negre, agrișe, fructe de cătină, gutui, borș, murături;
  2. cele care conțin sub 10% glucide: roșii, vinete, țelină, conopidă, ardei gras roșu, galben și verde, castraveți, andive, sparanghel, spanac, lăptucă, gulii, pepene verde, căpșuni ș.a.

În cea de a doua categorie se înscriu:

  1. alimente necetogene, din care se pot consuma aproximativ 200g pe zi: soia – conține zinc, fasole și mazăre uscate, alune, nuci, migdale, pecum și alimente care au în compoziție între 10% și 20% glucide: măsline verzi, anghinare, păstârnac, fasole verde, mere, pere, piersici, caise, cireșe, prune, struguri, zmeură, pepene galben, portocale ș.a.;
  2. alimente cetogene, din care se pot consuma maxim 100g pe zi: ficat de vită, pește oceanic și fructe de mare (mai ales scoici – conțin crom), pește de apa dulce, carne de pasăre, lapte degresat, brânzeturi slabe, ouă, precum și alimente care conțin între 20% și 40% glucide: cartofi, pâine integrală, mazăre verde, banane, castane ș.a.

Pentru  o mai bună organizare a regimului alimentar vă pun la dispoziție următorul tabel al conținutului de glucide (în g%) al principalelor alimente:

Aliment Glucide Aliment Glucide
Zahăr 100 Cartofi 20
Miere 80 Migdale 19
Dulceață 75 Alune 18
Smochine și curmale 74 Mazăre verde 17
Stafide 73 Struguri 16
Paste făinoase 70 Nuci 15
Fulgi de ovăz 66 Zmeură 14
Fasole uscată 62 Pepene galben 14
Mazăre verde 61 Portocale 13
Ciocolată cu lapte 54 Mere și piersici 12
Pâine albă 52 Gutui și afine 11
Grâu germinat 49 Coacăze și căpșuni 10
Pâine neagră 48 Sfeclă roșie 9
Castane 45 Țelină și pătrunjel 9
Lapte praf 38 Pepene verde 8
Cacao 31 Fasole verde 7
Banane 24 Varză și praz 6
Orez 23 Conopidă și ridichi

Un tabel mai detaliat puteți găsi aici.

A treia grupă cuprinde alimentele interzise astfel: cele cinci „otrăvuri” enumerate la început precum și tot ce este preparat din ele, dulciurile de orice fel; grăsimile saturate (slănină, untură, unt, smântână, margarină etc.) deoarece măresc rezistența la insulină; carnea de mamifere (este puternic cetogenă și conține substanțe toxice precum uree, acid uric, creatinină, adrenalină etc.); prăjelile de orice natură, deoarece pe suprafața alimentelor prăjite iau naștere substanțe toxice; alimentele afumate sau fripte pe grătar cu cărbuni, deoarece se încarcă cu benzopiren, o substanță de asemenea toxică; orice aliment procesat și/sau ambalat (a se citi articolul acesta); băuturile răcoritoare; cafeaua și alcoolul; măslinele negre (sunt măsline verzi tratate cu sodă caustică, un compus chimic extrem de toxic); sarea fină iodată ș.a.

Consumul zilnic de glucide nu trebuie să depășească 1,5g/kg corp, cel de proteine 1g/kg corp, iar cel de lipide 1,2g/kg corp.

Să nu uităm, de fapt, va fi obligatorie mișcarea în aer liber și expunerea moderată la lumina solară.

Etapa a III-a – pauză 2 săptămâni

Tratamentul trebuie urmat 2 ani. Inițial, va fi urmat timp de 6 luni, perioadă ce se împarte în 3 reprize, fiecare a câte 2 luni structurate pe cele trei etape prezentate, apoi se reduce timp de 1 an la 2 luni pe trimestru și la final o lună pe trimestru.

Observație

Trebuie să întelegeți, dragi cititori, că eliminarea din alimentație a produselor toxice nu este un regim. Această activitate ar trebui să facă parte din viața noastră și să fie o obișnuință, practic acest lucru să însemne normal pentru noi. În principal tratamentele naturiste se bazează pe o readucere la normal a stilului de viață, chiar dacă pare a fi o vindecare printr-un regim sau un tratament sofisticat.

Produsele de panificatie pentru care s-a folosit faina alba rafinata

In vreme ce locurile de munca incep sa ne acapareze din ce in ce mai mult vietile personale, sa ne fure timpul, vocatia si imaginatia, oamenii cu mintea “deschisa” uita complet de ei insisi si lasa ca aceasta activitate care ar trebui sa le consume mai putin de jumatate din energie, sa le rapeasca inclusiv sanatatea. Vad cozi imense la covrigarii si patiserii in jurul orei 16:00, cand se iese de la serviciu. La multe persoane, una sau doua mese pe zi sunt compuse din produse de panificatie. Pe langa faptul ca graul integral, natural de la mama lui, nu asigura nici macar jumate din necesarul zilnic de nutrienti, acele produse de panificatie contin doar o mica parte din graul integral. Ele sunt facute din faina alba, din care s-au inlaturat substantele nutritive odata cu taratele. Ceea ce ramane este undeva la 20% din concentratia benefica initiala. Pentru gust, conservare si aspect se folosesc diversi compusi chimici precum coloranti, acid ascorbic, acid citric, maltodextrina, propilen glicol, cisteina, guma Xantan, grasimi vegetale hidrogenate si sare iodata. Toti acestia sunt toxici pentru organism. In plus, la producerea fainei se foloseste pentru inalbire un ingredient surpriza: alloxanul. Acesta face ravagii in randul celulelor pancreatice care produc insulina. De aici mai este un pas pana la diabet. Lipsa enzimelor din faina alba favorizeaza ingreunarea digestia si apare constipatia cu efectele ei intarziate, pana la cancer de colon.

In concluzie evitati produsele care sunt facute din faina alba sau extra alba. Cititi cu atentie eticheta painii pe care o cumparati. Ideal, o paine ar trebui sa contina faina integrala, apa, sare, ulei vegetal si drojdie. Tot ce apare in plus la ingrediente este un minus pentru sanatatea voastra. Fi-ti atenti si la painea neagra. Daca e paine neagra, nu inseamna ca e obligatoriu sa fie facuta din faina integrala. De fapt, majoritatea sunt facute din faina alba care este ulterior colorata. Incercati sa nu exagerati cu produsele de panificatie, fie ele de calitate. Sunt satioase si va vor face sa nu mai consumati alti nutrienti vitali pentru organism.