Țigările și tabagismul. O metodă eficientă de tratament

Tutunul (Nicotiana tabacum) este o plantă deosebit de toxică datorită conținutului mare de nicotină. O frunză de tutun conține 2-8% nicotină. Ingerarea unui ceai din câteva frunze de tutun provoacă moartea. Fumatul tutunului iși are originile în continentele americane fiind o practică întâlnită doar în cadrul ritualurilor. A fost preluat de europeni în secolul al XVI-lea și comercializat mai apoi în toată lumea. Din cauza lipsei de informare a cumpărătorilor, întrebuințarea i-a fost înțelesă greșit, cum este de altfel și în prezent. Fumatul, așa cum îl știm noi, are efecte grave asupra sănătății fizice și psihice după cum puteți vedea în tabelul de mai jos:

Organul sau sistemul afectatTipul bolii
Aparat respiratorcancer pulmonar, cancer laringeal, reducerea capacității respiratorii, pneumonie, bronșită cronică, embolie pulmonară, astm
Aparat cardiovascularpuls accelerat, aritmie cardiacă, HTA, circulație sanguină proastă, criză cardiacă, angor pectoris, arterită, flebite
ORLlaringită, faringită, sinuzită, alergii respiratorii, cancer esofagian, cancer la gât
Creier și Sistem nervosembolie cerebrală
Sistem digestivcancerul limbii, cancer gastric, gingivită, distrugerea enzimelor digestive, hiperaciditate stomacală, gastrită, ulcer duodenal, ulcer stomacal, cancer de colon
Sistem excretorcancer renal, cancer vezical, cancer de prostată

Partea cea mai gravă a țigărilor este că produc dependență nu numai față de ele însele ci cresc potențialul de dependență al oricărui alt produs. S-a demonstrat că fumătorii au incontestabil mai multe vicii decât nefumătorii. Spre exemplu, sunt foarte des întâlnite în cadrul fumătorilor dependențele de cafea, zahăr și alcool. De asemenea, din cauza efectelor nicotinei asupra creierului, percepția față de mediul înconjurător și societate este alterată.

Tratament

Vindecarea acestei afecțiuni, a tabagismului, ca și în cadrul tuturor afecțiunilor cronice, este strâns legată de voința persoanei în cauză, dar se poate interveni cu succes și cu unele metode de tratament. Strategia pe care o vom urma este aceeași pe care o utilizează orice medic înțelept: identificarea cauzei.

Principala cauză a fumatului este de origine psihologică, mai exact o încrederea în sine scăzută și lipsa unui set de valori superior. Nici o persoană sigură pe ea în majoritatea momentelor, nu va aprinde o țigară atunci când poartă o discuție, așteaptă pe cineva sau ia o pauză de activitate. De ce? Pentru că se simte completă, nu are nevoie de elemente ajutătoare pentru a-și defini personalitatea sau caracterul. În același timp, un set de valori superior va împiedica orice persoană care îl adoptă să-și compromită sănătatea fizică și psihică doar în schimbul unor trăiri de moment ireale. Nu vreau să vorbesc prea mult pe această temă deoarece munca de perfecționare a fiecăruia, va trebui să fie individuală. Aceste lucruri ar trebui înțelese cu lux de amănunte de fiecare persoană în parte. Pentru creșterea încrederii în sine și perfecționare individuală puteți urma ghidul acesta împreună cu acesta.

Ca procedeu de tratament vom adopta o metodă pe care am citit-o acum ceva vreme într-o carte foarte dragă mie. Se numește metoda ceasului. Practic, vom introduce în viața noastră un program de fumat și vom înlocui timpul mort cu un ceai medicinal care inhibă dorința de fumat.

Exemplu de program: să presupunem că inițial fumăm un pachet pe zi, adică 20 de țigări. Ne vom propune în prima zi să fumăm câte o țigară la fiecare 45 de minute. A doua zi vom mări acest interval cu 5 minute, mai exact vom aprinde tigările din 50 în 50 de minute. A treia zi intervalul se va majora cu 10 minute, a patra zi cu 15 minute și tot așa până când se va renunța total la fumat.

Ceaiul se va prepara în fiecare dimineață sub formă de infuzie și se va consuma timp de 1-2 luni, de 2-3 ori pe zi, câte 200 ml, între mese, din următoarele plante uscate: Pedicuță (Lycopodium clavatum), Cimbrișor (Thymus serpyllum), Pătrunjel (Petroselinum crispum), toate în părți egale, câte o linguriță de amestec la 200 ml de apă. Succes!

Principii de autodiagnosticare

Am vorbit in articolele anterioare despre eliminarea factorilor perturbatori si nocivi din viata noastra (citiți aici), iar telul acestor cuvinte a fost doar propulsarea noastra pana aici. Chiar daca ma repet, ma bucur ca am ocazia acum sa spun inca o data ca fara inlaturarea viciilor, a substantelor periculoase si a informatiilor nefolositoare, nu vom putea niciodata sa ne atingem adevaratul nostru potential. Urasc expresiile “oricum o sa mor” sau “cat parca o sa traiesc” sau “mai degraba traiesc putin dar la maximum”. Consider ca sunt doar niste vorbe in van, iar cei care le folosesc sunt in realitate niste oameni slabi, frustrati si cu multe degradari ale subconstientului. Scopul nostru nu este sa traim o mie de ani sau sa ne ferim tot timpul de moarte. O sa gandim mult mai nobil si ne vom identifica misiunea pe acest pamant printr-un stil de viata independent, cu un set de valori superior. Boala, materialismul, fobiile, excesele, autolimitarile, dezechilibrul sentimental ne fac dependenti si ne impiedica sa ne descoperim pe noi insine. Prin urmare, niciodata nu ne vom putea numi fiinte libere. Deci scopul nostru este acela de a gandi sanatos, de a fi echilibrati si ponderati, de a ne intelege si ulterior de a intelege tot ce este in jurul nostru. Nu vom putea ajunge nicicum pana aici daca nu incepem mai intai cu temelia, cu lucrurile fizice, cele mai primitive si mai simple.

Avand convingerea ca ati inteles de ce trebuie sa avem grija de alimentatia noastra, voi continua cu prezentarea catorva principii de autodiagnosticare a afectiunilor, fie ele fizice sau psihice. Dar mai intai doresc sa specific un lucru important. In cazul afectiunilor fizice, nu este suficient doar o ascultare interioara a noastra. Va fi necesar si o cunoastere a unor tehnici de analiza a elementelor corpului nostru, cum ar fi: analiza irisului ochiului (iridoscopie), analiza limbii, a unghiilor, a pielii ș.a. Vom vorbi mai pe larg despre fiecare in parte. In privinta afectiunilor psihice, este putin mai simplu din punct de vedere al cantitatii de informatie necesara. O ascultare interioara si un jurnal adecvat completat cu o interpretare a viselor, pot fi suficiente pentru un diagnostic corect. Vom trata inclusiv fobiile, slabiciunile, pasiunile extreme si sentimentele incontrolabile. Toate duc la afectiuni psihice si fizice. Pe langa acestea, ne vom identifica slabiciunile noastre genetice si vom invata sa ne protejam suplimentar. Mai multe informații puteți găsi în categoria Diagnosticarea afecțiunilor si in articolul acesta.

Citiți mai departe următoarele principii de autodiagnosticare.

Diagnosticarea afecțiunilor urmărind aspectul pielii.

Diagnosticarea afecțiunilor urmărind aspectul tenului.

Diagnosticarea afecțiunilor urmărind aspectul gurii și elementelor ei.

Diagnosticarea afecțiunilor urmărind excrețiile fiziologice.