Munca și mintea

Am luat o pauză de scris tocmai din cauza subiectului pe care mi-am propus să-l dezbat în acest articol. M-am întrebat în ultima vreme cum aș putea îmbina armonios activitatea fizică, de care sănătatea omului este atât de dependentă, cu ceva util, pentru că, după cum observați, să faci sport înseamnă să ai timp pentru el și de multe ori aici apare o problemă.

Anul trecut mi-am planificat câteva proiecte fizice pe care le-am început imediat cum iarna a rămas în urmă și apucându-mă de treabă, am realizat că efortul fizic depus este extrem de complex. Arderile metabolice erau constante și îndelungate, mintea era foarte relaxată, aparea o intensă poftă de mâncare iar somnul de peste noapte avea o calitate excelentă. Pe lângă toate aceste beneficii, îndeplinirea unor proiecte, indiferent de complexitatea lor, care până atunci existau doar la nivel imaginar, îți creează o stare aparte de spirit.

Nu cred că ați înțeles care era de fapt această activitate fizică sau la ce proiect mă refer. Practic, nu e nimic complicat, sunt doar lucruri pe care omul le face cu succes de mii de ani, mai exact treaba cea de toate zilele de prin curte și grădină. Nici nu vă puteți imagina cum fiecare mușchi din corp este antrenat în aceste munci. Încă nu am prea multe dovezi ca să spun că sala de fitness nu este bună. O fi bună, dar de ce să pierd două ore ridicând fiare, respirând acel aer închis și cheltuind bani, când pot bine mersi să fac ceva util, spre exemplu să săp un șanț de care am nevoie în grădină, în loc să pun pe altcineva să facă acest lucru și astfel punctez două obiective dintr-o dată. În plus, nu știu cât este de corect să fii plin de mușchi care să nu aibă nicio întrebuințare în viața socială. Nu e practic și nici economic. Îți soliciți toate organele pentru a hrăni acei mușchi care au rolul doar de a ridica haltere și gantere. Unde e sensul? Dacă faci un sport de performață și ai nevoie de ei, se mai explică, dar din câte am observat până acum, oamenii cu adevărat puternici nu sunt saci de carne. Ei sunt cum spunea bunica: „vânjoși”.

În ultima vreme văd cum lumea se retrage fără regrete de la țară și optează pentru o viață confortabilă într-un apartament de la oraș. Este oare corect acest lucru? După părerea mea nici măcar confort nu e. Să faci din viața ta o rutină zilnică și să transformi totul într-un stil artificial, cred că mai degrabă este un stres pentru trup și minte decât un confort. Încep să cred că motivul pentru care românii nostri sunt atât de frustrați și depresivi se află exact în ceea spun eu aici. Este un vechi proverb care spune că „omul este dator să muncească pentru ca să nu-l prindă moartea sezând”. Sunt oare unele dintre serviciile noatre de la oraș la care mergem zi de zi și de multe ori nu facem nimic concret, ci doar ne mințim pe noi înșine că facem ceva, o formă de muncă de care se vorbește în acest proverb? Nu știu, la asta veți contempla voi.

Avem o țară frumoasă cu potențial de a realiza din ea tot ce ne dorim. Ne lipsește doar un lucru: o atitudine corespunzătoare. Din atitudinea noastră ne lipsesc cu desăvârșire hărnicia, educația naturală, spiritul practic, modestia. Ne lăsăm în urmă hectare de pământ de calitate superioară și plecăm la munci dezonorabile în țări străine pentru a ne face bani să achiziționăm o mașină fără valoare și un apartament la oraș. Știți ce se întâmplă cu noi în tot acest timp? Devenim mai frustrați, mai egoiști, mai aroganți. Nu e corect și păcat că puțini realizează acest lucru. Ce e atât de dezonorabil să-ți muncești pământul tău, să crești un animal, să acaparezi piața cu produsele tale? E mai bine să speli bude în Italia? Aa, dar stai, cei din România nu știu ce faci tu în Italia, tu te vei arăta de Paști direct într-un BMW. Așa și? Omul deștept te va cunoaște și nu va pune oricum niciun preț pe tine. Te vei lăfăi doar între semenii tăi care îți sunt inferiori. Cu alte cuvinte, viața ta este un întreg proces de regresiune.

Nu susțin deloc că munca despre care vorbesc este ușoară, mai ales că acum cei care fac așa ceva sunt în minoritate, dar adunându-ne mai mulți, ușor, ușor vom deveni majoritatea și totul va fi mult mai simplu. În plus, apare acea satisfacție că tu, care ești mic, realizezi proiecte atât de mari, iar pe lângă asta, natura va avea grijă de tine și îți va mulțumi cu sănătate, fericire, ganduri bune și o viață curată. Munca este sănătate și nu degeaba suntem printre cei mai bolnavi din toată Europa…

Despre falsa meditație. Regres vs. Progres

De ceva vreme mi-am propus să scriu despre acest subiect, doar că m-am luptat cu timpul și am câștigat abia în momentul de față. Acum câtiva ani, mai exact acum cinci ani, aveam anumite porniri spre meditație și observam cum prin ordonarea minții poți obține o viziune mai bună asupra vieții, îți poți întări personalitatea, vindeci viciile, scapi de influențele exterioare și înțelegi ce se întâmplă în jurul tău. Din cauză că eram la început, în faza de asimilare de informații pentru acest scop, am mers la un curs de yoga, care era condus de un celebru maestru din București (a murit recent). Vreau să spun că am frecventat acest curs pentru câteva luni, dar, după o revelație personală, care probabil a fost un efect al observațiilor mele incoștiente din timpul cursului, am realizat că toți membrii se înșelau. Ceea ce făceau acolo era un soi de idealism nociv, impracticabil. Cercetând și aplicând un vechi principiu de al meu, am făcut o asociere cu acei oameni care au ajuns la iluminare și mi-am amintit proverbul: „ Dă Cezarului ce-i al Cezarului… și Lui Dumnezeu ce-i al Lui Dumnezeu.” Am realizat că toți oamenii mari au știut cum să îmbine lumea materială cu cea spirituală într-un mod armonios. Pe lângă acest lucru, am văzut cum membrii cursului aveau un psihic la pământ, condiție fizică precară și plini de vicii și idei aberante. Am concluzionat astfel: persoanele care frecventează astfel de cursuri sunt îndrumate de o mare slăbiciune, bine impregnată în subconștient (poate chiar și o boală psihică sub formă incipientă), primind un  semnal cum că ei nu-i pot face față singuri, de aceea caută alternative idealiste, care după părerea lor, o să-i scoată din impas fără prea multă muncă. De fapt, nu e deloc așa. Consider că nu ai ce căuta în asemenea colective până când nu ești cât de cât sigur pe tine, cu un „filtru” de calitate instalat și acest lucru nu se dobândește prin idealism sau „integrări în absolut”.

În aceeași perioadă, pe când îmi formam aceste păreri, am găsit ca prin minune o carte în format electronic, scrisă de un autor nu tocmai cunoscut, imediat după Al doilea Război Mondial. Era foarte bine structurată, obiectivă și plină de informații pe care eu tocmai le căutam. Multe dintre ele se potriveau perfect cu ceea ce gândeam eu. Nu vreau să-i dau numele, pentru că, așa cum ea a venit singură la mine, la momentul potrivit, așa va veni și la voi. Am înțeles cu ajutorul ei că aveam dreptate când spuneam că nu ai nevoie de cursuri, secte, religii pentru a deveni ceea ce toți trebuie să fim. Prin practică individuală poți vindeca vicii,  poți trata defecte de caracter, îți poți modela personalitatea și în final să-ți croiești o temelie solidă pentru ceea ce va urma.

După ce m-am apucat de treabă, adică să lucrez singur cu mine, am renunțat la orice fel de informații provenite din cursuri, de la traineri, maeștri și am început să caut mai întâi explicații în mine și în natură, desigur, cu ajutorul vechiului meu principiu: asocierea și similaritatea. Pe urmă mă îndreptam și îmi alegeam singur informația suplimentară din cărți și de pe internet.

Observ cum mulți oameni sunt foarte slabi, nu pot nici măcar să renunțe la plăceri trupești extrem de simple. De ce să mănânci ceva ce nu-ți face bine? Aud: „Pentru că e bun.” Nu există așa ceva. Răspunsul este: „Pentru că sunt slab și nu-mi fac față nici măcar mie însumi.” Cine știe ce gust are uraniul? o fi și ăla bun la gust și dacă mâine apare în industria alimentară, îl vei mânca? Evident că da, pentru că e bun la gust. Să revenim acum la subiectul articolului. Vă spun că oamenii fac lucrurile total anapoda în ultima vreme. Mă întrebam astăzi de ce e la modă să ieși în weekend în natură, să miroși copacii și să te prostești stând pe iarbă într-o asana de yoga și să te minți spunându-ți că simți natura cu adevărat pe când tu te vei întoarce într-o cocină de oraș, într-un mediu repetitiv și plin de monotonie, unde nu e pic de natură? Și știți ce, paradoxul e că acum câțiva ani ai fugit dintr-un sat mic sau dintr-un oraș liniștit unde erai mult mai aproape de natură și ai alergat după așa zisele oportunități. Da, ai oportunități. Ai oportunitatea să găsești într-un oraș mare, spre deosebire de un satuc, n-șpe cursuri de meditație care nu au niciun folos, sunt doar comerciale. Vă mințiți, vă mințiți. Cum poți înțelege un copac dacă tu în viața ta nu ai plantat unul, nu l-ai îngrijit, nu te-ai bucurat cum crește, nu ai gustat un fruct copt cu satisfacția că ai muncit să ajungi în acel moment? Cum poți tu să spui că meditezi când mintea ta e acaparată zilnic, cu voia ta, de tâmpenii, bârfe, minciuni? Mai gândiți-vă.

Ca o concluzie, lucrați în fiecare moment cu voi înșivă, adresați-vă întrebări personale (De ce fac așa? De ce aleg asta? E alegerea mea sau a turmei? etc.), constituiți-vă un jurnal și scrieți în el tot ce vă necăjește, meditați asupra imaginii pe care vă doriți să o aveți, înlăturați viciile, căutați-vă mai multe activități în natură (plantați o legumă, un pom, creșteți o pasăre), asimilați mai multe informații despre plante, copaci, animale, ciuperci (cum cresc, unde cresc, din ce sunt compuse, cum se înmulțesc) etc. Asta e viața, e munca cu tine însuți, e perfecționarea spiritului tău prin intermediul planului fizic natural. Blamați-vă deci zilele în care nu învățați nimic. Succes!

Elementele toxice din alimentația noastră

În principiu, fiecare dintre noi are o cultură relativă despre ceea ce este nociv în alimentația sa. Unii iau această selecție mai în serios și amănunțit, alții o tratează într-un mod grosier. Nu cred că ar mai avea rost să vorbesc aici despre fumat și consum frecvent și în exces de alcool, pentru că absolut toată lumea știe că nu e prea indicat să faci acest lucru. Vă spun doar atât. Dacă fumați, NU mai fumați! Dacă beți, NU mai beți! Fără eliminarea acestor vicii comune, nu veți putea niciodată profita de adevărata voastră valoare. Veți fi tot timpul autolimitați și vă veți zbate ca un pește pe uscat. Ăsta e adevărul, care din păcate nu e tot timpul plăcut. Am scris mai multe articole ajutătoare pentru cei care vor să lupte cu viciile și să le înlăture. Începeți mai întâi de acolo. Deocamdată restul muncii mele nu este pentru cei care au vicii.

Lămurind și acest aspect al viciilor, vom continua cu elemente mai subtile ale alimentației și igienei, despre care unii oameni nu au fost informați adecvat în legătură cu ele. Într-adevăr, sunt multe, dar puteți adopta un pricipiu destul de ciudat, pe care l-am testat pe pielea mea și a avut de fiecare dată succes. Atunci când nu sunteți siguri că v-ar face bine un anume aliment și fac referire aici la acele produse ambalate, procesate, conservate etc., mai bine nu-l cumpărați. Dacă sunteți în oraș și începe să vă roadă foamea, iar în stânga și în dreapta sunt numai shaormerii sau altele asemenea, puteți fi siguri că dacă mai îndurați puțin timp și în final mâncați ceva sănătos, va fi o binecuvântare pentru trupul și mintea voastră. Vă asigur că putem trăi fără mâncare circa 30 zile, deci nu disperați că veți muri de foame. Gandiți-vă că acum ceva vreme, oamenii au îndurat războaie și foamete pentru ani întregi și mulți dintre ei au reușit să ne povestească în prezent prin ce au trecut. Cu alte cuvinte, au atins vârste impresionante, fără prea multă mâncare. Omul trebuie să mănânce pentru a trăi și nu invers. Plăcerea de a mânca o putem vedea ca pe un dar divin oferit de natură, la fel ca și celelalte plăceri, pentru a împleti obligația și necesitatea cu frumosul și optimismul. Ce ar fi să nu existe nicio placere în mâncat, să vedem doar necesitatea, să te simti ogligat să faci acest lucru doar pentru a supraviețui? Sau ce ar fi să nu existe nicio plăcere în sex și să fie doar o nevoie de a te înmulți? vă dați seama care ar fi rata de depresie a umanității? Același principiu se poate aplica la oricare altă plăcere. În același timp, trăind doar pentru plăceri, vei deveni un sclav al minții tale, un dependent, fără drept de alegere. Este o cale a muchiei de cuțit, unde va trebui mereu să-ți păstrezi echilibrul între necesitate și plăcere. Acesta este adevărul.

În mare, va trebui să evităm următoarele:

Știu că par multe, dar realizându-vă un program alimentar inițial și respectându-l pentru câteva săptămâni, la un moment dat nu o să mai puteți consuma altceva decât doar ce este sănătos. E același sentiment ca atunci când faci curat în casă și apoi vrei să intri cu cizmele murdare de noroi. Pur și simplu nu poți, chiar dacă înainte a fost murdar și făceai acest lucru. În plus, pe lângă avatanjul unui stil de viață sănătos, schimbarea se va simți și la portofel. O să observați că mulți bani se cheltuiau pe produsele ambalate, pe dulciuri, pe produsele din carne procesată, pe cosmetice etc.

Diagnosticarea afectiunilor. Primul pas catre vindecare

Din punct de vedere structural, o boala se manifesta pe doua planuri fundamentale. Un plan fizic care se remarca prin modificari ale corpului nostru si altul psihic care este cel mai bine evidentiat in subconstient. De regula, diagnosticarea bolilor prin medicina conventionala se face prin analiza detaliata a planului fizic (analize serice, analize de tesut, observarea vizuala a anumitor elemente din corp s.a), dar sunt multe cazuri in care aceasta metoda este insuficienta. Cum am spus mai sus, orice afectiune, oricat de mica si nesemnificatifa ar fi, are o influenta asupra psihicului si astfel, prin observarea lui, vom sti cel putin sa localizam boala.

Exista de mii de ani metode prin care omul bolnav, cu ajutorul unui specialist, isi poate autoidentifica afectiunea, insa aceste principii, din cauza neintelegerii si complexitatii lor, au fost de multe ori contestate si dezapreciate. Din acest motiv, numarul adevaratilor specialisti au inceput sa se diminueze, lasand loc celor falsi, metodele s-au distorsionat si in final aproape ca au disparut. Paralel cu aceste princiipii s-a dezvoltat un alt tip de diagnosticare. Practic omul pe parcursul vietii, prin anumite exercitii si tehnici a reusit sa se cunoasca atat de bine incat stia daca il pandeste vreo afectiune, unde e localizata si ce metode ar fi potrivite pentru vindecarea ei. Majoritatea dintre noi simt ca acest lucru este posibil, doar ca frica ca ar fi prea complicat de realizat, ii face sa stea pe loc si sa lase timpul sa treaca, fara dobandirea vreo unui castig important. Elefantii, spre exemplu, stiu cand au o boala si urmeaza sa moara, astfel isi aleg locul mortii. Avantajul acestei tehnici de autodiagnosticare provine din faptul ca persoana in cauza, incercand sa dobandeasca aceasta virtute, va avea de castigat pe toate planurile sale psihice si materiale. Mai mult decat atat, sansa de imbolnavire va fi una atat de mica, incat energia noastra dedicata unui eventual tratament se va reorienta spre preventia oricarei afectiuni.

“Jurnalul bipolar” pe cale l-am prezentat aici, va fi o purificare psihica a noastra, cu alte cuvinte, inceputul vietii noastre, dar in paralel ne vom organiza si un program alimentar, pentru ca, asa cum am mai spus, nu putem gandi sanatos atunci cand nu mancam sanatos si nu mancam sanatos atunci cand nu gandim sanatos („Mens sana in corpore sano.”) Dupa cateva saptamani in care am terminat jurnalul bipolar si am respectat un regim alimentar strict, suntem gata de transformarea noastra propriu zisa. Totul nu va mai fi atat de strict pe cat ati intentiona sa credeti, insa ne vom construi un pogram pe care-l vom respecta cu desavarsire si indiferent de situatie. Nu exista o destinatie imposibila, ci doar motive de a nu ajunge acolo.

Viata noastra de zi cu zi si ma refer aici la serviciu, familie si prieteni nu se va modifica cu nimic, adica nu va trebui sa renuntam la niciuna dintre acestea, dar cu siguranta vom avea alta perceptie asupra lor, in functie de fiecare. Una dintre regulile obligatorii pe care le vom include in acest program va tine de redobandirea independentei noastre. Vom elimina influentele nocive primite de la societate si din diferite surse de asa zise informatii de actualitate. Cartea, televizorul, radioul, telefonul, prietenii, familia vom fi noi insine, iar cu informatiile de aici ne vom construi temelia unei idei, unui principiu, unui stil. Apoi prin selectie si atentie vom aduna alte informatii din exterior cu ajutorul carora vom cladi restul.

O alta regula de baza, chiar daca pentru unii va parea inutila, dar asta doar acum in timp ce citesc si nu dupa ce vor urma macar primii pasi de aici, va fi includerea in programul nostru uzual a unei forme de introspectie, fie ea meditatia sau rugaciunea. Cand o sa ajung sa vorbesc despre asta, o sa va dau exemple prin care puteti sa indepliniti aceasta regula fara a consuma timp pretios, incluzand-o in stilul vostru de viata.

Ultimul pas va fi cel mai greu, pentru ca multi dintre cei care ajung pana aici se blocheaza pur si simplu. Cand vom considera ca suntem pe drumul potrivit, ne va mai ramane un singur lucru de indeplinit: acela de a lasa ceva bun in urma, de a da un scop nobil vietii noastre. Vom intelege ca majoritatea formelor de munca in care suntem si noi probabil implicati, sunt inutile pentru dezvoltarea noastra si a celor din jur. Mai mult decat atat, acestea nu ajuta absolut de loc nici la dezvoltarea mediului, nici a naturii si nici a neamurilor ce vin.

Drept urmare, vom lucra pas cu pas si cu rabdare la imbunatatirea noastra. In prima etapa vom scoate gunoiul din viata noastra, vom rade totul pana la curat si apoi vom introduce doar ceea ce ne este de folos cu adevarat. In primul rand vom elimina produsele alimentare si de igiena personala nocive din viata noastra si ulterior vom curata si mintea de informatii inutile. Ne vom fabrica o bariera protectoare individializata contra informatiilor si manipularii din jur.