Metalele toxice: izvor continuu de afecțiuni

Metalele toxice fac parte, în general, din categoria metalelor grele și joacă un rol principal în declanşarea afecţiunilor cronice cum ar fi Morbus Crohn, leucemia limfatică, autism, Parkinson, scleroză multiplă, ALS etc. Nu trebuie uitat nici faptul că metalele grele favorizează infecţiile cronice provocate de fungii, bacterii, microplasme sau virusuri și aduc daune care se fac simţite şi în metabolismul acizilor graşi. Simptomele pe care le prezintă pacientul sunt deseori provocate de infecţii, iar greşeala fundamentală a medicinei alopate este că tratează infecţia de fond, fără a cerceta factorii favorizanți ai acesteia şi implicit fără a efectua o detoxifiere a organismului de toxine. Este un fapt certificat ştiinţific că avem cu toţii o colecţie de neurotoxine care au un efect sinergetic în organismele noastre. De regulă, cumului de elemente toxice nu crește liniar riscul la dezvoltarea afeciunilor ci, din păcate, exponențial. Într-un studiu epidemiologic, efectuat în 1997, care s-a ocupat cu analizarea scheletelor oamenilor decedaţi în urmă cu 400-500 de ani, comparând cu schelete ale persoanelor decedate în ultimii 10 ani, s-a constatat că depunerile de plumb din oase au crescut de 500-1000 de ori.

Metalele toxice, precum mercurul, sunt eliminate din sange prin ficat și bilă, dar atunci când ajung în intestine se reabsorb. Acest ciclu permanent duce la intoxicarea continuă a organismului și drept urmare, la apariția bolilor cronice. Ca principal efect, metalele grele, la fel ca și multe alte substanțe chimice prezente în alimentație, sunt în primul rând neurotoxice, adică alterează funcțiile și subansamblele sistemului nervos. Acest lucru este deciziv, deoarece degradarea funcțiilor neurologice este pe departe cel mai important factor ce influențează starea de sănătate. Expunerea la mercur duce la iritabilitate, tulburări de somn, timiditate excesivă, probleme de coordonare, tremor și disfuncționalități ale memoriei. Conținutul de mercur prezent în vaccinurile aplicate în copilarie sunt acuzate frecvent pentru deficitul de atenție, hiperactiviatea și autismul tot mai des întâlnite. Putem menționa aici probleme ivite în comunicare, în relaționare, dificultăți de concentrare, vorbire întârziată, cogniție slabă, apetit redus, hipersensibilitate la stimulii din mediu (lumină, zgomote, mirosuri), comportamente repetitive.

Plumbul a apărut masiv în oase în perioada în care benzina conținea plumb. De asemenea vopselele pe bază de ulei sau latexul conţin plumb. Astăzi există legi care reglementează şi încearcă minimarea conţinutului de plumb în benzină pe cât posibil, dar în locul acestuia au fost introduse o serie de chimicale, care sunt înalt carcinogene. Plumbul este o neurotoxină cunoscută ca fiind asociată cu depresia și anxietatea. Odată cu creșterea nivelului de plumb în sânge, apar tulburări cognitive și de dispozitie. Putem spune cu siguranță că datorită intoxicațiilor cronice cu plumb, procesul de învățare este afectat, memoria scade, IQ-ul este redus, scade capacitatea verbală, auzul, apare hiperactivitatea, ADHD-ul, oboseala, iritabilitatea, dificultatea în concentrare, durerile de cap, encefalopatia, se instalează starea de letargie.

Pe lângă simptome gen frisoane, convulsii, gust metalic în gură, slăbiciune, supraexpunerea la cupru provoacă, conform dr. Lawrence Wilson de la Institutul Național de Sănătate din SUA, o serie de tulburări mintale precum oboseala, insomnia, depresia, spațialitatea, detașamentul, tulburări ale ritmului de învățare, sindromul premenstrual, Alzheimer.

În ciuda fapului că se consideră imposibilă expunerea la cantități toxice de cesiu în mod natural, tot mai mulți specialiști trag un semnal de alarmă asupra cantităților tot mai crescute din acest metal greu în alimente și băuturi. Din cauza cesiului apar tulburări gen ADHD, dificultăți de concentrare și convulsii.

Intoxicațiile cu cadmiu generează la rândul lor simptome de anxietate și iritabilitate, concentrare slabă, depresie, oboseală, insomnie, pierderi de memorie sau uitare. Unii cercetători exclud cadmiul din lista metalelor grele toxice, spunând că efectele enumerate sunt datorate asocierii acestuia cu zincul sau mercurul, vinovate fiind cele din urmă.

Conform Centrului Medical Universitar din New York, aluminiul poate produce grave tulburări ale sănătații mentale, enumerând aici stare de confuzie, defecte de vorbire, apariția ticurilor involuntare. Există de asemenea pericolul ca aluminiul acumulat în timp să conducă la apariția Alzheimerului și al Parkinsonului. Studii facute la Universitatea din California, Belgrad sau în Jiwaji, în India, arată că aluminiul se depozitează în tiroidă, ficat, plămâni și creier, producând tulburări cognitive și pierderi de memorie.

Intoxicațiile cu arsen pot fi mortale, sursa fiind găsită în alimentele și băuturile de zi cu zi. Apa potabilă a marilor orașe poate fi și ea contaminată cu arsen. Simptomele de confuzie, somnolență, dureri de cap, convulsii, sensibilitatea crescută a ochilor pe timp de noapte sau chiar orbirea pot fi datorate arsenului.

SURSE

La ora actuală toată industria producătoare de carne, unde pesticidele, ierbicidele, vaccinurile veterinare şi alte substanţe asemănătoare joacă un rol important, este la propriu infestată de metale grele și chimicale. Același lucru putem spune și despre anumite specii de pești oceanici de dimensiuni mari, precum tonul, rechinul, delfinul, balena, peștele spadă etc. Nici alimentaţia exclusiv vegetală nu este o soluţie absolut sigură, deoarece şi plantele preiau toxine din mediul înconjurător, cu care sunt în legătură osmotică. Alte surse sunt amalgamul dentar (plombele), care conţine 50% mercur și vaccinurile în general pentru că au în compoziție tiomersal, substanță formată din 49% mercur, cratițele și tigăile de gătit fabricate din aluminiu (Atenție la așa-zisele ceaune de tuci. Majoritatea sunt din aluminiu) etc. Este interesant faptul că există persoane care nu au amalgam dentar şi totuşi sunt intoxicate cu mercur. Acesta se datorează faptului că mama, în timpul sarcinii sau alăptării, transmite fătului 60% din mercurul pe care îl are în organism. Studiile arată că în creierul pacienţilor cu Alzheimer decedați se găseşte de 4 ori mai mult mercur şi de 2 ori mai mult aluminiu decât la persoanele fără Alzheimer. Şi tumorile conţin aproape întodeauna mai mult mercur decât restul ţesuturilor înconjurătoare. Astfel că, cel mai sigur lucru care rămâne de făcut este să curătați în mod permanant organismului. Precum există un efect sinergetic între metalele grele şi alte feluri de toxine, tot la fel există un efect sinergetic între diferitele metode de detoxifiere.

SIMPOTOME

Următoarele simptome pot indica o intoxicaţie cu metale grele: agresivitate, alergie, slăbiciune generală, lipsă de motivaţie, anemie, astm, dereglări în tensiune arterială, oboseală cronică, depresie, dereglări senzoriale (senzaţie de amorţeală, extremităţi reci, furnicături), deficit energetic, inflamaţii, epilepsie, fibromialgie, dureri articulare, eczeme, herpes, aritmie cardiacă, dereglări hormonale, deficienţe auditive, hiperactivitate la copii, sensibilitate la infecţii, afecţiuni neurologice, nervozitate, neurodermită, psihoze, afecţiuni fungice, iritabilitate, dereglări ale funcţiilor tiroidiene, insomnie, ameţeli, dereglări de văz, auz și vorbire, nevralgie de trigemen, transpiraţie abundentă, inflamaţii ale gingiilor, tremor, autism, neurastenie.

PRINCIPII DE DETOXIFIERE

Se poate combate autismul, epilepsia şi dificultăţile de concentrare şi învăţare la copii prin metode terapeutice simple cu Chlorella, Coriandru şi Leurdă. Eficiența terapiei se poate verifica prin analiza probelor de scaun, urină, aer expirat sau transpirație. 60% din creier este format din grăsimi și acizi grași iar mercurul metalic dizolvă grăsimile. Creierul poate fi „reparat“ şi echilibrul poate fi refăcut, chiar şi în cazul bolilor foarte serioase, dacă vom elimina metalele grele și vom introduce în alimentație grăsimi de calitate, predominant nesaturate. În acest caz, mitul nocivității  colesterolului cade. Avem nevoie de colesterol pentru a reface membrana celulară. De cele mai multe ori, pacienții care au un nivel ridicat de colesterol, nu consumă în mod excesiv grăsimi, în schimb uită să bea apă. Dezhidratarea cronică conduce la valori mari ale colesterolului, deoarece organismul încearcă să întărească membrana celulară pentru a nu pierde apa. Un acid gras polinesaturat deosebit de important este acidul arahidonic. El controlează sinteza celorlalți acizi grași și este întâlnit mai ales în ouă, brânză şi unt. Să reținem că pe lângă mercur, are ca inamici toate medicamentele steroidiene. De asemenea sunt importante uleiurile esențiale Omega 6 și Omega 3. Dr. Sholomo Yehuda recomanda un raport de 4:1 (4 părţi Omega 6 la o parte de Omega 3). Acest raport se poate obține ușor din uleiul integral de cânepă. În terapia pacienţilor cu deficienţe provocate de metalele grele, cel mai important lucru este observarea şi echilibrarea grăsimilor (acizilor grași).

Mercurul se aşează în organism pe locurile unde în mod normal se depozitează mineralele. Mercurul este un metal, ca şi seleniul, cuprul şi zincul. Dacă organismul este saturat cu minerale bune, precum calciu, magneziu, molibden, germaniu, magneziu sau zinc, atunci apare o concurenţă între metale și cele nocive pentru aceste locuri. Astfel se poate obţine evitarea depozitării mercurului prin saturarea organismului cu metale şi minerale bune. Calciul dislocă mercurul şi astfel pacientul capătă imediat simptomele unei otrăviri cu mercur. În acest caz este important de reținut că în curele de detoxifiere, după cum am mai vorbit și în alte articole, pot apărea pe termen scurt, de la caz la caz, efecte secundare precum vedere înceţoşată, dureri de cap și amețeli, dureri de rinichi, diaree, oboseală cronică, dureri musculare, dureri generalizate etc., simptome care sunt foarte asemănătoare cu cele ale unei intoxicații acute.

Această problemă (electrolitică) se poate rezolva prin laptele de capră care este foarte bogat în microelemente şi conţine în cantităţi relativ mari calciu şi magneziu. Ca urmare a consumului de lapte de capră se formează aminoacizi liberi, care sunt deosebiţi de importanţi pentru detoxifiere. Este unul dintre cele mai eficiente produse naturale în curele de curățare. Cu 2 pahare de lapte de capră integral proaspăt putem întreține eficient o cură de detoxifiere. Dacă suplimentar vom administra şi Chlorella, tinctură de Coriandru și Leurdă efectul va fi şi mai puternic. În acest fel putem colecta toxinele în intestine.

Alternativă la Chlorella care este de departe cea mai eficientă, poate fi varza murată. Ea  conține multă s-metil-metionină (Vitamina U), un aminoacid constituit din multe materiale fibroase de legătură, care leagă mai ales metalele grele.

Un alt produs este pectina din coaja de măr, o fibră solubilă, nedigerabilă.

De asemenea eficient este şi Chitosanul, care leagă metalele grele în intestin. Mai exact, chitosanul este carapacea insectelor, întâlnit de asemenea și la moluşte, ciuperci şi alge. Chitosanul este folosit în medicina asiatică de foarte multă vreme tocmai cu scopul detoxifierii.

În plus putem administra DMPS (acid dimercapto-propansulfonic), o substanţă pe bază de sulf, care coleactează foarte bine metalele grele precum cuprul, cadmiul, plumbul și mercurul.

În cazul intoxicaţiilor acute se poate administra de 2 ori pe săptămână Vitamina C naturală în doze mari, fiind practic cea mai sigură metodă, lentă dar fără efecte secundare.

Afecţiunile neurologice de cauză toxică pot fi combătute cu glutantion, un antioxidant important în corpul plantelor, animalelor, fungilor și bacteriilor. Glutationul previne distrugerea unor componente celulare, care poate fi cauzată de unele specii reactive de oxigen, precum radicalii liberi, peroxizii, peroxizii de lipide și metalele grele. Este deosebit de eficient în cazul pacienților cu Parkinson.

Carnosina este un antioxidant care acţionează în cazurile de glaucom şi cataractă. Aproape toate tulburările de cornee dispar, tulburări care adesea sunt condiţionate de metale grele. Carnosina se poate procura şi sub formă de picături pentru ochi. În cazul glaucomului sau cataractei, precum și în combaterea simptomelor de oboseală provocate de metalele grele, se poate administra 1000 mg de 3 ori pe zi.

MSM (prescurtare pentru Metilsulfonilmetan, denumit şi „sulf organic“) este forma naturală şi bioactivă a sulfului, prezent în toate organismele vii. Conţine peste 34% sulf și îl putem găsi sub formă naturală în apa de ploaie, fructe şi legume proaspete. Trebuie menționat că este foarte volatil, deci va dispărea odată cu încălzirea produselor. Este foarte des folosit în USA contra oboselii şi durerilor cronice.

Acidul alfa lipoic a devenit un standard în întreaga lume în privinţa eliminării metalelor grele. Doza este de 300 mg de 4 ori pe zi pentru adulţi și 100 mg de 4 ori pe zi pentru copii. Este extrem de important în restabilirea glutationului reducător. Are de asemenea o acţiune fantastică asupra ficatului, astfel se poate utiliza eficient la adulți în fazele acute. Doza este importantă în cazul acidului alfalipoic, deoarece doar o doză pe zi duce la reabsorbirea metalelor grele înapoi în creier. Se poate evita acest fenomen prin administrarea a 4 doze pe zi.

Seleniul este deficitar la majoritatea oamenilor care au o toxicitate crescută în organism. Trebuie însă acordată atenție acestui element deoarece mercurul poate fi fixat în creier şi ţesuturi dacă se administrează prea mult seleniu. Seleniul are o plajă terapeutică îngustă, putându-se ajunge ușor la intoxicaţii.

TRATAMENT

Există diferite metode de eliminare dar nu toate sunt la fel de eficiente. Greşeala clasică pe care o întreprinde medicina alopată este aceea că, după eliminarea amalgamului sau a altor surse evidente de metale grele, pacientului i se analizează sângele, urina şi scaunul şi nicăieri nu se poate constata prezenţa mercurului. Toată lumea este fericită şi se trage concluzia că organismul este curat. Realitatea este însă alta. Toate metalele toxice, precum şi celelalte substanţe dăunătoare, se adună în depozite în diferite organe ale corpului și de aceea nu apar în lichidele eliminate, dar cu o mică doză de DMPS oral sau tinctura de Coriandru depozitele sunt mobilizate şi la scurt timp după administrare, mercurul îşi face apariţia în urină.

Prin utilizarea anumitor substanțe naturale putem reuși colectarea din intestine a metalelor toxice și astfel să favorizăm eliminarea lor. Drept rezultat vom obține vindecarea unor boli cronice aproape spontan, mai ales dacă degradarea fucțiilor organelor afectate nu a fost ireversibilă. Principalul remediu natural îl constituie alga Chlorella care administrată în catitatea de 5-6g de patru ori pe zi, timp de 4-6 săptămâni, poate reduce cantitatea de toxine care circulă în organism cu până la 90%. S-au obținut de asemenea rezultate bune când s-a administrat în doze mari. Principiul de bază dar și primul pas în detoxificare este îndepărtează pacientul de sursele de otravă sau sursele de otravă de pacient.

Metoda Dr. Klinghardt de eliminare a metalelor grele presupune în primul rând o atenție deosebită în cazul unui deficit de minerale. Organismul nu poate elimina metalele toxice dacă există un deficit de minerale benefice. Astfel se poate efectua o analiză a firului de păr pentru a constata situaţia zincului, cromului, manganului şi potasiului sau o analiză de sânge unde se urmărește cantitatea de fier, calciu, magneziu şi sodiu. Analiza părului oferă indicii şi asupra gradului de toxicitate.

A doua condiţie pentru o detoxifiere cuprinzătoare este ca organele responsabile cu eliminarea să fie într-o stare de funcționare optimă. De aceea trebuie să stimulăm capacitatea rinichilor cu ceaiuri de plante medicinale precum Urzica și Păpădia, iar a ficatului cu ceaiuri de Anghinare și Cicoare.

În etapa a treia, metalele grele depozitate trebuie mobilizate și legate de anumite substanțe pentru a împiedica migraţiei lor către alte ţesuturi. Acest lucru se poate obţine prin  administrarea în doze ridicate de Chlorella pyrenoidosa. Chlorella are două componente extrem de importante: una dintre ele se ocupă cu dislocarea depozitelor de metalelor grele iar cealaltă componentă este însăşi membrana celulară a Chlorellei care absoarbe metalele grele ca un burete. Substanţele nocive astfel legate pot fi evacuate din organism pe căi normale. Chlorella elimină pe lângă mercur şi cadmiu, plumbul, nichelul, platina, paladiumul, aluminiul, arsenul, precum şi obişnuitele otrăvuri din alimente, cum ar fi dioxina, formaldehida, insecticidele.

Observație: alga Spirulina nu este totuna cu Chlorella şi nu este potrivită pentru eliminarea metalelor grele, în schimb se poate administra concomitent pentru detoxifierea ficatului și rinichilor.

Un alt ingredient inconturnabil este Leurda (Allium ursinum) care leagă prin grupurile sale de sulf metalele grele mobilizate. Se formeză complexe stabile prin care este prevenită preluarea metalelor grele de către alte ţesuturi ale organismului. Leurda este considerată a fi alternativa naturală pentru DMPS.

Acizii graşi Omega-3 sunt de asemenea recomandaţi în timpul terapiei. Se vor administra, așa cum am spus mai sus, în raport de 1:4 cu Omega 6.

Coriandrul (Coriandrum sativum) mobilizează metalele grele, mai ales mercurul, extrăgându-l din depozitele acumulate în ţesuturile nervoase. Conform Dr. Klinghardt, Coriandrul este singura metodă cunoscută, de a detoxifica creierul şi ţesuturile nervoase. După eliminarea mercurului, coriandrul va elimina şi celelalte metale grele. Doza trebuie calculată individual. Ca punct de orientare sunt valabile următoarele cantităţi: Chlorella pyrenoidosa de 3 ori pe zi câte 4 porţii, tinctură de Leurdă de 2 ori pe zi câte 10 picături, tinctură de Coriandru de 3 ori pe zi câte 5 picături.

În cura de detoxifiere se va bea 1-2 litri de ceai în loc de apă, realizat din următorul amestec de plante medicinale, toate în părți egale: Urzică (Urtica dioica), rădăcină de Păpădie (Taraxacum officinale), Mesteacăn (Betula verrucosa), Rotungioară (Glechoma hederacea), Trei-frați-pătați (Viola Tricolor), Sânziene galbene (Galium Verum), Splinuță (Solidago virgaurea), Zămoșiță (Hibiscus trionum), Cicoare (Cichorium intybus), Soc (Sambucus nigra), Roiniță (Melissa officinalis). Efectul purificator al acestor plante se bazează mai ales pe acțiunea lor stimulatoare asupra căilor de excreție: sistem hepatobiliar, aparat urinar, colon, plămâni și piele.

În plus, se va consuma doar hrană lichidă, compusă din sucuri de legume și fructe: sfeclă roșie, morcov, ridichi, varză, gulii, roșii, spanac, salată verde, pătrunjel frunze și respectiv mere roșii, struguri roșii, pere, prune, caise, piersici, cireșe, vișine, grapefruit, lămâi, portocale, mandarine, kiwi, afine, coacăze negre, zmeură, mure, pepene galben, pepene roșu etc.

Fiecare terapie trebuie supravegheată de un terapeut sau medic specialist. Suplimentar se recomandă şi o monitorizare psihică pentru a se pute ţine sub control problemele care pot apare în timpul terapiei (de exemplu reacţiile temporare de descurajare, pesimism etc.).

Observație: Dacă în timpul tratamentului apar simptome de oboseală, dureri de cap, anemie, greață, vomă etc., atunci este necesară mărirea dozei de Chlorella, deoarece aceste simptome indică faptul că s-a mobilizat mai mult metal decât poate fi eliminat.

Cura se va ține timp de 3-12 zile, în funcție de gradul de toxicitate al organismului.

Bibliografie:

Dr. Wilson Lawrence – Copper and your Health
http://www.drlwilson.com/articles/copper_toxicity_syndrome.htm

Dr. Klinghardt Dietrich – The Klinghardt Neurotoxin Elimination Protocol
http://www.klinghardtacademy.com/images/stories/neurotoxin/NeurotoxinProtocol_Jan06.pdf

Agency for Toxic Substances and Disease Registry – Toxicology profile for aluminium
https://www.atsdr.cdc.gov/toxprofiles/tp22.pdf

Peștele ca aliment

Mi-am propus acum ceva vreme să realizez un așa-zis dicționar cu produsele pe care le cumpărăm uzual din supermarket. Vreau să fie un loc unde fiecare, dacă dorește, să găsească informații utile despre un anumit produs și o să încerc să dau și denumirea, marca, ingredientele etc. Pe parcurs o să înțelegeți la ce mă refer.

Astăzi am cumpărat pește și pentru că l-am ales după anumite criterii, o să descriu aici, în acest articol, mai multe tipuri de pește, care este bun și care nu.

Peștele este un aliment complet, o carne ușor de digerat (până în 4 ore) care conține proteină de bună calitate, acizi grași, minerale și vitamine. În funcție de tipul de pește, felul în care a crescut și modul prin care a fost conservat, de la unii putem beneficia de un complex mai mare de calități, pe când alții sunt chiar toxici pentru organism și va trebui să facem tot posibilul ca să-i evităm.

În ordine alfabetică, din ce găsim în comerț în mod obișnuit, este bibanul. Un pește bun la gust, ce conține cea mai mare cantitate de proteină după ton și păstrăv, mai multe vitamine, minerale și mai mulți acizi grași decât crapul. Totuși este cap de listă între peștii românești la cantitatea de mercur și colesterol. Ca să evităm aceste dezavantaje, vom consuma bibani de dimensiune mai mică, undeva până în 0,5 kg.

Carasul este cel mai cunoscut și răspândit pește de apă dulce din România. Face parte din familia ciprinidelor, la fel ca și crapul. Așa cum îl descriam când eram mic, este un pește cu care trebuie să te mulțumești atunci când nu ai prins un crap. Foarte gustos, este un pește slab, cu colesterol puțin, iar din punct de vedere nutritiv este asemănător crapului. Se poate consuma fără probleme, mai ales că se găsește greu la dimensiuni mari. Încercați să-l cumpărați viu.

Codul este un pește oceanic, găsit la noi în țară exclusiv în stare congelată. Apropo de acest aspect, am văzut în ultima vreme prin supermarket-uri produse pe care le găsim de obicei congelate, în stare proaspătă. Să fie chiar așa? Spre exemplu, crevetele este un aliment extrem de perisabil. Cu alte cuvinte, este practic imposibil să-l trasporți de la câteva mii de kilometri în stare proaspătă. Aceste produse au fost inițial congelate și ulterior, pentru a atrage clientul, sunt decongelate și prezentate ca produse proaspete. Deci să nu cădeți în capcana aceasta, alimentele decongelate trebuie consumate imediat, nu lăsate la expoziție pentru câteva zile și apoi consumate. Codul este un pește slab, ce conține o proteină de calitate, un indice caloric mic și are printre cea mai mică cantitate de colesterol. Este ideal pentru dietele celor care vor să slăbească. Ca dezavantaj, conține o cantitate relativ mare de mercur (vezi tabelul de mai jos), dar consumat la dimensiuni mici, acest dezavantaj poate fi evitat. Un alt aspect importat atunci când cumpărăm pești congelați este să verificăm integritatea produsului, aspectul după dezghețare (carnea să nu fie moale, lipiciosă și să nu se desprindă de pe oase) și data capturii. Peștele este recomandat să se consume până în maximum 6 luni de la congelare.

Următorul pește este crapul. Frecvent întâlnit la noi în țară și conține o cantitate însemnată de vitamina B12, Omega 3, seleniu, proteine și fosfor. Crește în râuri, lacuri, iazuri și bălți în mod natural sau cultivat. După cum știți cu toții, de regulă în crescătoriile mari, acești pești sunt furajați și nu întotdeauna cu lucruri sănătoase, drept concluzie îi putem evita, optând spre cei prinși în sălbăticie sau crescuți în mod natural. Un alt lucru important în alegerea crapului pentru consum este greutatea lui. Crapul este un pește gras, care conține mult colesterol, însă cei tineri până în 1.5kg, nu sunt atât de grași și nici nu au acumulat foarte multe toxine de-a lungul vieții. Per total, crapul este un pește bun, indicat consumului atâta timp cât se respectă ceea ce am scris mai sus, mai rămâne problema prețului, care este destul de piperat pentru noi, cei de rând.

Heringul este un pește mic, care trăiește în bancuri, în nordul Atlanticului. Se întâlnește la noi sub formă congelată, afumați sau la conservă. Are foarte multe oase, de aceea cea mai indicată formă de consum este la conservă, deoarece prin fierbere oasele se topesc. Este foarte bogat în grăsimi nesaturate, la fel ca și sardinele, din ele fabricându-se uleiul de pește. Poate fi consumat fără probleme oricât de des.

Următorul pește foarte frecvent consumat de noi este macroul. Se mai numește și scrumbia albastră și da, este înrudit și foarte asemănător din punct de vedere nutrițional cu scrumbia de Dunăre. Este cel mai gras pește pe care îl consumăm în mod uzual și are cea mai mare energie calorică (vezi tabelul de mai jos). Datorită cantității mari de acizi grași, este indicat persoanelor care sunt supuse unei doze mari de stres. Conține retinol, niacina, piridoxina, acid ascorbic, riboflavina, fier, potasiu și fosfor, fiind ideal în dietele vegetariene care includ și peștele ca aliment. Totuși, pentru cei care în mod normal au o dietă bogată în grăsimi animale, se va ține cont de cantitatea de macrou consumată. Un alt avantaj al macroului este prețul, care este accesibil tuturor, dar nu uitați ce am scris la cod. Mare grijă la aspectul cărnii după decongelare.

Merluciul este un pește asemănător, din punct de vedere nutrițional, cu codul, doar că, față de cod conține foarte puțin mercur. Este un pește slab, cu o cantitate redusă de colesterol, recomandat în curele de slăbire. La fel ca toți peștii oceanici, acesta poate fi întâlnit în supermarket-uri doar sub formă congelată.

Evitați total pangasius. Este un pește toxic, „pește mutant”, așa cum îl numeam la cantină, care trăiește în cele mai poluate și mizerabile ape. Sunt furajați cu tot felul de chimicale, iar din punct de vedere nutrițional este foarte sărac. Evitați-l fără să ezitați, cumpărați orice altceva.

Păstrăvul de crescătorie, pentru că păstrăvul sălbatic nu l-am întâlnit vreodată în supermarket, este un pește care crește în apele reci, curate și limpezi de munte. Este unul dintre cei mai sănătosi pești, atâta timp cât nu a fost furajat cu chimicale în crescătorii. Conține cea mai mare cantitate de proteină după ton și chiar dacă mulți mă vor contrazice, din punct de vedere nutrițional, înlocuiește fără probleme somonul. Are o cantitate infimă de mercur, nivel scăzut de colesterol, este foarte bogat în acizi grași Omega 3, vitamina D, acid folic și vitamina B12. Este recomandat femeilor însărcinate și celor care alăptează, în dietele vegetariene care includ peștele, sportivilor și celor care desfășoară un efort psihic și fizic intens. Nu există dezavantaje la acest tip de pește, doar nevoie de atenție atunci când îl cupărați. Am văzut unele crescătorii care sunt suprapopulate și care dispun de hrană chimică din belșug. Deci, atenție.

Rechinul nu este un pește care trebuie consumat de om. E ca și cum am mânca hienă sau lup. Rechinul este un sanitar al mărilor, se hrănește cu resturi, pești bolnavi și multe alte lucruri degradate. Conține o cantitate foarte mare de mercur, toxine și alte metale grele. Îl vom evita cu orice preț.

Un alt pește foarte întâlnit la noi este somnul. După cum toți știți, este un pește foarte gras, cu o cantitate mică de proteină și foarte multe calorii. Recomand a se consuma acest pește doar dacă are o greutate până într-un kilogram, când este destul de gustos și nu prea gras, în rest, încercați să-l evitați. El este un sanitar al râurilor, așa că asimilează multe toxine odată cu trecerea timpului și creșterea în greutate.

Somonul este un fel de păstrăv de ocean. Este bun, dar vreau să aduc doar atât la cunoștință: nu cumpărați somon de crescătorie, ci doar sălbatic. Somonul are culoarea roșie din cauza consumului în mod natural de creveți care la rândul lor consumă alge și microorganisme marine ce conțin pigmentul astaxantin. Un somon de crescătorie are culoarea albă. De ce este roșu atunci? Vă dați seama singuri. Cum am scris la păstrăv, dacă nu sunteți siguri pe originea somonului, atunci cumpărați un păstrăv, veți salva și ceva bani. Lăsați, cum se spune, fițele. Din punct de vedere nutrițional păstrăvul este asemănător, dacă nu superior.

Știuca, la fel ca păstrăvul, este un pește regal. Nu degeaba împăratul Frederic II Barbarossa, pescar de pasiune, a inventat mitul știucii gigantice. Este un pește slab, gustos, fără oase, ce conține o proteină de foarte bună calitate, complexul de vitamine B1-B12, cupru , seleniu, magneziu, potasiu și Omega 3. Deja îmi amintesc știuca umplută cu orez și dată la cuptor de Paști. O recomand cu tărie a fi consumată, mai ales că este dificil să o crești artificial și cu chimicale. Nu cred că există așa ceva, deocamdată. Ca dezavantaje majore sunt prețul și faptul că nu o găsim oriunde și oricând.

Închei, chiar dacă mai sunt și alți pești, cu tonul. Sunt multe sortimente de ton și cei mai indicați consumului sunt speciile care ating dimensiuni cât mai mici, din cauză cu nu au un conținut mare de mercur, cum ar fi Tonul negru (Blackfin Tuna), Tonul Tongol (Tongol Tuna), Tonul obez de Atlantic (Bigeye Tuna) și Bonita cu abdomen vărgat (Skipjack Tuna). Tonul de evitat este Tonul cu aripioare galbene (Yellowfin Tuna), Tonul alb (Albacore) și Tonul albastru (Bluefin Tuna). Citiți pe conserve atunci când cumpărați și căutați speciile enumerate mai sus. Din punct de vedere nutrițional, tonul este un pește bogat în proteine, reprezintă o importantă sursă de Omega 3, acizi grasi EPA (acidul eicosapentaenoic) și DHA (acidul docosahexanoic) și conține puțin colesterol. O salată de ton ne salvează rapid dintr-o foame și atunci când nu avem timp să gătim. Ar mai fi de adăugat aici, pentru că cel mai frecvent tonul este întâlnit în conserve, să se evite conservele în ulei. Nu că ar fi toxice, dar acizii grași sunt solubili în ulei, iar atunci când aruncăm uleiul, scăpăm și de lucruri bune. Alegeți conservele de pește în saramură. Acizii grași sunt insolubili în apă.

Valori nutritive pește
nr. crt. Pește [100g] Lipide [g] Colesterol [mg] Proteine [g] Calorii [kcal] Mercur [ppm]
1 Biban 1 90 19.4 91 0.150
2 Caras 1.8 50 17.5 87 0.090
3 Cod 0.7 43 17.8 82 0.111
4 Crap 5.6 66 17.8 127 0.110
5 Hering 9 60 18 158 0.084
6 Macrou 14 70 18.6 205 0.050
7 Merluciu 0.9 52 16.6 79 0.079
8 Păstrăv 6.6 58 20.8 148 0.071
9 Rechin 4.5 51 21 130 0.979
10 Somn 18.8 58 16.8 224 0.025
11 Somon 6.3 55 19.8 142 0.022
12 Știuca 0.7 39 19.2 88 0.030
13 Ton 4.9 38 23.3 144 0.200