Metalele toxice: izvor continuu de afecțiuni

Metalele toxice fac parte, în general, din categoria metalelor grele și joacă un rol principal în declanşarea afecţiunilor cronice cum ar fi Morbus Crohn, leucemia limfatică, autism, Parkinson, scleroză multiplă, ALS etc. Nu trebuie uitat nici faptul că metalele grele favorizează infecţiile cronice provocate de fungii, bacterii, microplasme sau virusuri și aduc daune care se fac simţite şi în metabolismul acizilor graşi. Simptomele pe care le prezintă pacientul sunt deseori provocate de infecţii, iar greşeala fundamentală a medicinei alopate este că tratează infecţia de fond, fără a cerceta factorii favorizanți ai acesteia şi implicit fără a efectua o detoxifiere a organismului de toxine. Este un fapt certificat ştiinţific că avem cu toţii o colecţie de neurotoxine care au un efect sinergetic în organismele noastre. De regulă, cumului de elemente toxice nu crește liniar riscul la dezvoltarea afeciunilor ci, din păcate, exponențial. Într-un studiu epidemiologic, efectuat în 1997, care s-a ocupat cu analizarea scheletelor oamenilor decedaţi în urmă cu 400-500 de ani, comparând cu schelete ale persoanelor decedate în ultimii 10 ani, s-a constatat că depunerile de plumb din oase au crescut de 500-1000 de ori.

Metalele toxice, precum mercurul, sunt eliminate din sange prin ficat și bilă, dar atunci când ajung în intestine se reabsorb. Acest ciclu permanent duce la intoxicarea continuă a organismului și drept urmare, la apariția bolilor cronice. Ca principal efect, metalele grele, la fel ca și multe alte substanțe chimice prezente în alimentație, sunt în primul rând neurotoxice, adică alterează funcțiile și subansamblele sistemului nervos. Acest lucru este deciziv, deoarece degradarea funcțiilor neurologice este pe departe cel mai important factor ce influențează starea de sănătate. Expunerea la mercur duce la iritabilitate, tulburări de somn, timiditate excesivă, probleme de coordonare, tremor și disfuncționalități ale memoriei. Conținutul de mercur prezent în vaccinurile aplicate în copilarie sunt acuzate frecvent pentru deficitul de atenție, hiperactiviatea și autismul tot mai des întâlnite. Putem menționa aici probleme ivite în comunicare, în relaționare, dificultăți de concentrare, vorbire întârziată, cogniție slabă, apetit redus, hipersensibilitate la stimulii din mediu (lumină, zgomote, mirosuri), comportamente repetitive.

Plumbul a apărut masiv în oase în perioada în care benzina conținea plumb. De asemenea vopselele pe bază de ulei sau latexul conţin plumb. Astăzi există legi care reglementează şi încearcă minimarea conţinutului de plumb în benzină pe cât posibil, dar în locul acestuia au fost introduse o serie de chimicale, care sunt înalt carcinogene. Plumbul este o neurotoxină cunoscută ca fiind asociată cu depresia și anxietatea. Odată cu creșterea nivelului de plumb în sânge, apar tulburări cognitive și de dispozitie. Putem spune cu siguranță că datorită intoxicațiilor cronice cu plumb, procesul de învățare este afectat, memoria scade, IQ-ul este redus, scade capacitatea verbală, auzul, apare hiperactivitatea, ADHD-ul, oboseala, iritabilitatea, dificultatea în concentrare, durerile de cap, encefalopatia, se instalează starea de letargie.

Pe lângă simptome gen frisoane, convulsii, gust metalic în gură, slăbiciune, supraexpunerea la cupru provoacă, conform dr. Lawrence Wilson de la Institutul Național de Sănătate din SUA, o serie de tulburări mintale precum oboseala, insomnia, depresia, spațialitatea, detașamentul, tulburări ale ritmului de învățare, sindromul premenstrual, Alzheimer.

În ciuda fapului că se consideră imposibilă expunerea la cantități toxice de cesiu în mod natural, tot mai mulți specialiști trag un semnal de alarmă asupra cantităților tot mai crescute din acest metal greu în alimente și băuturi. Din cauza cesiului apar tulburări gen ADHD, dificultăți de concentrare și convulsii.

Intoxicațiile cu cadmiu generează la rândul lor simptome de anxietate și iritabilitate, concentrare slabă, depresie, oboseală, insomnie, pierderi de memorie sau uitare. Unii cercetători exclud cadmiul din lista metalelor grele toxice, spunând că efectele enumerate sunt datorate asocierii acestuia cu zincul sau mercurul, vinovate fiind cele din urmă.

Conform Centrului Medical Universitar din New York, aluminiul poate produce grave tulburări ale sănătații mentale, enumerând aici stare de confuzie, defecte de vorbire, apariția ticurilor involuntare. Există de asemenea pericolul ca aluminiul acumulat în timp să conducă la apariția Alzheimerului și al Parkinsonului. Studii facute la Universitatea din California, Belgrad sau în Jiwaji, în India, arată că aluminiul se depozitează în tiroidă, ficat, plămâni și creier, producând tulburări cognitive și pierderi de memorie.

Intoxicațiile cu arsen pot fi mortale, sursa fiind găsită în alimentele și băuturile de zi cu zi. Apa potabilă a marilor orașe poate fi și ea contaminată cu arsen. Simptomele de confuzie, somnolență, dureri de cap, convulsii, sensibilitatea crescută a ochilor pe timp de noapte sau chiar orbirea pot fi datorate arsenului.

SURSE

La ora actuală toată industria producătoare de carne, unde pesticidele, ierbicidele, vaccinurile veterinare şi alte substanţe asemănătoare joacă un rol important, este la propriu infestată de metale grele și chimicale. Același lucru putem spune și despre anumite specii de pești oceanici de dimensiuni mari, precum tonul, rechinul, delfinul, balena, peștele spadă etc. Nici alimentaţia exclusiv vegetală nu este o soluţie absolut sigură, deoarece şi plantele preiau toxine din mediul înconjurător, cu care sunt în legătură osmotică. Alte surse sunt amalgamul dentar (plombele), care conţine 50% mercur și vaccinurile în general pentru că au în compoziție tiomersal, substanță formată din 49% mercur, cratițele și tigăile de gătit fabricate din aluminiu (Atenție la așa-zisele ceaune de tuci. Majoritatea sunt din aluminiu) etc. Este interesant faptul că există persoane care nu au amalgam dentar şi totuşi sunt intoxicate cu mercur. Acesta se datorează faptului că mama, în timpul sarcinii sau alăptării, transmite fătului 60% din mercurul pe care îl are în organism. Studiile arată că în creierul pacienţilor cu Alzheimer decedați se găseşte de 4 ori mai mult mercur şi de 2 ori mai mult aluminiu decât la persoanele fără Alzheimer. Şi tumorile conţin aproape întodeauna mai mult mercur decât restul ţesuturilor înconjurătoare. Astfel că, cel mai sigur lucru care rămâne de făcut este să curătați în mod permanant organismului. Precum există un efect sinergetic între metalele grele şi alte feluri de toxine, tot la fel există un efect sinergetic între diferitele metode de detoxifiere.

SIMPOTOME

Următoarele simptome pot indica o intoxicaţie cu metale grele: agresivitate, alergie, slăbiciune generală, lipsă de motivaţie, anemie, astm, dereglări în tensiune arterială, oboseală cronică, depresie, dereglări senzoriale (senzaţie de amorţeală, extremităţi reci, furnicături), deficit energetic, inflamaţii, epilepsie, fibromialgie, dureri articulare, eczeme, herpes, aritmie cardiacă, dereglări hormonale, deficienţe auditive, hiperactivitate la copii, sensibilitate la infecţii, afecţiuni neurologice, nervozitate, neurodermită, psihoze, afecţiuni fungice, iritabilitate, dereglări ale funcţiilor tiroidiene, insomnie, ameţeli, dereglări de văz, auz și vorbire, nevralgie de trigemen, transpiraţie abundentă, inflamaţii ale gingiilor, tremor, autism, neurastenie.

PRINCIPII DE DETOXIFIERE

Se poate combate autismul, epilepsia şi dificultăţile de concentrare şi învăţare la copii prin metode terapeutice simple cu Chlorella, Coriandru şi Leurdă. Eficiența terapiei se poate verifica prin analiza probelor de scaun, urină, aer expirat sau transpirație. 60% din creier este format din grăsimi și acizi grași iar mercurul metalic dizolvă grăsimile. Creierul poate fi „reparat“ şi echilibrul poate fi refăcut, chiar şi în cazul bolilor foarte serioase, dacă vom elimina metalele grele și vom introduce în alimentație grăsimi de calitate, predominant nesaturate. În acest caz, mitul nocivității  colesterolului cade. Avem nevoie de colesterol pentru a reface membrana celulară. De cele mai multe ori, pacienții care au un nivel ridicat de colesterol, nu consumă în mod excesiv grăsimi, în schimb uită să bea apă. Dezhidratarea cronică conduce la valori mari ale colesterolului, deoarece organismul încearcă să întărească membrana celulară pentru a nu pierde apa. Un acid gras polinesaturat deosebit de important este acidul arahidonic. El controlează sinteza celorlalți acizi grași și este întâlnit mai ales în ouă, brânză şi unt. Să reținem că pe lângă mercur, are ca inamici toate medicamentele steroidiene. De asemenea sunt importante uleiurile esențiale Omega 6 și Omega 3. Dr. Sholomo Yehuda recomanda un raport de 4:1 (4 părţi Omega 6 la o parte de Omega 3). Acest raport se poate obține ușor din uleiul integral de cânepă. În terapia pacienţilor cu deficienţe provocate de metalele grele, cel mai important lucru este observarea şi echilibrarea grăsimilor (acizilor grași).

Mercurul se aşează în organism pe locurile unde în mod normal se depozitează mineralele. Mercurul este un metal, ca şi seleniul, cuprul şi zincul. Dacă organismul este saturat cu minerale bune, precum calciu, magneziu, molibden, germaniu, magneziu sau zinc, atunci apare o concurenţă între metale și cele nocive pentru aceste locuri. Astfel se poate obţine evitarea depozitării mercurului prin saturarea organismului cu metale şi minerale bune. Calciul dislocă mercurul şi astfel pacientul capătă imediat simptomele unei otrăviri cu mercur. În acest caz este important de reținut că în curele de detoxifiere, după cum am mai vorbit și în alte articole, pot apărea pe termen scurt, de la caz la caz, efecte secundare precum vedere înceţoşată, dureri de cap și amețeli, dureri de rinichi, diaree, oboseală cronică, dureri musculare, dureri generalizate etc., simptome care sunt foarte asemănătoare cu cele ale unei intoxicații acute.

Această problemă (electrolitică) se poate rezolva prin laptele de capră care este foarte bogat în microelemente şi conţine în cantităţi relativ mari calciu şi magneziu. Ca urmare a consumului de lapte de capră se formează aminoacizi liberi, care sunt deosebiţi de importanţi pentru detoxifiere. Este unul dintre cele mai eficiente produse naturale în curele de curățare. Cu 2 pahare de lapte de capră integral proaspăt putem întreține eficient o cură de detoxifiere. Dacă suplimentar vom administra şi Chlorella, tinctură de Coriandru și Leurdă efectul va fi şi mai puternic. În acest fel putem colecta toxinele în intestine.

Alternativă la Chlorella care este de departe cea mai eficientă, poate fi varza murată. Ea  conține multă s-metil-metionină (Vitamina U), un aminoacid constituit din multe materiale fibroase de legătură, care leagă mai ales metalele grele.

Un alt produs este pectina din coaja de măr, o fibră solubilă, nedigerabilă.

De asemenea eficient este şi Chitosanul, care leagă metalele grele în intestin. Mai exact, chitosanul este carapacea insectelor, întâlnit de asemenea și la moluşte, ciuperci şi alge. Chitosanul este folosit în medicina asiatică de foarte multă vreme tocmai cu scopul detoxifierii.

În plus putem administra DMPS (acid dimercapto-propansulfonic), o substanţă pe bază de sulf, care coleactează foarte bine metalele grele precum cuprul, cadmiul, plumbul și mercurul.

În cazul intoxicaţiilor acute se poate administra de 2 ori pe săptămână Vitamina C naturală în doze mari, fiind practic cea mai sigură metodă, lentă dar fără efecte secundare.

Afecţiunile neurologice de cauză toxică pot fi combătute cu glutantion, un antioxidant important în corpul plantelor, animalelor, fungilor și bacteriilor. Glutationul previne distrugerea unor componente celulare, care poate fi cauzată de unele specii reactive de oxigen, precum radicalii liberi, peroxizii, peroxizii de lipide și metalele grele. Este deosebit de eficient în cazul pacienților cu Parkinson.

Carnosina este un antioxidant care acţionează în cazurile de glaucom şi cataractă. Aproape toate tulburările de cornee dispar, tulburări care adesea sunt condiţionate de metale grele. Carnosina se poate procura şi sub formă de picături pentru ochi. În cazul glaucomului sau cataractei, precum și în combaterea simptomelor de oboseală provocate de metalele grele, se poate administra 1000 mg de 3 ori pe zi.

MSM (prescurtare pentru Metilsulfonilmetan, denumit şi „sulf organic“) este forma naturală şi bioactivă a sulfului, prezent în toate organismele vii. Conţine peste 34% sulf și îl putem găsi sub formă naturală în apa de ploaie, fructe şi legume proaspete. Trebuie menționat că este foarte volatil, deci va dispărea odată cu încălzirea produselor. Este foarte des folosit în USA contra oboselii şi durerilor cronice.

Acidul alfa lipoic a devenit un standard în întreaga lume în privinţa eliminării metalelor grele. Doza este de 300 mg de 4 ori pe zi pentru adulţi și 100 mg de 4 ori pe zi pentru copii. Este extrem de important în restabilirea glutationului reducător. Are de asemenea o acţiune fantastică asupra ficatului, astfel se poate utiliza eficient la adulți în fazele acute. Doza este importantă în cazul acidului alfalipoic, deoarece doar o doză pe zi duce la reabsorbirea metalelor grele înapoi în creier. Se poate evita acest fenomen prin administrarea a 4 doze pe zi.

Seleniul este deficitar la majoritatea oamenilor care au o toxicitate crescută în organism. Trebuie însă acordată atenție acestui element deoarece mercurul poate fi fixat în creier şi ţesuturi dacă se administrează prea mult seleniu. Seleniul are o plajă terapeutică îngustă, putându-se ajunge ușor la intoxicaţii.

TRATAMENT

Există diferite metode de eliminare dar nu toate sunt la fel de eficiente. Greşeala clasică pe care o întreprinde medicina alopată este aceea că, după eliminarea amalgamului sau a altor surse evidente de metale grele, pacientului i se analizează sângele, urina şi scaunul şi nicăieri nu se poate constata prezenţa mercurului. Toată lumea este fericită şi se trage concluzia că organismul este curat. Realitatea este însă alta. Toate metalele toxice, precum şi celelalte substanţe dăunătoare, se adună în depozite în diferite organe ale corpului și de aceea nu apar în lichidele eliminate, dar cu o mică doză de DMPS oral sau tinctura de Coriandru depozitele sunt mobilizate şi la scurt timp după administrare, mercurul îşi face apariţia în urină.

Prin utilizarea anumitor substanțe naturale putem reuși colectarea din intestine a metalelor toxice și astfel să favorizăm eliminarea lor. Drept rezultat vom obține vindecarea unor boli cronice aproape spontan, mai ales dacă degradarea fucțiilor organelor afectate nu a fost ireversibilă. Principalul remediu natural îl constituie alga Chlorella care administrată în catitatea de 5-6g de patru ori pe zi, timp de 4-6 săptămâni, poate reduce cantitatea de toxine care circulă în organism cu până la 90%. S-au obținut de asemenea rezultate bune când s-a administrat în doze mari. Principiul de bază dar și primul pas în detoxificare este îndepărtează pacientul de sursele de otravă sau sursele de otravă de pacient.

Metoda Dr. Klinghardt de eliminare a metalelor grele presupune în primul rând o atenție deosebită în cazul unui deficit de minerale. Organismul nu poate elimina metalele toxice dacă există un deficit de minerale benefice. Astfel se poate efectua o analiză a firului de păr pentru a constata situaţia zincului, cromului, manganului şi potasiului sau o analiză de sânge unde se urmărește cantitatea de fier, calciu, magneziu şi sodiu. Analiza părului oferă indicii şi asupra gradului de toxicitate.

A doua condiţie pentru o detoxifiere cuprinzătoare este ca organele responsabile cu eliminarea să fie într-o stare de funcționare optimă. De aceea trebuie să stimulăm capacitatea rinichilor cu ceaiuri de plante medicinale precum Urzica și Păpădia, iar a ficatului cu ceaiuri de Anghinare și Cicoare.

În etapa a treia, metalele grele depozitate trebuie mobilizate și legate de anumite substanțe pentru a împiedica migraţiei lor către alte ţesuturi. Acest lucru se poate obţine prin  administrarea în doze ridicate de Chlorella pyrenoidosa. Chlorella are două componente extrem de importante: una dintre ele se ocupă cu dislocarea depozitelor de metalelor grele iar cealaltă componentă este însăşi membrana celulară a Chlorellei care absoarbe metalele grele ca un burete. Substanţele nocive astfel legate pot fi evacuate din organism pe căi normale. Chlorella elimină pe lângă mercur şi cadmiu, plumbul, nichelul, platina, paladiumul, aluminiul, arsenul, precum şi obişnuitele otrăvuri din alimente, cum ar fi dioxina, formaldehida, insecticidele.

Observație: alga Spirulina nu este totuna cu Chlorella şi nu este potrivită pentru eliminarea metalelor grele, în schimb se poate administra concomitent pentru detoxifierea ficatului și rinichilor.

Un alt ingredient inconturnabil este Leurda (Allium ursinum) care leagă prin grupurile sale de sulf metalele grele mobilizate. Se formeză complexe stabile prin care este prevenită preluarea metalelor grele de către alte ţesuturi ale organismului. Leurda este considerată a fi alternativa naturală pentru DMPS.

Acizii graşi Omega-3 sunt de asemenea recomandaţi în timpul terapiei. Se vor administra, așa cum am spus mai sus, în raport de 1:4 cu Omega 6.

Coriandrul (Coriandrum sativum) mobilizează metalele grele, mai ales mercurul, extrăgându-l din depozitele acumulate în ţesuturile nervoase. Conform Dr. Klinghardt, Coriandrul este singura metodă cunoscută, de a detoxifica creierul şi ţesuturile nervoase. După eliminarea mercurului, coriandrul va elimina şi celelalte metale grele. Doza trebuie calculată individual. Ca punct de orientare sunt valabile următoarele cantităţi: Chlorella pyrenoidosa de 3 ori pe zi câte 4 porţii, tinctură de Leurdă de 2 ori pe zi câte 10 picături, tinctură de Coriandru de 3 ori pe zi câte 5 picături.

În cura de detoxifiere se va bea 1-2 litri de ceai în loc de apă, realizat din următorul amestec de plante medicinale, toate în părți egale: Urzică (Urtica dioica), rădăcină de Păpădie (Taraxacum officinale), Mesteacăn (Betula verrucosa), Rotungioară (Glechoma hederacea), Trei-frați-pătați (Viola Tricolor), Sânziene galbene (Galium Verum), Splinuță (Solidago virgaurea), Zămoșiță (Hibiscus trionum), Cicoare (Cichorium intybus), Soc (Sambucus nigra), Roiniță (Melissa officinalis). Efectul purificator al acestor plante se bazează mai ales pe acțiunea lor stimulatoare asupra căilor de excreție: sistem hepatobiliar, aparat urinar, colon, plămâni și piele.

În plus, se va consuma doar hrană lichidă, compusă din sucuri de legume și fructe: sfeclă roșie, morcov, ridichi, varză, gulii, roșii, spanac, salată verde, pătrunjel frunze și respectiv mere roșii, struguri roșii, pere, prune, caise, piersici, cireșe, vișine, grapefruit, lămâi, portocale, mandarine, kiwi, afine, coacăze negre, zmeură, mure, pepene galben, pepene roșu etc.

Fiecare terapie trebuie supravegheată de un terapeut sau medic specialist. Suplimentar se recomandă şi o monitorizare psihică pentru a se pute ţine sub control problemele care pot apare în timpul terapiei (de exemplu reacţiile temporare de descurajare, pesimism etc.).

Observație: Dacă în timpul tratamentului apar simptome de oboseală, dureri de cap, anemie, greață, vomă etc., atunci este necesară mărirea dozei de Chlorella, deoarece aceste simptome indică faptul că s-a mobilizat mai mult metal decât poate fi eliminat.

Cura se va ține timp de 3-12 zile, în funcție de gradul de toxicitate al organismului.

Bibliografie:

Dr. Wilson Lawrence – Copper and your Health
http://www.drlwilson.com/articles/copper_toxicity_syndrome.htm

Dr. Klinghardt Dietrich – The Klinghardt Neurotoxin Elimination Protocol
http://www.klinghardtacademy.com/images/stories/neurotoxin/NeurotoxinProtocol_Jan06.pdf

Agency for Toxic Substances and Disease Registry – Toxicology profile for aluminium
https://www.atsdr.cdc.gov/toxprofiles/tp22.pdf

Ai uitat să respiri?

Nu mi-am propus niciodată să scriu pe acest blog despre lucruri ezoterice, nu că nu mi-ar face plăcere, dar de multe ori, din cauza prejudecăților, judecăților, mentalității și concepțiilor, sunt înțelese greșit. Am concluzionat aproape de fiecare dată că aceste lucruri sunt adesea dificil de explicat în limbaj clasic uman, care începe deja să fie primitiv pe alocuri. Expresia „Brânză bună în burduf de câine” cred că se poate aplica cu succes și în această situație. Degeaba dai informație bună când cel care o primește este plin peste măsură de informații stricate. Nu are cum să înțeleagă… Până la urmă esoteric provine din greacă, de la cuvântul esoterikos, care nu înseamnă nimic altceva decât interior. Cu alte cuvinte, înțelegerea unor lucruri vine doar din interiorul tău.

O introducere nesărată poate pentru unii dar cu înțeles pentru alții. În articolul acesta, îmi doresc să reamintesc anumite aspecte legate de respirație. Cum a evoluat sau involuat respirația noastră în decursul vieții, ce beneficii ne aduce o respirație corectă, cum o putem corecta și câteva exerciții, vor fi principale subiecte ale acestui articol.

Când aveți ocazia să întâlniți un bebeluș care doarme, priviți-i atent abdomenul. Veți observa că el se umflă și se dezumflă. Este practic singura mișcare pe care o execută corpul în timpul respirației sale. Nu se mișcă claviculele, nici pieptul, nici coastele, ci doar abdomenul. Același lucru îl puteți observa și la animale sănătoase. Abdomenul se mișcă în timpul respirației.

Există, în principal, trei tipuri de respirație, dintre care primele două tipuri sunt des și foarte des întâlnite. Primul tip este respirația claviculară. Se numește așa deoarece în timpul ciclului inspirație-expirație claviculele se ridică, respectiv coboară. Este cea mai superficială respirație. Aerul pătrunde doar în vârful plămânilor. De regulă este des întâlnită la persoanele supraponderale, cu burtă și la femeile însărcinate. Într-o carte am găsit un lucru foarte interesant, care face referire la fumătorii din aceată categorie. Din cauza cantității insuficiente de oxigen asimilată prin procesul eronat de respirație, indivizii dezvoltă o dorință inconștientă de oxigen. În timpul fumatului ei inspiră mult mai mult oxigen decât în mod normal, iar dorința este îndeplinită. Este mai mult o dependență de oxigen decât de fum. De multe ori, prin corectarea respirației, dispar și mulți fumători.

Al doilea tip de respirație este cea intercostală. Este mai puțin superficială decât primul tip deoarece aerul pătrunde în două treimi din plămâni. Se realizează prin ridicarea claviculelor, umerilor și a cutiei toracice și împingerea coastelor în afară. Este des întâlnită la sportivi și în general la majoritatea oamenilor.

Al treilea tip este repirația abdominală sau diafragmatică. Este o respirație completă, în care plămânii sunt saturați cu aer. Se numește astfel din cauza extinderii mușchilor abdominali frontali și laterali, de sub cutia toracică, în timpul procesului de inspirație-expirație. În același timp, diafragma se relaxează și permite aerului să pătrundă în ultima treime a plămânilor. Acest tip de respirație este întâlnit la copii și animale sănătoase, iar la oamenii adulți, din ce în ce mai rar. O respirație completă are un rol esențial pentru sănătate și energie vitală.

De ce nu respirăm corect?

Principalele motive sunt:

Impunerea unei posturi greșite. Suntem educați, încă de mici copii, să adoptăm o postură nepotrivită respirației abdominale. Societatea ne învață să ținem capul sus, în semn de autoritate, orgoliu și siguranță pe nesiguranță. În armată se ordonă, din același motiv: „Pieptul înainte, capul sus!”, iar modelele cu sex-appeal ne arată un piept înainte, un abdomen total plat, încordat și fundul cât mai înapoi. Toate aceste posturi generează imposibilitatea de a respira normal.

Stocarea emoțiilor negative și a tensiunilor în mușchii pieptului și ai abdomenului. Subconștientul păstrează emoțiile negative sub formă de tensiuni musculare. Aceasta este principala cauză atunci când ne supărăm sau suntem stresați și ne doare o anumită parte a corpului. De aici și expresia pe care o auzim adesea când suntem stresați: „Nu mai fi încordat. Relaxează-te!”. Cei mai predispuși mușchi sunt cei abdominali și ai diafragmei. Din acest motiv nu mai avem aer atunci când ținem un discurs în fața unei mulțimi.

Inconștiența. Majoritatea oamenilor nici nu realizează că respirația lor este greșită și că există un alt mod de respirație completă, care le-ar putea îmbunătăți considerabil sănătatea și starea de spirit.

Avantajele respirației abdominale

Respirația abdominală are avantaje fiziologice și energetice considerabile. Nu voi detalia fiecare avantaj în parte pentru că este mult de explicat și de scris în același timp. Pe parcurs, în alte articole, voi trece totul în revistă. Principalele avantaje fiziologice sunt:

  • funcționarea îmbunătățită a sistemului de eliminare a rezidurilor organice;
  • funcționarea optimă a sistemului cardiovascular;
  • o diafragmă mai puternică și mai suplă, cu efecte benefice asupra întergului corp și a minții.

Printre principalele avantaje energetice se numără:

  • capacitatea mărită de regenerare a energiei vitale de calitate superioară;
  • înlăturarea indirectă a emoțiilor negative, a traumelor și a concepțiilor limitative;
  • îmbunătățește considerabil capacitatea de comunicare cu subconștientul.

În continuare voi prezenta cateva exerciții de respirație abdominală progresivă, ce cuprind trei etape:

  1. Întinderea și relaxarea diafragmei;
  2. Respirația abdominală;
  3. Ritm și retenție.

Fiecare nivel se consolidează pe cel anterior. În urma efectuării în mod regulat și conștiincios a exercițiilor, resursele de energie vitală vor deveni mult mai solide, iar de aici, ca efect, vă veți îmbunătăți considerabil starea generală de sănătate.

Exercițiul 1: Întinderea și relaxarea diafragmei

  1. Stai în picioare, drept, dar relaxat, cu mâinile întinse în jos și în față. Picioarele să fie la o distanță de o lățime de umeri unul față de celălalt.
  2. Îndoaie-ți încheieturile astfel încât palmele să fie îndreptate spre podea. Apoi rotește-le 90 de grade spre interior, astfel încât vârfurile degetelor să se atingă. De asemenea, coatele ar trebui să fie îndreptate puțin către exterior.
  3. Din poziția respectivă, începe respirația abdominală printr-o respirație lentă și profundă. În timpul inspirației, ridică usor brațele în față, astfel încât să formezi cu ele un arc de cerc. Ține vârfurile degetelor lipite și coatele cât mai drepte. Oprește-te în momentul în care mâinile îți sunt chiar deasuprea capului. Continuă să-ți ții respirația, iar palmele să-ți fie îndreptate spre în sus. Acum împinge palmele în sus, ca și cum ai împinge tavanul cu ele. Ar trebui să simți o rezistență ușoară dar palpabilă. În același timp îți vei simți toracele și coastele trase în sus. Împinge preț de două-trei secunde, relaxează-te, după care expiră încet în timp ce depărtezi palmele și lași ușor brațele să revină în poziția laterală, perpendiculare pe sol (vei forma o cruce din trup și mâini). Dozează-ți expirația astfel încât să termini atunci când mâinile ajung în poziția laterală.
  4. Oprește-te două-trei secunde, după care adu-ți mâinile din nou în poziția inițială de la punctul 2 și începe iar. Repetă de opt ori.

Exercițiul 2: Respirația abdominală

  1. Stai așezat pe un scaun tare, fără spătar, ținând spatele drept. Pune-ți mâinile pe burtă, cu degetele mari pe buric. Ține ochii închiși.
  2. Pune limba pe cerul gurii și ține-o acolo cât timp durează exercițiul.
  3. Expiră pe gură până se golesc plămânii. Nu te forța. Expiră numai până când simți că plămânii sunt goliți de aer în mod confortabil.
  4. Cu gura închisă, inspiră încet și fără zgomot pe nas. Simte cum aerul îți umple plămânii și cum abdomenul se împinge în afară și în jos. Mâinile se vor depărta ușor una de cealaltă însă pieptul rămâne nemișcat. La sfârșitul inspirației oprește-te o secundă, apoi expiră lent. Repetă de zece ori, apoi odihnește-te un minut, după care mai efectuează încă două seturi.
  5. Nu te forța. Dacă te simți câtuși de puțin amețit, oprește-te și respiră normal câteva minute.

Cei mai mulți reușesc să stăpânească această tehnică în două săptămâni.

Exercițiul 3: Ritmul optim de respirație

  1. Pune-ți limba pe cerul gurii și ține-o acolo cât timp durează exercițiul.
  2. Inspiră abdominal cât numeri până la șapte (mental, desigur).
  3. Ține-ți respirația o secundă.
  4. Expiră abdominal cât numeri până la șapte.
  5. Ține-ți respirația o secundă.

 

Cancerul. Adevărul

Se vorbește mult în ultima vreme despre acestă boală, dar din păcate informațiile sunt deficitare sau cel puțin asta arată societatea. Am citit acum ceva timp cartea „Moartea lui Ivan Ilici” de Lev Tolstoi și mi-am întărit ideea cum că boala nu este nimic altceva decât un dezechilibru în stilul de viață. Cancerul este un ansamblu complex de dezechilibre, factori declanșatori și condiții propice. Practic, ultimul efect al tuturor cauzelor acumulate în decursul vieții este această boală.

Din scrierile lui Paracelsus am tras concluzia că acum câteva sute de ani cancerul era foarte rar întâlnit în cadrul populației de rând, dar relativ frecvent la clasele nobile, împreună cu alte afecțiuni cum ar fi guta, reumatismul și bolile autoimune. Oare care este misterul? Nu e greu să răspundeți la această întrebare. În rândul nobililor dezechilibrele erau la ordinul zilei. Excesele alimentare, sexuale și de orice altă natură erau cauze fundamentale în apariția bolilor. Ne putem uita mai puțin în urmă, la perioada „ante-decembristă” spre exemplu, când expresia de „a sări calul” în orice domeniu era cam necunoscută. Alimentația era restricționată către popor, traiul era unul ordonat și drept dovadă cancerul era rar întâlnit.

Spunea cineva că atunci când o persoană dezvoltă cancer sau altă boală incurabilă, înseamnă că doar acea boala îl mai poate salva. Tind să cred că avea dreptate doar că nu mi-a plăcut niciodată să fiu pesimist și încă mai pot vedea speranța în orice se știe pierdut. Consider că prin restaurarea armoniei și înțelegerea totală a vieții pe care a dus-o, persoana se mai poate salva și fără să dea mâna cu moartea. În zilele noastre totul este mult și la discreție. Carne multă, zahăr mult, muncă multă, stres mult, alcool mult, tutun mult, sex mult, dorință multă, minciună multă etc. Cu alte cuvinte, frustrările acumulate în ADN din vremea când nu am avut, se dezlănțuie acum și după cum se vede, fac ravagii. Ăsta e cancerul… nu-i pot da o definiție, doar ce l-am descris.

Cele mai frecvente forme de cancer sunt de plămâni, colon, prostată, ficat, pancreas, stomac, laringe, rinichi și piele în cazul bărbaților și de sân, uter, colon, piele, limfă, plămâni și creier în cazul femeilor.

Simptomele generale, fără analize specializate, sunt tulburările de tranzit intestinal, scăderea în greutate, oboseala prelungită, dispoziție generală alterată, greutate în respirație, inflamarea ganglionilor limfatici, febră inexplicabilă, dispepsii, inapetență, tumefieri dureroase ș.a.

Principalii agenți cancerigeni

Practic nu putem spune că din cauza unui anumit factor ne vom îmbolnăvi de cancer. În schimb, există anumiți agenți care favorizează realizarea și întreținerea unor dezechilibre. Acești agenți, de cele mai multe ori, mai întâi generează alte afecțiuni ușoare care se agravează în timp și în final culminează în cancer. Spre exemplu, o alimentație lipsită de fibre alimentare creează în primă etapă o constipație acută, apoi cronică, iar mai târziu se poate finaliza într-un cancer de colon. Consumul în exces de alimente care conțin zahăr trage după sine stări psihice agitate, lipsa puterii de concentrare, dezechilibre metabolice și mai apoi diabet zaharat, pancreatită și se poate termina cu un cancer de pancreas. Exemplele pot continua, dar ceea ce vreau să arăt este că un cancer nu se va declanșa niciodată dacă este abordat un stil de viață corect, chiar dacă avem predispoziții genetice sau dacă uneori venim în contact cu anumiți agenți cancerigeni. Totul pleacă de la felul în care noi, oamenii, ne înțelegem și ne cunoaștem. Suntem ca o chitară cu multe corzi. Unii au o coardă mai slăbită, alții o au prea tensionată, dar nu suntem toți la fel, în schimb va trebuie să producem același sunet. Deci, încă o dată voi spune, nu există un tratament generalizat, fiecare om e cu afecțiunea lui și automat cu tratamentul lui.

Totuși, principalii agenți care îmbolnăvesc ansamblul uman sunt estimativi după cum urmează: 60% din cazurile de cancer sunt declanșate de un stil de viață defectuos și aici am inclus: alimentația incorectă, fumatul, alcoolul, drogurile, dezechilibrele metabolice, deficitele imune, creșterea proporției de radicali liberi, diferite afecțiuni cronice, medicamente; 10% cazuri sunt declanșate de expunerea îndelungată la anumiți factori cancerigeni, cum ar fi: radiațiile nocive, poluarea, stresul, anumite substanțe toxice; 10% din cazuri se datorează bătrâneții și predispozițiilor genetice, iar 20% din cauzuri, după părerea mea, au o strânsă legătură cu activitatea mentală și spirituală. Oamenii care în general uită esența vieții și își pierd sau rătăcesc scopul se încadrează în acestă ultimă categorie, dar intrăm prea mult în filozofie.

Un alt aspect important ce trebuie reținut este că dacă stați puțin și observați, toți factorii declanșatori au o legătură puternică cu stilul de viață. Spre exemplu, atunci când sunt odihnit, bine alimentat și cu un set de valori superior, sunt imun la stres. Poate voi fi supus în anumite situații sub tensiune, dar în cel mai scurt timp voi ști să evadez. Alt exemplu: bătrânețea este ca o boală, ne atacă câte un pic în fiecare zi, dar printr-o alimentație corectă, o gândire nobilă și un pic de mișcare, cu greu mă voi îmbolnăvi sau îmbătrâni. Factorii genetici sunt doar mici cicatrici inofensive atunci când abordăm un stil de viață sănătos, spre deosebire când suntem într-un continuu dezechilibru iar aceste cicatrici sunt de fapt răni deschise, gata să se infecteze.

Tratament

În medicina convențională, tratamentul cancerului se bazează în special pe chimioterapie cu citostatice, radioterapie și chirurgie. Ce observați? Toate acestea sunt încercarea de îndepărtare a celulelor canceroase. Dar ce sunt celulele canceroase dacă nu un efect al unei cauze bine îrădăcinate. Nu identificăm și nici măcar nu ne apropiem de tratamentul cauzei care produce celule canceroase. Știați că rata de vindecare prin asemenea mijloace este mai mică de 3% (conform lucrării „Cancerul. Recomandări de tratament naturist integral”, autor dr. Viorel Olivian Pașcanu)? În concluzie noi nu vom accepta și adopta acest tip de tratament, pentru că suntem convinși că nu este cel corect.

Strategia pe care o vom urma în acest tratament va fi reactivarea mecanismului de regenerare și corectare a organismului uman. Acest lucru se va face prin mai multe etape complexe care vizează direcțiile importante dintr-un stil de viață adecvat. Tind să mai amintesc o dată că în acest articol voi descrie doar un tratament sintetizat, fiecare bolnav va fi necesar să adopte o schemă terapeutică personalizată care se bazează pe aceleași principii amintite aici.

  1. Cunoașterea de către bolnav a vechiului stil de viață și înțelegerea greșelilor făcute. Aici va fi deosebit de important instalarea unei discuții cu pacientul prin care consultantul îi va da toate informațiile necesare despre un mod armonios de trai. Bolnavul trebuie să înțeleagă că este singura cale de a se vindeca și de a-și întreține mai târziu sănătatea. Această etapă este cea mai dificilă deoarece majoritatea, chiar dacă sunt supuși sub presiunea unei boli incurabile, le va veni greu să accepte că în mare parte stilul lor de viață anterior și aici putem vorbi de zeci de ani, a fost total greșit. Consultantul va fi un bun psiholog și un competent în arta medicinei.
  2. Odată identificate neajunsurile din stilul de viață al pacientului, se va realiza o schemă de tratament personalizată care vizează următoarea țintă: stagnarea dezvoltării celulelor canceroase și stimularea producerii de antioncogene. Cu alte cuvinte, vom repara ADN-ul din nucleul celulei canceroase și va rezulta astfel un cod de producere normală a viitoarelor celule. Acest proces de restaurare se poate declanșa cu anumite plante medicinale care conțin alcaloizi toxici: Mărul-lupului (Aristolochia clematitis), Spânz (Helleborus purpurascens), Ghiocel (Galanthus nivalis), Cucută (Conium maculatum), Brândușa de toamnă (Colchicum autumnale), Iederă (Hedera helix), Lupinul alb (Lupinus albus), Calcea-calului (Caltha palustris) ș.a. Atenție doar că toate aceste plante sunt deosebit de toxice când doza este depășită, de aceea se vor include în tratament doar sub îndrumarea unui specialist. Împreună cu acest proces de restaurare se va proteja și ADN-ul celulelor sănătoase prin administrarea de antioxidanți naturali.
  3. Următorul pas este reducerea și stoparea malignizării cu ajutorul fitohormonilor care se opun dezvoltării țesuturilor anormale. Substanțele care combat dezvoltarea neoplazică sunt giberelinele (boboci florali de Vetrice – Tanacetum vulgare, Bănuței – Bellis perenis, Clocotișul – Staphyllea pinnata ș.a.), auxina (cerealele încolțite), etilenul (fructele bine coapte), citokininele (mugurii de: Alun – Corylus avellana, Curpen de pădure – Clematis vitalba, Hamei – Humulus lupulus, Plop negru – Populus nigra ș.a.) și acidul abscizic (grâul și orzul verde, frunzele de Mesteacăn, frunzele de Paltin ș.a.). În același timp, un efect aparte în această etapă îl au antiestrogenii (semințele de: in, soia, linte, mazăre, fasole, mugurii de Trifoi roșu – Trifolium pratense ș.a.).
  4. Stimularea imunității este următorul obiectiv. Celulele cu rol de apărare a organismului uman sunt cele care combat și distrug corpii străini și automat celulele canceroase, nelăsând loc de complicații. Sistemul imunitar se poate stimula și întări printr-o detoxifiere generală și cu anumite plante medicinale.
  5. Următoare etapă va fi distrugerea tumorilor deja existente cu ajutorul citostaticilor și antitumoralelor vegetale. De amintit este faptul că aceste substanțe nu au nici pe departe efectele adverse ale chimioterapiei convenționale. Plantele cu această nobilă proprietate sunt: Saschiu mare (Vinca rosea), Tisa (Taxus braevifolia și Taxus bacata), Alior (Euphorbia cyparissias), Boglari (Ranunculus sceleratus), Brândușa de toamnă (Colchicum autumnale), Vetrice (Tanacetum vulgare), Tuia (Thuja), Arnică (Arnica montana), Ghimpe (Xanthium spinosum), Ginko (Ginkgo biloba), Rostopască (Chelidonium majus), Cetină de negi (Juniperus sabina) ș.a.
  6. Ne vom preocupa de evitarea alimentelor nocive din alimentație pentru restabilizarea activității metabolice. Pentru evitarea greșelilor de alimentație citiți articolul acesta și accesați fiecare categorie în parte. În același timp, ne vom crea un regim alimentar în care vom introduce alimente ce conțin substanțe anticancerigene: varză comună (albă și roșie) și varză de Bruxelles, broccoli, conopidă, napi, sparanghel, ridichi, hrean, morcovi, dovleac, tomate, ardei, verdețuri, sfeclă roșie, știr roșu, usturoi, orz și grâu verde, fasole, linte, soia, seminte de dovleac și muștar, mărar, pătrunjel, leuștean, tarhon, cimbru, ceapă, praz, mieji de sâmburi de caise, prune, piersici (nu depășiti doza de 30 de sâmburi pe zi), semințe de mere, pere, gutui, nuci, măceșe, afine, mure, zmeură, coacăze, agrișe, cătină albă, vișine, cireșe, citrice, struguri roșii, fulgi de cereale, borș de tărâțe, drojdie de bere, produse apicole (polen, miere, propolis), uleiuri vegetale grase, cereale germinate, coji de ouă, praf de scoici, lapte prins, zer, brânză proaspătă, pește, ouăle, organe animaliere cu rol imunitar (ficat, timus, măduvă), ciuperci de pădure, cartilaj de rechin și bovine, scorțișoară și nucșoară, coriandru, busuioc și multe altele.
  7. Un alt obiectiv important este dezintoxicarea organismului, pricipiul fundamental de începere al oricărui tratament. Cancerul este un generator puternic de toxine, ca atare se vor adopta diete de epurare stricte și pe perioade mai lungi decât cele obișnuite.

Observații

Durata tratamentului se va întinde pe toată perioada vieții, deoarece cancerul, odată declanșat, poate recidiva la dezechilibre mult mai mici decât înainte de a debuta, însă după tratamentul prorpriu-zis de vindecare care poate dura între 6-12 luni (1-2 luni tratament, 2 săptămâni pauză), se va introduce în stilul de viață un alt tratament de întreținere de 1-2 luni pe trimestru sau semestru, după caz.

Remediile principale (imunostimulatoare, antitumorale, citostatice) se vor schimba periodic, la maximum 6 luni, pentru că celulele canceroase devin imune la tratament.

Tumorile de dimensiuni mici pot fi înlăturate pe cale sanguină, deci vasodilatatoarele sunt utile în acest caz, însă tumorile de dimensiuni mari vor trebui mai întâi îndepărtate chirurgical sau dacă acest lucru nu este posibil sau recomandat, să se izoleze tumoarea prin anumite mijloace (substanțe cu efect vasoconstrictor).

Chimioterapia cu citostatice și radiologia au un rol benefic doar atunci când sunt ținute pe durate scurte de timp (maxim 3 luni) și împreună cu utilizarea de imunostiulatoare naturale și regim alimentar adecvat.

Urzica – o plantă medicinală completă

Dacă tot a venit primăvara și cum fiecare anotimp își are uneltele sale pentru a ne întreține sănătoși și plini de vitalitate, voi scrie despre prima plantă midicinală, des întrebuințată, care deschide noul an solar.

Urzica este o erbacee perenă din familia urticaceelor. Tulpina și frunzele sunt acoperite cu perișori urticanţi, a căror atingere provoacă bășicarea pielii și mâncărimi. Crește aproape oriunde, dar în general preferă locurile parțial umbrite, la marginea pădurilor, pe langă garduri și drumuri. Primăvara devreme, atunci când este foarte tânără și plină de sucuri, urzica are valoare alimentară, asemănându-se la preparare cu spanacul. Totuși, pe lângă valoare alimentară a urzicii, ne sare în atenție valoarea ei medicinală.

Pentru uz medicinal se recoltează frunzele și rădăcinile. Din aceste părţi ale urzicii se prepară infuzie, decoct, sirop, suc proaspăt, loţiune tonică, piure de urzici.

Substanţe active: vitamine (B12, C, E, B2, K), ulei esenţial, ulei gras, provitamina A, siliciu, acid galic și acid formic, mucilagii și lecitină. Perișorii urzicanţi conţin histamină, acetilcolină, dar și o substanţă ce determină contracţia mușchilor netezi. Chiar dacă aceste substanțe au fost enumerate, urzica ramâne o plantă cu o compoziție chimică incomplet cunoscută.

Întrebuinţări: Urzica este considerată una dintre cele mai complete plante medicinale. Are proprietăţi diuretice, astringente, antiseptice, depurative, emoliente, expectorante, hemostatice, tonice, revitalizante, detoxifiante, antidiareice, vitaminizante, hipoglicemiante, cicatrizante, declorurante, antitusive. Este inclusă în tratamentele a peste 20 de afecțiuni diferite, fapt rar întâlnit printre plantele medicinale.

Pe lângă toate aceste întrebuințări, urzica are un rol important în stimularea creșterii părului. Sucul din frunze proaspete de urzică se foloseste în detoxifierea majoră a organismului. De asemenea, urzica stimulează activitatea ficatului, precum și pe cea din tractul gastro-intestinal.

Este utilizată cu succes în tratamentul următoarelor afecțiuni: dizenterie, reumatism, litiază renală, gută, bronșite, hemoroizi, hemoragii interne, hemoragii uterine, tulburări digestive, avitaminoze, diabet zaharat, răni greu vindecabile, ulcer varicos, supuraţii, obezitate, eczeme rebele, psoriazis, seboree, mătreaţă, precum și în cura depurativă și revitalizantă de primăvară.

Alte afecţiuni în care urzica are un rol benefic care nu poate fi neglijat: diabetul, afecţiunile hepatice și biliare, deranjamentele stomacale și intestinale, inflamarea căilor respiratorii.

Urzica este un element hrănitor de un mare ajutor în refacerea organismului după diferite traume fizice sau psihice.

Rețetă smoothie de urzici

urzici

Ingredinete

  • un mănunchi mare, poaspăt, de urzici tinere;
  • o jumătate de lămâie cu tot cu coajă;
  • un măr;
  • 2 linguri de ghimbir proaspăt ras.

Preparare

Spălați bine lămâia într-un amestec de o parte oțet de mere și trei părți apă pentru a îndepărta pesticidele și impuritățile din coajă. Dacă mărul provine de la o sursă necunoscută, puteți opta pentru spălarea lui în aceeași soluție. În cazul urzicilor, este suficient dacă le curățați sub un jet de apă. Răzuiți apoi coaja de lămâie și ghimbirul. Tăiați în bucăți potrivite lămâia și mărul. Adăugați tot în blender și gata. Savurați-l imediat.

Cură de epurare a gândirii

Acum câțiva ani, pe când începeam să mă coc la minte, după ce demarasem deja o documentare destul de amplă în legătură cu nutriția și modul de viață corect, mi s-a ivit o idee, care mai târziu urma să devină bază a gândirii mele. Mi-am dat seama de un lucru esențial și acela e că va fi imposibil să ai o judecată sănătoasă fără o alimentație sănătoasă și implicit, dacă nu ai o minte sănătoasă iți va fi imposibil să gândești că trebuie să mănânci și să trăiesti sănătos și în armonie. Poate vă sună banal, dar e o buclă închisă extrem de prețioasă. Abia atunci am înțeles vechiul proverb latin: „Mens sana in corpore sano”. Am mai realizat că oamenii din jurul meu gândesc diferit față de mine tocmai din acest motiv, la care desigur, se mai adauga si alte cauze secundare (ignoranța).

Lăsând la o parte introducerea dar țitând totuși cont de ea, voi vorbi acum despre curele de detoxifiere și transpunerea lor într-un regim alimentar esențial, benefic pentru trup și minte. Daca ați observat până acum și ați făcut o mică analogie, postul religios nu e nimic altceva decât o dieta de detoxifiere, însa scopul lui de bază este acela pe care l-am descris în introducere: purificarea minții, chiar dacă s-a pierdut în negura timpului. O să scriu în viitor articole despre puternica influență negativă a anumitor substanțe, intenționat introduse în industria alimentară și cosmetică, asupra activității sistemului endocrin (hipofiza, hipotalamusul, tiroida, timusul, suprarenalele, pancreasul, gonadele).

Indiferent de stilul nostru de viață și regimul alimentar adoptat, este obligatoriu a se țină câte o cură de epurare (detoxifiere). Recomandat este să se țină trei-patru saptamani la fiecare trei luni. Se vor consuma legumele si verdețurile de sezon, iar în perioadele reci se adaugă pește de cel mult două ori pe săptămână (de preferat peștele proaspăt, autohton). Diferitele programe și meniuri le voi detalia în articolele următoare. Având în vedere scopul nostru de a ne instala o gândire sănătoasă, dimineața, pe stomacul gol, vom profita de o lista de ingrediente amestecandu-le într-un smoothie care are mai multe beneficii. Unul dintre cele mai importate fiind refacerea funcțiilor glandelor endocrine și detoxifierea colonului.

Ingrediente

  • O linguriță pulbere de Ashwagandha;
  • O linguriță pulbere de Ginseng chinezesc;
  • O linguriță pulbere de Ginseng siberian;
  • 2 linguri de seminte de Cânepă măcinate;
  • O linguriță pulbere de Ginkgo biloba;
  • Un vârf de cuțit pulbere de Gotu Kola;
  • O linguriță pulbere de Chlorella;
  • O linguriță pulbere de Spirulină;
  • O linguriță pulbere de Iarbă de grâu verde;
  • O linguriță pulbere de Lucernă verde;
  • 20g Goji;
  • O lingură de miere de albine;
  • 2 fructe de sezon.

–lingurița și lingura sunt rase, nu cu vârf–

     spirulina   lucerna pudra            goji

Observație: E important să alegem fructele specifice sezonului, fie că ele se cultivă la noi sau în alte țări, deoarece în acest fel evităm să consumăm fructe crescute în sere sau în alte feluri mai puțin sănătoase. Pulberele le puteți procura de la magazinele online care comercializează produse bio raw vegan. Sfatul meu este să căutati plantele crescute în culturi ecologice certificate. Pe fiecare ambalaj ar trebui să fie specificat acest lucru. Încercați să evitați produsele din China, nu că aș avea ceva personal cu ei, dar în acea țară chiar nu reușesc să îmi imaginez cum ar mai putea exista culturi nepoluate. O să vedeți că după ce amestecați toate ingredientele plus apa, va rezulta o cantitate destul de mare de lichid (în jur de 750 ml). Nu vă chinuiți să-l consumați pe tot dintr-o dată, chiar dacă gustul nu este tocmai prea plăcut. Încercați să beți câte un pahar în intervale de aproximativ 5 minute.

Acest smoothie e un puternic energizant, tonic, antioxidant, imunostimulator, detoxifiant, deparazitar, antifungic, antibiotic, antidepresiv și efectele pozitive pot continua. Ne va asigura cu certitudine energia și sațietatea pentru cel puțin 3-4 ore. Această cură se va ține în fiecare dimineață pe parcursul regimului de epurare (3-4 săptămâni).

La celelalte două mese vă veți prepara salate de rădăcinoase (țelină, morcovi, ceapă, cartofi, păstârnac, sfeclă roșie, ridichi negre,usturoi) sau alte legume (varză, conopida, ardei, roșii, castraveți) drese cu puțin ulei de măsline și sare de ocnă. O altă masa va trebui să includă fulgi de ovăz, grâu, orez, orz, tărâțe de grâu, semințe de cânepă decorticate amestecate cu o lingură de miere de albine și muiate cu ceai din plante medicinale (nu de fructe de pădure – chimicale). În niciun caz nu veți consuma pateuri vegetale, margarină, cașcaval de post, gemuri, dulcețuri, conserve etc.

Principii de autodiagnosticare

Am vorbit in articolele anterioare despre eliminarea factorilor perturbatori si nocivi din viata noastra (citiți aici), iar telul acestor cuvinte a fost doar propulsarea noastra pana aici. Chiar daca ma repet, ma bucur ca am ocazia acum sa spun inca o data ca fara inlaturarea viciilor, a substantelor periculoase si a informatiilor nefolositoare, nu vom putea niciodata sa ne atingem adevaratul nostru potential. Urasc expresiile “oricum o sa mor” sau “cat parca o sa traiesc” sau “mai degraba traiesc putin dar la maximum”. Consider ca sunt doar niste vorbe in van, iar cei care le folosesc sunt in realitate niste oameni slabi, frustrati si cu multe degradari ale subconstientului. Scopul nostru nu este sa traim o mie de ani sau sa ne ferim tot timpul de moarte. O sa gandim mult mai nobil si ne vom identifica misiunea pe acest pamant printr-un stil de viata independent, cu un set de valori superior. Boala, materialismul, fobiile, excesele, autolimitarile, dezechilibrul sentimental ne fac dependenti si ne impiedica sa ne descoperim pe noi insine. Prin urmare, niciodata nu ne vom putea numi fiinte libere. Deci scopul nostru este acela de a gandi sanatos, de a fi echilibrati si ponderati, de a ne intelege si ulterior de a intelege tot ce este in jurul nostru. Nu vom putea ajunge nicicum pana aici daca nu incepem mai intai cu temelia, cu lucrurile fizice, cele mai primitive si mai simple.

Avand convingerea ca ati inteles de ce trebuie sa avem grija de alimentatia noastra, voi continua cu prezentarea catorva principii de autodiagnosticare a afectiunilor, fie ele fizice sau psihice. Dar mai intai doresc sa specific un lucru important. In cazul afectiunilor fizice, nu este suficient doar o ascultare interioara a noastra. Va fi necesar si o cunoastere a unor tehnici de analiza a elementelor corpului nostru, cum ar fi: analiza irisului ochiului (iridoscopie), analiza limbii, a unghiilor, a pielii ș.a. Vom vorbi mai pe larg despre fiecare in parte. In privinta afectiunilor psihice, este putin mai simplu din punct de vedere al cantitatii de informatie necesara. O ascultare interioara si un jurnal adecvat completat cu o interpretare a viselor, pot fi suficiente pentru un diagnostic corect. Vom trata inclusiv fobiile, slabiciunile, pasiunile extreme si sentimentele incontrolabile. Toate duc la afectiuni psihice si fizice. Pe langa acestea, ne vom identifica slabiciunile noastre genetice si vom invata sa ne protejam suplimentar. Mai multe informații puteți găsi în categoria Diagnosticarea afecțiunilor si in articolul acesta.

Citiți mai departe următoarele principii de autodiagnosticare.

Diagnosticarea afecțiunilor urmărind aspectul pielii.

Diagnosticarea afecțiunilor urmărind aspectul tenului.

Diagnosticarea afecțiunilor urmărind aspectul gurii și elementelor ei.

Diagnosticarea afecțiunilor urmărind excrețiile fiziologice.

Elementele toxice din alimentația noastră

În principiu, fiecare dintre noi are o cultură relativă despre ceea ce este nociv în alimentația sa. Unii iau această selecție mai în serios și amănunțit, alții o tratează într-un mod grosier. Nu cred că ar mai avea rost să vorbesc aici despre fumat și consum frecvent și în exces de alcool, pentru că absolut toată lumea știe că nu e prea indicat să faci acest lucru. Vă spun doar atât. Dacă fumați, NU mai fumați! Dacă beți, NU mai beți! Fără eliminarea acestor vicii comune, nu veți putea niciodată profita de adevărata voastră valoare. Veți fi tot timpul autolimitați și vă veți zbate ca un pește pe uscat. Ăsta e adevărul, care din păcate nu e tot timpul plăcut. Am scris mai multe articole ajutătoare pentru cei care vor să lupte cu viciile și să le înlăture. Începeți mai întâi de acolo. Deocamdată restul muncii mele nu este pentru cei care au vicii.

Lămurind și acest aspect al viciilor, vom continua cu elemente mai subtile ale alimentației și igienei, despre care unii oameni nu au fost informați adecvat în legătură cu ele. Într-adevăr, sunt multe, dar puteți adopta un pricipiu destul de ciudat, pe care l-am testat pe pielea mea și a avut de fiecare dată succes. Atunci când nu sunteți siguri că v-ar face bine un anume aliment și fac referire aici la acele produse ambalate, procesate, conservate etc., mai bine nu-l cumpărați. Dacă sunteți în oraș și începe să vă roadă foamea, iar în stânga și în dreapta sunt numai shaormerii sau altele asemenea, puteți fi siguri că dacă mai îndurați puțin timp și în final mâncați ceva sănătos, va fi o binecuvântare pentru trupul și mintea voastră. Vă asigur că putem trăi fără mâncare circa 30 zile, deci nu disperați că veți muri de foame. Gandiți-vă că acum ceva vreme, oamenii au îndurat războaie și foamete pentru ani întregi și mulți dintre ei au reușit să ne povestească în prezent prin ce au trecut. Cu alte cuvinte, au atins vârste impresionante, fără prea multă mâncare. Omul trebuie să mănânce pentru a trăi și nu invers. Plăcerea de a mânca o putem vedea ca pe un dar divin oferit de natură, la fel ca și celelalte plăceri, pentru a împleti obligația și necesitatea cu frumosul și optimismul. Ce ar fi să nu existe nicio placere în mâncat, să vedem doar necesitatea, să te simti ogligat să faci acest lucru doar pentru a supraviețui? Sau ce ar fi să nu existe nicio plăcere în sex și să fie doar o nevoie de a te înmulți? vă dați seama care ar fi rata de depresie a umanității? Același principiu se poate aplica la oricare altă plăcere. În același timp, trăind doar pentru plăceri, vei deveni un sclav al minții tale, un dependent, fără drept de alegere. Este o cale a muchiei de cuțit, unde va trebui mereu să-ți păstrezi echilibrul între necesitate și plăcere. Acesta este adevărul.

În mare, va trebui să evităm următoarele:

Știu că par multe, dar realizându-vă un program alimentar inițial și respectându-l pentru câteva săptămâni, la un moment dat nu o să mai puteți consuma altceva decât doar ce este sănătos. E același sentiment ca atunci când faci curat în casă și apoi vrei să intri cu cizmele murdare de noroi. Pur și simplu nu poți, chiar dacă înainte a fost murdar și făceai acest lucru. În plus, pe lângă avatanjul unui stil de viață sănătos, schimbarea se va simți și la portofel. O să observați că mulți bani se cheltuiau pe produsele ambalate, pe dulciuri, pe produsele din carne procesată, pe cosmetice etc.

Diagnosticarea afectiunilor. Primul pas catre vindecare

Din punct de vedere structural, o boala se manifesta pe doua planuri fundamentale. Un plan fizic care se remarca prin modificari ale corpului nostru si altul psihic care este cel mai bine evidentiat in subconstient. De regula, diagnosticarea bolilor prin medicina conventionala se face prin analiza detaliata a planului fizic (analize serice, analize de tesut, observarea vizuala a anumitor elemente din corp s.a), dar sunt multe cazuri in care aceasta metoda este insuficienta. Cum am spus mai sus, orice afectiune, oricat de mica si nesemnificatifa ar fi, are o influenta asupra psihicului si astfel, prin observarea lui, vom sti cel putin sa localizam boala.

Exista de mii de ani metode prin care omul bolnav, cu ajutorul unui specialist, isi poate autoidentifica afectiunea, insa aceste principii, din cauza neintelegerii si complexitatii lor, au fost de multe ori contestate si dezapreciate. Din acest motiv, numarul adevaratilor specialisti au inceput sa se diminueze, lasand loc celor falsi, metodele s-au distorsionat si in final aproape ca au disparut. Paralel cu aceste princiipii s-a dezvoltat un alt tip de diagnosticare. Practic omul pe parcursul vietii, prin anumite exercitii si tehnici a reusit sa se cunoasca atat de bine incat stia daca il pandeste vreo afectiune, unde e localizata si ce metode ar fi potrivite pentru vindecarea ei. Majoritatea dintre noi simt ca acest lucru este posibil, doar ca frica ca ar fi prea complicat de realizat, ii face sa stea pe loc si sa lase timpul sa treaca, fara dobandirea vreo unui castig important. Elefantii, spre exemplu, stiu cand au o boala si urmeaza sa moara, astfel isi aleg locul mortii. Avantajul acestei tehnici de autodiagnosticare provine din faptul ca persoana in cauza, incercand sa dobandeasca aceasta virtute, va avea de castigat pe toate planurile sale psihice si materiale. Mai mult decat atat, sansa de imbolnavire va fi una atat de mica, incat energia noastra dedicata unui eventual tratament se va reorienta spre preventia oricarei afectiuni.

“Jurnalul bipolar” pe cale l-am prezentat aici, va fi o purificare psihica a noastra, cu alte cuvinte, inceputul vietii noastre, dar in paralel ne vom organiza si un program alimentar, pentru ca, asa cum am mai spus, nu putem gandi sanatos atunci cand nu mancam sanatos si nu mancam sanatos atunci cand nu gandim sanatos („Mens sana in corpore sano.”) Dupa cateva saptamani in care am terminat jurnalul bipolar si am respectat un regim alimentar strict, suntem gata de transformarea noastra propriu zisa. Totul nu va mai fi atat de strict pe cat ati intentiona sa credeti, insa ne vom construi un pogram pe care-l vom respecta cu desavarsire si indiferent de situatie. Nu exista o destinatie imposibila, ci doar motive de a nu ajunge acolo.

Viata noastra de zi cu zi si ma refer aici la serviciu, familie si prieteni nu se va modifica cu nimic, adica nu va trebui sa renuntam la niciuna dintre acestea, dar cu siguranta vom avea alta perceptie asupra lor, in functie de fiecare. Una dintre regulile obligatorii pe care le vom include in acest program va tine de redobandirea independentei noastre. Vom elimina influentele nocive primite de la societate si din diferite surse de asa zise informatii de actualitate. Cartea, televizorul, radioul, telefonul, prietenii, familia vom fi noi insine, iar cu informatiile de aici ne vom construi temelia unei idei, unui principiu, unui stil. Apoi prin selectie si atentie vom aduna alte informatii din exterior cu ajutorul carora vom cladi restul.

O alta regula de baza, chiar daca pentru unii va parea inutila, dar asta doar acum in timp ce citesc si nu dupa ce vor urma macar primii pasi de aici, va fi includerea in programul nostru uzual a unei forme de introspectie, fie ea meditatia sau rugaciunea. Cand o sa ajung sa vorbesc despre asta, o sa va dau exemple prin care puteti sa indepliniti aceasta regula fara a consuma timp pretios, incluzand-o in stilul vostru de viata.

Ultimul pas va fi cel mai greu, pentru ca multi dintre cei care ajung pana aici se blocheaza pur si simplu. Cand vom considera ca suntem pe drumul potrivit, ne va mai ramane un singur lucru de indeplinit: acela de a lasa ceva bun in urma, de a da un scop nobil vietii noastre. Vom intelege ca majoritatea formelor de munca in care suntem si noi probabil implicati, sunt inutile pentru dezvoltarea noastra si a celor din jur. Mai mult decat atat, acestea nu ajuta absolut de loc nici la dezvoltarea mediului, nici a naturii si nici a neamurilor ce vin.

Drept urmare, vom lucra pas cu pas si cu rabdare la imbunatatirea noastra. In prima etapa vom scoate gunoiul din viata noastra, vom rade totul pana la curat si apoi vom introduce doar ceea ce ne este de folos cu adevarat. In primul rand vom elimina produsele alimentare si de igiena personala nocive din viata noastra si ulterior vom curata si mintea de informatii inutile. Ne vom fabrica o bariera protectoare individializata contra informatiilor si manipularii din jur.