Metalele toxice: izvor continuu de afecțiuni

Metalele toxice fac parte, în general, din categoria metalelor grele și joacă un rol principal în declanşarea afecţiunilor cronice cum ar fi Morbus Crohn, leucemia limfatică, autism, Parkinson, scleroză multiplă, ALS etc. Nu trebuie uitat nici faptul că metalele grele favorizează infecţiile cronice provocate de fungii, bacterii, microplasme sau virusuri și aduc daune care se fac simţite şi în metabolismul acizilor graşi. Simptomele pe care le prezintă pacientul sunt deseori provocate de infecţii, iar greşeala fundamentală a medicinei alopate este că tratează infecţia de fond, fără a cerceta factorii favorizanți ai acesteia şi implicit fără a efectua o detoxifiere a organismului de toxine. Este un fapt certificat ştiinţific că avem cu toţii o colecţie de neurotoxine care au un efect sinergetic în organismele noastre. De regulă, cumului de elemente toxice nu crește liniar riscul la dezvoltarea afeciunilor ci, din păcate, exponențial. Într-un studiu epidemiologic, efectuat în 1997, care s-a ocupat cu analizarea scheletelor oamenilor decedaţi în urmă cu 400-500 de ani, comparând cu schelete ale persoanelor decedate în ultimii 10 ani, s-a constatat că depunerile de plumb din oase au crescut de 500-1000 de ori.

Metalele toxice, precum mercurul, sunt eliminate din sange prin ficat și bilă, dar atunci când ajung în intestine se reabsorb. Acest ciclu permanent duce la intoxicarea continuă a organismului și drept urmare, la apariția bolilor cronice. Ca principal efect, metalele grele, la fel ca și multe alte substanțe chimice prezente în alimentație, sunt în primul rând neurotoxice, adică alterează funcțiile și subansamblele sistemului nervos. Acest lucru este deciziv, deoarece degradarea funcțiilor neurologice este pe departe cel mai important factor ce influențează starea de sănătate. Expunerea la mercur duce la iritabilitate, tulburări de somn, timiditate excesivă, probleme de coordonare, tremor și disfuncționalități ale memoriei. Conținutul de mercur prezent în vaccinurile aplicate în copilarie sunt acuzate frecvent pentru deficitul de atenție, hiperactiviatea și autismul tot mai des întâlnite. Putem menționa aici probleme ivite în comunicare, în relaționare, dificultăți de concentrare, vorbire întârziată, cogniție slabă, apetit redus, hipersensibilitate la stimulii din mediu (lumină, zgomote, mirosuri), comportamente repetitive.

Plumbul a apărut masiv în oase în perioada în care benzina conținea plumb. De asemenea vopselele pe bază de ulei sau latexul conţin plumb. Astăzi există legi care reglementează şi încearcă minimarea conţinutului de plumb în benzină pe cât posibil, dar în locul acestuia au fost introduse o serie de chimicale, care sunt înalt carcinogene. Plumbul este o neurotoxină cunoscută ca fiind asociată cu depresia și anxietatea. Odată cu creșterea nivelului de plumb în sânge, apar tulburări cognitive și de dispozitie. Putem spune cu siguranță că datorită intoxicațiilor cronice cu plumb, procesul de învățare este afectat, memoria scade, IQ-ul este redus, scade capacitatea verbală, auzul, apare hiperactivitatea, ADHD-ul, oboseala, iritabilitatea, dificultatea în concentrare, durerile de cap, encefalopatia, se instalează starea de letargie.

Pe lângă simptome gen frisoane, convulsii, gust metalic în gură, slăbiciune, supraexpunerea la cupru provoacă, conform dr. Lawrence Wilson de la Institutul Național de Sănătate din SUA, o serie de tulburări mintale precum oboseala, insomnia, depresia, spațialitatea, detașamentul, tulburări ale ritmului de învățare, sindromul premenstrual, Alzheimer.

În ciuda fapului că se consideră imposibilă expunerea la cantități toxice de cesiu în mod natural, tot mai mulți specialiști trag un semnal de alarmă asupra cantităților tot mai crescute din acest metal greu în alimente și băuturi. Din cauza cesiului apar tulburări gen ADHD, dificultăți de concentrare și convulsii.

Intoxicațiile cu cadmiu generează la rândul lor simptome de anxietate și iritabilitate, concentrare slabă, depresie, oboseală, insomnie, pierderi de memorie sau uitare. Unii cercetători exclud cadmiul din lista metalelor grele toxice, spunând că efectele enumerate sunt datorate asocierii acestuia cu zincul sau mercurul, vinovate fiind cele din urmă.

Conform Centrului Medical Universitar din New York, aluminiul poate produce grave tulburări ale sănătații mentale, enumerând aici stare de confuzie, defecte de vorbire, apariția ticurilor involuntare. Există de asemenea pericolul ca aluminiul acumulat în timp să conducă la apariția Alzheimerului și al Parkinsonului. Studii facute la Universitatea din California, Belgrad sau în Jiwaji, în India, arată că aluminiul se depozitează în tiroidă, ficat, plămâni și creier, producând tulburări cognitive și pierderi de memorie.

Intoxicațiile cu arsen pot fi mortale, sursa fiind găsită în alimentele și băuturile de zi cu zi. Apa potabilă a marilor orașe poate fi și ea contaminată cu arsen. Simptomele de confuzie, somnolență, dureri de cap, convulsii, sensibilitatea crescută a ochilor pe timp de noapte sau chiar orbirea pot fi datorate arsenului.

SURSE

La ora actuală toată industria producătoare de carne, unde pesticidele, ierbicidele, vaccinurile veterinare şi alte substanţe asemănătoare joacă un rol important, este la propriu infestată de metale grele și chimicale. Același lucru putem spune și despre anumite specii de pești oceanici de dimensiuni mari, precum tonul, rechinul, delfinul, balena, peștele spadă etc. Nici alimentaţia exclusiv vegetală nu este o soluţie absolut sigură, deoarece şi plantele preiau toxine din mediul înconjurător, cu care sunt în legătură osmotică. Alte surse sunt amalgamul dentar (plombele), care conţine 50% mercur și vaccinurile în general pentru că au în compoziție tiomersal, substanță formată din 49% mercur, cratițele și tigăile de gătit fabricate din aluminiu (Atenție la așa-zisele ceaune de tuci. Majoritatea sunt din aluminiu) etc. Este interesant faptul că există persoane care nu au amalgam dentar şi totuşi sunt intoxicate cu mercur. Acesta se datorează faptului că mama, în timpul sarcinii sau alăptării, transmite fătului 60% din mercurul pe care îl are în organism. Studiile arată că în creierul pacienţilor cu Alzheimer decedați se găseşte de 4 ori mai mult mercur şi de 2 ori mai mult aluminiu decât la persoanele fără Alzheimer. Şi tumorile conţin aproape întodeauna mai mult mercur decât restul ţesuturilor înconjurătoare. Astfel că, cel mai sigur lucru care rămâne de făcut este să curătați în mod permanant organismului. Precum există un efect sinergetic între metalele grele şi alte feluri de toxine, tot la fel există un efect sinergetic între diferitele metode de detoxifiere.

SIMPOTOME

Următoarele simptome pot indica o intoxicaţie cu metale grele: agresivitate, alergie, slăbiciune generală, lipsă de motivaţie, anemie, astm, dereglări în tensiune arterială, oboseală cronică, depresie, dereglări senzoriale (senzaţie de amorţeală, extremităţi reci, furnicături), deficit energetic, inflamaţii, epilepsie, fibromialgie, dureri articulare, eczeme, herpes, aritmie cardiacă, dereglări hormonale, deficienţe auditive, hiperactivitate la copii, sensibilitate la infecţii, afecţiuni neurologice, nervozitate, neurodermită, psihoze, afecţiuni fungice, iritabilitate, dereglări ale funcţiilor tiroidiene, insomnie, ameţeli, dereglări de văz, auz și vorbire, nevralgie de trigemen, transpiraţie abundentă, inflamaţii ale gingiilor, tremor, autism, neurastenie.

PRINCIPII DE DETOXIFIERE

Se poate combate autismul, epilepsia şi dificultăţile de concentrare şi învăţare la copii prin metode terapeutice simple cu Chlorella, Coriandru şi Leurdă. Eficiența terapiei se poate verifica prin analiza probelor de scaun, urină, aer expirat sau transpirație. 60% din creier este format din grăsimi și acizi grași iar mercurul metalic dizolvă grăsimile. Creierul poate fi „reparat“ şi echilibrul poate fi refăcut, chiar şi în cazul bolilor foarte serioase, dacă vom elimina metalele grele și vom introduce în alimentație grăsimi de calitate, predominant nesaturate. În acest caz, mitul nocivității  colesterolului cade. Avem nevoie de colesterol pentru a reface membrana celulară. De cele mai multe ori, pacienții care au un nivel ridicat de colesterol, nu consumă în mod excesiv grăsimi, în schimb uită să bea apă. Dezhidratarea cronică conduce la valori mari ale colesterolului, deoarece organismul încearcă să întărească membrana celulară pentru a nu pierde apa. Un acid gras polinesaturat deosebit de important este acidul arahidonic. El controlează sinteza celorlalți acizi grași și este întâlnit mai ales în ouă, brânză şi unt. Să reținem că pe lângă mercur, are ca inamici toate medicamentele steroidiene. De asemenea sunt importante uleiurile esențiale Omega 6 și Omega 3. Dr. Sholomo Yehuda recomanda un raport de 4:1 (4 părţi Omega 6 la o parte de Omega 3). Acest raport se poate obține ușor din uleiul integral de cânepă. În terapia pacienţilor cu deficienţe provocate de metalele grele, cel mai important lucru este observarea şi echilibrarea grăsimilor (acizilor grași).

Mercurul se aşează în organism pe locurile unde în mod normal se depozitează mineralele. Mercurul este un metal, ca şi seleniul, cuprul şi zincul. Dacă organismul este saturat cu minerale bune, precum calciu, magneziu, molibden, germaniu, magneziu sau zinc, atunci apare o concurenţă între metale și cele nocive pentru aceste locuri. Astfel se poate obţine evitarea depozitării mercurului prin saturarea organismului cu metale şi minerale bune. Calciul dislocă mercurul şi astfel pacientul capătă imediat simptomele unei otrăviri cu mercur. În acest caz este important de reținut că în curele de detoxifiere, după cum am mai vorbit și în alte articole, pot apărea pe termen scurt, de la caz la caz, efecte secundare precum vedere înceţoşată, dureri de cap și amețeli, dureri de rinichi, diaree, oboseală cronică, dureri musculare, dureri generalizate etc., simptome care sunt foarte asemănătoare cu cele ale unei intoxicații acute.

Această problemă (electrolitică) se poate rezolva prin laptele de capră care este foarte bogat în microelemente şi conţine în cantităţi relativ mari calciu şi magneziu. Ca urmare a consumului de lapte de capră se formează aminoacizi liberi, care sunt deosebiţi de importanţi pentru detoxifiere. Este unul dintre cele mai eficiente produse naturale în curele de curățare. Cu 2 pahare de lapte de capră integral proaspăt putem întreține eficient o cură de detoxifiere. Dacă suplimentar vom administra şi Chlorella, tinctură de Coriandru și Leurdă efectul va fi şi mai puternic. În acest fel putem colecta toxinele în intestine.

Alternativă la Chlorella care este de departe cea mai eficientă, poate fi varza murată. Ea  conține multă s-metil-metionină (Vitamina U), un aminoacid constituit din multe materiale fibroase de legătură, care leagă mai ales metalele grele.

Un alt produs este pectina din coaja de măr, o fibră solubilă, nedigerabilă.

De asemenea eficient este şi Chitosanul, care leagă metalele grele în intestin. Mai exact, chitosanul este carapacea insectelor, întâlnit de asemenea și la moluşte, ciuperci şi alge. Chitosanul este folosit în medicina asiatică de foarte multă vreme tocmai cu scopul detoxifierii.

În plus putem administra DMPS (acid dimercapto-propansulfonic), o substanţă pe bază de sulf, care coleactează foarte bine metalele grele precum cuprul, cadmiul, plumbul și mercurul.

În cazul intoxicaţiilor acute se poate administra de 2 ori pe săptămână Vitamina C naturală în doze mari, fiind practic cea mai sigură metodă, lentă dar fără efecte secundare.

Afecţiunile neurologice de cauză toxică pot fi combătute cu glutantion, un antioxidant important în corpul plantelor, animalelor, fungilor și bacteriilor. Glutationul previne distrugerea unor componente celulare, care poate fi cauzată de unele specii reactive de oxigen, precum radicalii liberi, peroxizii, peroxizii de lipide și metalele grele. Este deosebit de eficient în cazul pacienților cu Parkinson.

Carnosina este un antioxidant care acţionează în cazurile de glaucom şi cataractă. Aproape toate tulburările de cornee dispar, tulburări care adesea sunt condiţionate de metale grele. Carnosina se poate procura şi sub formă de picături pentru ochi. În cazul glaucomului sau cataractei, precum și în combaterea simptomelor de oboseală provocate de metalele grele, se poate administra 1000 mg de 3 ori pe zi.

MSM (prescurtare pentru Metilsulfonilmetan, denumit şi „sulf organic“) este forma naturală şi bioactivă a sulfului, prezent în toate organismele vii. Conţine peste 34% sulf și îl putem găsi sub formă naturală în apa de ploaie, fructe şi legume proaspete. Trebuie menționat că este foarte volatil, deci va dispărea odată cu încălzirea produselor. Este foarte des folosit în USA contra oboselii şi durerilor cronice.

Acidul alfa lipoic a devenit un standard în întreaga lume în privinţa eliminării metalelor grele. Doza este de 300 mg de 4 ori pe zi pentru adulţi și 100 mg de 4 ori pe zi pentru copii. Este extrem de important în restabilirea glutationului reducător. Are de asemenea o acţiune fantastică asupra ficatului, astfel se poate utiliza eficient la adulți în fazele acute. Doza este importantă în cazul acidului alfalipoic, deoarece doar o doză pe zi duce la reabsorbirea metalelor grele înapoi în creier. Se poate evita acest fenomen prin administrarea a 4 doze pe zi.

Seleniul este deficitar la majoritatea oamenilor care au o toxicitate crescută în organism. Trebuie însă acordată atenție acestui element deoarece mercurul poate fi fixat în creier şi ţesuturi dacă se administrează prea mult seleniu. Seleniul are o plajă terapeutică îngustă, putându-se ajunge ușor la intoxicaţii.

TRATAMENT

Există diferite metode de eliminare dar nu toate sunt la fel de eficiente. Greşeala clasică pe care o întreprinde medicina alopată este aceea că, după eliminarea amalgamului sau a altor surse evidente de metale grele, pacientului i se analizează sângele, urina şi scaunul şi nicăieri nu se poate constata prezenţa mercurului. Toată lumea este fericită şi se trage concluzia că organismul este curat. Realitatea este însă alta. Toate metalele toxice, precum şi celelalte substanţe dăunătoare, se adună în depozite în diferite organe ale corpului și de aceea nu apar în lichidele eliminate, dar cu o mică doză de DMPS oral sau tinctura de Coriandru depozitele sunt mobilizate şi la scurt timp după administrare, mercurul îşi face apariţia în urină.

Prin utilizarea anumitor substanțe naturale putem reuși colectarea din intestine a metalelor toxice și astfel să favorizăm eliminarea lor. Drept rezultat vom obține vindecarea unor boli cronice aproape spontan, mai ales dacă degradarea fucțiilor organelor afectate nu a fost ireversibilă. Principalul remediu natural îl constituie alga Chlorella care administrată în catitatea de 5-6g de patru ori pe zi, timp de 4-6 săptămâni, poate reduce cantitatea de toxine care circulă în organism cu până la 90%. S-au obținut de asemenea rezultate bune când s-a administrat în doze mari. Principiul de bază dar și primul pas în detoxificare este îndepărtează pacientul de sursele de otravă sau sursele de otravă de pacient.

Metoda Dr. Klinghardt de eliminare a metalelor grele presupune în primul rând o atenție deosebită în cazul unui deficit de minerale. Organismul nu poate elimina metalele toxice dacă există un deficit de minerale benefice. Astfel se poate efectua o analiză a firului de păr pentru a constata situaţia zincului, cromului, manganului şi potasiului sau o analiză de sânge unde se urmărește cantitatea de fier, calciu, magneziu şi sodiu. Analiza părului oferă indicii şi asupra gradului de toxicitate.

A doua condiţie pentru o detoxifiere cuprinzătoare este ca organele responsabile cu eliminarea să fie într-o stare de funcționare optimă. De aceea trebuie să stimulăm capacitatea rinichilor cu ceaiuri de plante medicinale precum Urzica și Păpădia, iar a ficatului cu ceaiuri de Anghinare și Cicoare.

În etapa a treia, metalele grele depozitate trebuie mobilizate și legate de anumite substanțe pentru a împiedica migraţiei lor către alte ţesuturi. Acest lucru se poate obţine prin  administrarea în doze ridicate de Chlorella pyrenoidosa. Chlorella are două componente extrem de importante: una dintre ele se ocupă cu dislocarea depozitelor de metalelor grele iar cealaltă componentă este însăşi membrana celulară a Chlorellei care absoarbe metalele grele ca un burete. Substanţele nocive astfel legate pot fi evacuate din organism pe căi normale. Chlorella elimină pe lângă mercur şi cadmiu, plumbul, nichelul, platina, paladiumul, aluminiul, arsenul, precum şi obişnuitele otrăvuri din alimente, cum ar fi dioxina, formaldehida, insecticidele.

Observație: alga Spirulina nu este totuna cu Chlorella şi nu este potrivită pentru eliminarea metalelor grele, în schimb se poate administra concomitent pentru detoxifierea ficatului și rinichilor.

Un alt ingredient inconturnabil este Leurda (Allium ursinum) care leagă prin grupurile sale de sulf metalele grele mobilizate. Se formeză complexe stabile prin care este prevenită preluarea metalelor grele de către alte ţesuturi ale organismului. Leurda este considerată a fi alternativa naturală pentru DMPS.

Acizii graşi Omega-3 sunt de asemenea recomandaţi în timpul terapiei. Se vor administra, așa cum am spus mai sus, în raport de 1:4 cu Omega 6.

Coriandrul (Coriandrum sativum) mobilizează metalele grele, mai ales mercurul, extrăgându-l din depozitele acumulate în ţesuturile nervoase. Conform Dr. Klinghardt, Coriandrul este singura metodă cunoscută, de a detoxifica creierul şi ţesuturile nervoase. După eliminarea mercurului, coriandrul va elimina şi celelalte metale grele. Doza trebuie calculată individual. Ca punct de orientare sunt valabile următoarele cantităţi: Chlorella pyrenoidosa de 3 ori pe zi câte 4 porţii, tinctură de Leurdă de 2 ori pe zi câte 10 picături, tinctură de Coriandru de 3 ori pe zi câte 5 picături.

În cura de detoxifiere se va bea 1-2 litri de ceai în loc de apă, realizat din următorul amestec de plante medicinale, toate în părți egale: Urzică (Urtica dioica), rădăcină de Păpădie (Taraxacum officinale), Mesteacăn (Betula verrucosa), Rotungioară (Glechoma hederacea), Trei-frați-pătați (Viola Tricolor), Sânziene galbene (Galium Verum), Splinuță (Solidago virgaurea), Zămoșiță (Hibiscus trionum), Cicoare (Cichorium intybus), Soc (Sambucus nigra), Roiniță (Melissa officinalis). Efectul purificator al acestor plante se bazează mai ales pe acțiunea lor stimulatoare asupra căilor de excreție: sistem hepatobiliar, aparat urinar, colon, plămâni și piele.

În plus, se va consuma doar hrană lichidă, compusă din sucuri de legume și fructe: sfeclă roșie, morcov, ridichi, varză, gulii, roșii, spanac, salată verde, pătrunjel frunze și respectiv mere roșii, struguri roșii, pere, prune, caise, piersici, cireșe, vișine, grapefruit, lămâi, portocale, mandarine, kiwi, afine, coacăze negre, zmeură, mure, pepene galben, pepene roșu etc.

Fiecare terapie trebuie supravegheată de un terapeut sau medic specialist. Suplimentar se recomandă şi o monitorizare psihică pentru a se pute ţine sub control problemele care pot apare în timpul terapiei (de exemplu reacţiile temporare de descurajare, pesimism etc.).

Observație: Dacă în timpul tratamentului apar simptome de oboseală, dureri de cap, anemie, greață, vomă etc., atunci este necesară mărirea dozei de Chlorella, deoarece aceste simptome indică faptul că s-a mobilizat mai mult metal decât poate fi eliminat.

Cura se va ține timp de 3-12 zile, în funcție de gradul de toxicitate al organismului.

Bibliografie:

Dr. Wilson Lawrence – Copper and your Health
http://www.drlwilson.com/articles/copper_toxicity_syndrome.htm

Dr. Klinghardt Dietrich – The Klinghardt Neurotoxin Elimination Protocol
http://www.klinghardtacademy.com/images/stories/neurotoxin/NeurotoxinProtocol_Jan06.pdf

Agency for Toxic Substances and Disease Registry – Toxicology profile for aluminium
https://www.atsdr.cdc.gov/toxprofiles/tp22.pdf

Listă de plante medicinale

Pentru a completa articolul anterior și pentru a vă ușura căutările, am realizat o mică listă cu plante medicinale. Popular, ele au denumiri diferite în funcție de zonă, însă în latină sunt mai ușor de identificat. Pe parcurs o voi completa.

Afin – Vaccinium myrtillus
Albăstrea – Centaurea cyanus
Aloe – Aloe vera 
Amăreală – Polygala
Anason – Pimpinella anisum
Angelică – Angelica archangelica
Anghinare – Cynara scolymus
Ardei roșu – Capsicum annuum
Armurar – Carduus marianus
Arnică – Arnica montana
Brad argintiu – Abies alba
Brândușă de toamnă – Colchicum autumnale
Brusture – Arctium lappa
Busuioc – Ocimum basilicum
Călin – Viburnum opulus
Capere – Capparis spinosa
Castan sălbatic – Aesculus hippocastanum
Cătină albă – Hippophae rhamnoides
Cerențel – Geum urbanum
Chimen – Carum carri
Chimion – Cuminum cyminum
Cicoare – Chicorium intybus
Cimbrișor – Thymus serpillum
Cimbru de câmp – Thymus vulgaris
Cimbru de grădină – Satureja hortensis
Cireș – Cerasus avium
Ciuboțica cucului – Primula elatior, Primula veris
Ciulin – Carduus nutans
Ciumăfaie – Datura stramonium
Coacăz negru – Ribes nigrum
Coada calului – Equisetum arvense
Coada racului – Potentilla anserina
Coada șoricelului – Achillea millefolium
Coriandru – Coriandrum sativum
Crețișoară – Alchemilla vulgaris
Crețușcă – Filipendula ulmaria
Crușin – Rhamnus frangula
Degețel roșu – Digitalis purpurea
Dovleac – Cucurbita
Dracilă – Berberis vulgaris
Dud – Morus alba, Morus nigra
Eucalipt – Eucalyptus globulus
Fasole – Phaseolus vulgaris
Feciorică – Herniaria glabra
Fenicul – Foeniculum vulgare
Fragă de pădure – Fragaria vesca
Frasin – Fraxinus, Fraxinus excelsior
Gălbenele – Calendula officinalis
Ghimpe – Ruscus aculeatus
Ghințură – Gentiana
Gutui – Cydonia oblonga
Hamei – Humulus lupulus
Hrean – Armoracia rusticana
Iarbă mare – Inula helenium
Ienupăr – Juniperus communis
In – Linum flavum, Linum
Ipcărigea – Gypsophila paniculataGypsophila
Isop – Hyssopus officinalis
Izmă – Mentha crispa
Jaleș – Salvia officinalis
Jneapăn – Pinus mugo
Lăcrimioară – Convallaria majalis
Lemn dulce – Glycyrrhiza glabra
Levănțică – Lavandula angustifolia
Limba mielului – Borago officinalis
Lumânărică – Verbascum thapsus
Lumânărica pământului – Gentiana asclepiadea
Mac de grădină – Papaver somniferum, Papaver rhoeas, Glaucium corniculatum, Glaucium phoeniceum
Măceș – Rosa canina
Maghiran – Origanum majorana
Măr – Malus domestica
Mărar – Anethum graveolens
Mărul lupului Aristolochia clematitis
Măselariță – Hyoscyamus niger
Mătăciune – Dracocephalum moldavica
Mătrăgună – Atropa belladonna
Merișor – Pirus baccata
Mesteacăn – Betula verrucosa
Molotru galben – Trigonella besseriana
Mur – Rubus
Mușețel – Matricaria chamomilla, Chamomilla recutita
Muștar negru – Brassica sinapis
Nalbă de pădure – Althaea rosea
Nalbă mare – Malva silvestris
Năsturelul de baltă – Rorippa amphibia
Nuc – Juglans regia
Obligeană – Acorus calamus
Odolean (Valeriană) – Valeriana officinalis
Omag – Aconitum
Osul iepurelui – Ononis spinosa
Păpădie – Taraxacum officinale
Pătlagină – Plantago major
Pelin – Artemisia absinthium
Pin – Pinus
Pir – Agropyrum repens
Plămânărică – Pulmonaria officinalis
Plop negru – Populus nigra
Podbal – Tussilago farfara
Pojarniță (Sunătoare) – Hypericum perforatum
Porumb – Zea mays
Porumbar – Prunus spinosa
Răchitan – Lythrum salicaria
Revent – Rheum officinale
Ricin – Ricinus communis
Rodie – Punica granatum
Roibă – Rubia tinctorum
Roiniță – Melissa officinalis
Rostopască – Chelidonium majus
Rușcuță de primăvară – Adonis vernalis
Salvie – Salvia officinalis
Săpunariță – Saponaria officinalis
Scai vânăt – Eryngium planum
Schinel – Cnicus benedictus
Soc – Sambucus nigra
Spânz – Helleborus, Helleborus niger
Stejar – Quercus sessiliflora
Sulfină – Melilotus officinalis
Sunătoare – Hypericum perforatum
Talpa gâștei (Spanac porcesc) – Chenopodium hybridum
Tătăneasă – Symphytum officinale
Tei – Tilia cardama
Țintaură – Centarium umbellatum
Toporaș – Viola odorata
Traista ciobanului – Capsella bursa-patoris
Trei frați pătați – Viola declinata
Trifoiște – Menyanthes trifoliata
Troscot – Polygonum aviculare
Turiță mare – Agrimonia cupatoria
Unguraș – Marrubium vulgare
Untișor – Ficaria verna
Urzică – Urtica
Urzică moartă – Lamium maculatum
Usturoi – Allium sativum
Vâsc – Viscum album
Verigar – Rhamnus cathartica
Volbură – Convolvulus arvensis
Zămoșiță – Hibiscus trionum
Zmeur – Rubus idaeus

Principalele efecte terapeutice ale plantelor medicinale

De multe ori mă confrunt cu dificultatea de a identifica rapid efectele terapeutice ale unei plante sau am nevoie de un analgezic rapid pentru o durere de cap și trebuie să alerg din nou prin cărți după o rețetă. Așa că am realizat mai jos o listă, cât se poate de amplă, cu principalele efecte terapeutice ale plantelor medicinale. Din cauza multiplelor nume atribuite plantelor în funcție de regiune, am realizat o listă unde puteți găsi denumirea științifică a plantei pe care o căutați.

Observație: Pentru a găsi mai ușor un termen pe pagină utilizați căsuța de căutare prin combinația CTRL+F.

Adaptogene: Ginseng, Ginkgo, Canscora, Ovăz.

Afrodiziace (pentru ambele sexe): Cardamon, Vanilie, Ienupăr, Ginkgo, Scânteiuță, Păstrăv (ciupercă – Poliporus squamosus), Spânz, Smârdar, Cucută (flori), Saschiu mic, Dumbăț. Brânca-Ursului, Schinel, Hrișcă, Mentă sălbatică, Lemn dulce, Mărar (semințe), Țelină (semințe și rădăcină), Sparanghel, Nalbă (semințe), Coriandru, Ghimbir, Nucșoară, Scorțișoară, Yohimbe, Nuci, Alune, Migdale, Susan, Semințe de Floarea-soarelui, Cacao, Busuioc, Revent (Rubarba), Știr roșu, Știr sălbatic, Moțul-curcanului, Usturoi, Praz, Ceapă, Ardei iute, Busuioc sălbatic, Cuișoare.

Alimentare: (din flora spontană): Acul-doamnei (frunze), Afin (fructe), Alun (fructe), Agriș (fructe), Anglică (tuberi), Angelică (tulpini fragede), Anghinare sălbatică (rădăcini), Arțar (sevă), Baraboi (rădăcini și tulpini tinere), Barba-caprei (lăstari tineri), Balbisă (rizomi), Balușcă (frunze), Bănuței (muguri florali), Bobornic (tulpini tinere), Bolonică (frunze), Boz (fructe), Brăbin (tulpini tinere), Brânca-ursului (lujeri tineri și frunze), Brâncuță (semințe și frunze), Broscăriță (frunze tinere), Brustur (frunze  tinere), Busuioacă (frunze), Busuioc sălbatic (frunze), Calcea­ calului (frunze și boboci florali), Captalan (frunze), Capul-călugărului (rădăcini), Călin (fructe), Căpriță (frunze), Cărbunari (rădăcini, frunze și lujeri îmbobociți), Cătină albă (fructe), Cebărea (frunze și lujeri cu flori), Cerențel (rizomi și frunze).

Anafrodiziace (pentru ambele sexe): Talpa-gâștei, Hamei, Sporici (Verbină), Limba-câinelui, Nufăr alb, Valeriană (rădăcini).

Analeptice (stimulente ale sistemului nervos central): Cafea, Ceai chinezesc, Ginkgo, Cacao, Soia, Vâsc, Arnică, Saschiu Mic, Traista-ciobanului, Ghimpe (Holeră), Ardei iute, Schinel, Rostopască, Drojdie de bere.

Analgezice („paracetamol și aspirină” naturale): Salcie, Troscot, Iasomie, Taulă, Plop negru, Plămânărică, Crețușcă, Răchitan, Pir, Lemn dulce, Limba-boului, Lăcrămioară, Spânz, Lemnul-Domnului, Sporici (Verbină), Rozmarin, Iarbă de șoaldină, Garoafe, Trei-frați-pătați.

Anestezice: Măselăriță, Ciumărea, Calomfir, Zârnă, Frăsinel, Dalac, Limba-câinelui, Sporici (Verbină), Virnanț (Ruta de grădină), Steregoaie, Hrib dracului (ciupercă – Boletus satanas), Muscăriță (ciupercă – Amanita muscaria).

Antagonizante ale hormonilor feminini: a se vedea stimulentele hormonilor masculini.

Antagonizante ale hormonilor masculini: a se vedea stimulentele hormonilor feminini.

Antialcoolice: Pedicuță, Cornișor și Boz.

Antialergice: Cârcel, Gheara-mâței, Stejar, Trei-frați-pătați, Dracilă, Stânjenel galben, Urzică, Hamei, Cătină albă, Turiță mare, Osul-iepurelui, Splinuță, Isop, Răchitan, Efedră, Escolție.

Antianemice: Cățină roșie, Linariță, Sfecla roșie, Morcov, Varză, Năsturel, Spanac, Ștevie, Măcriș, Urzică, Cătină albă, Afin, Coacăz negru, Măceșe. La acestea se adaugă hematopoieticele și fortifiantele.

Antiadezive plachetare: Troscot, Plamânărică, Răchitan, Salcie, Plop negru, Arnică, Pir, Limba-boului, Spânz, Saschiu mic, Crețușcă, Trei-frați-pătați, Păducel, Alun, Rostopască, Scara­ Domnului, Rozmarin, Țintaură.

Antiasmatice: Cârcel, Laur vulgar, Mătrăgună, Măselărița, Mutulica, Dracila, Șovârf, Cimbrișor, Roiniță, Pin, Brad, Molid, Ienupar, Jneapăn, Busuioc, Unguraș, Isop, Asmățui, Nemțișori de câmp, Hrean, Usturoi, Arnică, Sânziene albe, Frasin, Vinariță, Lemn Dulce, Dentiță, Dumbravnic, Efedră.

Antiazotemice (reduc ureea și acidul uric din sânge): Dud, Fasole, Urzică, Cicoare, Coriandru, Pufuliță, Vâsc, Coada-Calului, Spanac, Bob, Vulturiță, Unghia-Ciutei, Feciorică, Zămoșiță, Mei păsăresc, Năut, Porumbar, Păpălău, Barba-caprei, Păpădie, Țelina, Păstârnac, Ovăz, Orz (verde), Batrâniș, Piloselă.

Antibiotice (fitoncide): Mărul-lupului, Pochivnic, Mușețel, Gălbenele, Cimbrișor, Coada-șoricelului, Iarbă mare, Lumânărică, Vetrice, Aloe, Salvie, Pelin, Nuc, Cânepa codrului, Trifoi roșu, Ienupăr, Sulfină, Sânziene galbene (Drăgaica), Sânziene albe, Frasin, Lipicioasă, Scai măgăresc, Virnanț (Ruta de grădină), Tulichină, Usturoi, Ceapă, Hrean, Mărar, Varză, Morcov, Echinacea. Gheara-mâței.

Anticancerigene: Mărul-lupului (extern, fără restrictii, intern în doze mici), Echinacea, Gheara-mâței, Spânz, Rostopască, Vâsc, Rușcuță  de  primavară, Ginkgo, Cucută, Cetina de negi, Cimișir (Gard viu), Tuia, Dracilă, Ricin, Arnică, Busuioc sălbatic, Dumbăț, Țintaură, Trei-frați-pătați, Unguraș, Valeriană, Măselăriță, Mătrăgună, Mutulică, Mături, Mutătoare, Cerențel, Scai măgăresc, Menta-broaștei, Stânjenel galben, Limba­ boului, Pedicuță, Gălbenele, Norocel, Coada-calului, Alior, Brandușa de toamnă, Pufuliță,Urzică moartă albă, Linariță, Drăgaică (Sânziene galbene), Suliman, Curpen, lederă, Lupin, Dediței, Vetrice, Busuioc, Ceaparel, Dud alb (coaja rădăcinii), Ginseng (toate speciile), Lipicioasă, Virnanț (Ruta de grădină), Zârnă, Piper-Alb, Tei, Nuc, Usturoi, Dentiță, larba-Sfântului loan, Podbal (frunze), Pochivnic, Ghimpe, Schinel, Lemnul-câinelui (fructe), Cârmâz, Vineriță, Aralie, Colțunași, Sovârvăriță, Șofran, Săpunăriță, Sfeclă roșie, Salcâm japonez, Traista­ ciobanului, Talpa-gâștii, Drobiță, Siminoc, Castravete amar, Forsiție, Ghiocel, Ghizdei, Unghia-găii (Astralagus), Cânepa-codrului, Ceai verde, Maitake, Shiitake, Reishi, Laminaria japonica, Andrographis, Trichopus, Leuzea, Centella, Annoa, Curcuma, Aloe, Sophora, Gheara-diavolului, Camiphora, Cordyceps, Yucca, Spirulină, Chlorella, Rujă (Rhodiola), Roiba (Rubia), Canscora, Leuzea, Magnolie roșie, Saschiul mic.

Anticoagulante: Sulfina, Castan sălbatic, Sânziene albe, Lipicioasă, Vinariță, Ienupăr, Levănțică (Lavandă), Frasin, Dentiță, Angelică, Lemnul-Domnului, Scai măgăresc, Trei-frați-pătați, Dumbravnic, Feciorică, Lemn dulce, Splinuță, Tulichină, Virnanț (Ruta de grădină), Rușcuța de primăvară.

Antidepresive: Hamei, Iarbă mare, Talpa-gâștii, Valeriană, Dumbravnic, Frăsinel, Calomfir, Dalac, Limba-câinelui, Sporici (Verbină), Fumăriță, Zârnă, Escoliție.

Antidiabetice (împotriva diabetului zaharat): Țintaură, Saschiu mic, Păducel, Dumbăț, Urzică moartă alba, Licheni  de piatră, Pufuliță, Pedicuță, Anghinare, Armurariu, Schinel, Cerențel, Sporici (Verbină), Slăbănog, Maitake, Shiitake, Reishi, Aloe, Cordyceps, Echinacea, Gheara-diavolului, Gheara-mâței, Astragalus, Ginkgo, Pueraria, Moringa, Ginseng chinezesc, Scânteiuță, Eucalipt. La acestea se adaugă hipoglicemiantele.

Antidiareice: Cerențel, Nuc, Închegătoare, Stejar, Frag, Fag, Coada-racului, Drețe, Piperul-broaștei, Corn, Răchitan, Vetrice, Traista-ciobanului, Gălbenele, Troscot, Scilpeți, Plămânărică. La acestea se adaugă antibioticele.

Antiemetice (combat starea de greață/vomă): Mentă, Mușețel, Isop, Valeriană, Levănțică (Lavandă), Busuioc, Sovârf, Roiniță, Busuiocul-cerbilor.

Antiepileptice: Măselăriță, Ciumărea, Dalac, Urzică moartă roșie, Limba-câinelui, Sporici (Verbină), Calomfir, Frăsinel, Zârnă, Virnanț (Ruta de grădină).

Antiestrogenice: semințe de: Soia, In, Susan, Alune, Nuci, Fistic, Germeni de porumb, Dovleac, Măsline, Palmier; Ceai verde, Lucernă, Orz, Ovăz, Morcov, Țelină, Păstârnac, Varză, condimente și aromate.

Antifungice: Iarbă mare, Vetrice, Virnanț (Ruta de grădină), Pelin, Iasomie, Lemnul-câinelui, Frăsinel, Mărul-lupului, Ghințura, Hamei, Frasin, Sulfină, Coada-calului, Suliman, Slăbănog, Unghia-ciutei, Usturoi, Hrean, Țelină, Păstârnac, Ciuboțica-cucului, Scara-Domnului.

Antigalactogene (încetinesc secreția de lapte): Stejar, Drețe, Salvie, Nuc, Salcie, Anin negru (Arin), Saschiu mic, Trepădătoare.

Antihelmintice (vermicide și vermifuge): Ferigă, Cimbrișor, Frăsinel, Ghintură, Anason, Fenicul, Crăițe, Iarbă mare, Coriandru, Gălbenele, Piersic, Lemn dulce, Siminichie, Rotungioara, Lupin, Usturoi.

Antihemoroidale: Castan sălbatic, Stejar, Coada-racului, Drețe, Scai măgăresc, Sulfină, Trei-frați-pătați, Tulichina, Virnanț (Ruta de grădină), Angelică, Dentiță, Dumbravnic, Feciorică, Frasin, Lemn dulce, Lemnul­ Domnului, Levănțică, Iarbă mare, Alun, Iarbă roșie, Piperul-broaștei, Traista-ciobanului, Nuc, Cerențel, Turiță mare, Ardei iute (în doze mici), Gutui, Splinuță, Sclipeți, Vindecea, Vinariță, Norocel, Lipicioasă, Cupresus, Crizantemă americană, Nucul Vrăjitoarelor (Hamamelis), Buricul-apei (Hydrocotyle asiatica minor, Hydrocotyle vulgaris), Gotu Kola, Ghimpele­ pădurii.

Antiinflamatoare: Aloe, Troscot, Plămânărică, Pir, Răchitan, Lemn-dulce, Plop negru, Plop alb, Crețușcă, Trei-frați-pătați, Sunătoare, Iarbă mare, Gălbenele, Turiță mare, Scai măgăresc, Scaiul-dracului, Tulichina, Virnanț (Ruta de grădină), Cimbrișor, Busuioc, Isop, Salvie, Roiniță, Lumânărică, Anason, Coriandru, Mărar, Pătrunjel, Leuștean, Tarhon, Dafin, Curcuma (Turmeric).

Antimigrenoase: Rușcuța de primăvară, Mușețel mare, Sporici (Verbină), Saschiu mic, Lăcrămioare, Spânz, Dentiță, Rozmarin, Garoafe, Lemnul-Domnului, Limba-boului. La acestea se adaugă analgezicele.

Antiocitocice (reduc contracțiile uterine): Răchitan, Troscot, Plămânărică, Pir, Lemn dulce, Salcie, Plop Negru, Crețișoara, Crețușcă, Trei-frați-pătați, Cruciuliță, Călin, Frasin, Bănuți, Papură, Coada-șoricelului, Cerențel, Limba­ boului.

Antioxidante: scoarță de Pin montan și maritim, Aloe, Orz verde, Cătină alba, Maceșe, Afine, Coacăze negre, Citrice, Agrișe, Vișine, Cireșe, Rodii, Nuci, Alune, Fistic, Ceapă, Usturoi, Varză roșie și albă, Sfeclă roșie, Ghimbir, Hrișcă, Anghinare, Chimen, Pufuliță, Plămânărică, Ghimpe, Crușin, Podbal (frunze), Coada-calului, Urzică, Coriandru, Sânziene galbene (Drăgaică), Sânziene albe, Lipicioasă, Scânteiuță, Cerențel; Ulei de Dovleac, de Floarea-soarelui, de Cânepă, de Soia și de Măsline; Grâu (tărâțe), Ovăz (fulgi), Ortosifon, Papaia, Ananas, Nucul Vrăjitoarelor (Hamamelis), Dumbravnic, Dracilă, Cimbrișor, Pedicuță, Ceai verde, Soia, Grâu germinat, Pătrunjel verde, Morcov, Roșii, Rozmarin, In, Sunătoare, Păducel, Ginkgo.

Antiplegice (împotriva paraliziilor): Brebenei, Ghiocei, Dediței, Dumbravnic, Limba-boului.

Antiparkinsoniene: Măselariță, Ciumărea, Calomfir, Frăsinel, Dalac, Limba-câinelui, Sporici (Verbină), Zârnă.

Antiprotozoare (împotriva giardiazei, trichomonazei, amibiazei etc.): Vetrice, Frăsinel, Iarbă mare, Nalbă mare, Iasomie, Hamei, Cătușă, Ghințură, Lemnul-câinelui, Suliman, Slăbănog, Unghia-ciutei, Frasin, Tulichină, Virnanț (Ruta de grădină), Levănțică, Sulfină, Țelină, Păstârnac, Mărar, Hrean.

Antireumatice:  intern: Ienupăr, Salcie, Răchitan, Plămânărică, Plop negru, Lemn dulce, Crețușcă, Trei-frați-pătați, Troscot, Feciorică, Frasin, Coada-calului, Rozmarin, Alun, Ulm, Sânziene galbene (Drăgaică), Soc, Frăsinel, Anin negru (Arin), Fumăriță, Mesteacăn, Dentiță, Rușcuță de primăvară, Spânz, Sporici (Verbină), Virnanț (Ruta de grădină), Lemnul­-Domnului, Iarbă de șoaldină, Cimișir (Gard viu), Tuia, Limba-boului, Țintaură, Dumbăț, Gheara-diavolului, Ceai verde, Aloe, Echinacea, Unghia-găii (Astralagus), Yucca, Chlorella, Sophora, Curcuma, Andrographis, Marinda, Centella, Canscora, Codonopsis, Bătrâniș, Bambus; extern: Ardei iute, Untul­ pământului, Muștar negru, Hrean.

Antisclerozante: Limba-boului, Arnică, Rozmarin, Saschiu mic, Ginkgo, Brânca-ursului, Hrișcă, Piperul-balții, Iarbă roșie, Măceșe, Fructe de cătină, Vâsc, Traista-ciobanului, Rușcuță de primăvară, Ghimpe, Coada-calului, teci de Fasole, Turiță mare, Drojdie de bere.

Antiseptice: Arnică, Dentiță, Calomfir, Cătușe, Chimen, Coada­ racului, Gălbenele, Crăițe, Dumbravnic, Dumbăț, Frăsinel, Iarbă mare, Lumânărică, Măghiran, Micșunele ruginite, Nuc, Pochivnic, Mărul-lupului, Răchitan, Roiniță, Rozmarin, Siminoc, Smârdar, Sovârf, Splinuță, Sulfină, Suliman, Sunătoare, Trifoi roșu, Tuia, Tulichină, Turtă, Țintaură, Unguraș, Vetrice, Vinariță, Varză, Hrean, Pătrunjel (frunze).

Antispastice (spasmolitice): Mac de cultură (alb), Mac roșu, Limba-câinelui, Sporici (Verbină), Fumăriță, Dalac, Măselăriță, Ciumărea, Calomfir, Frăsinel, Zârnă, Mătrăgună, Laur vulgar.

Antisudoripareextern: Salcie, Anin negru (Arin), Stejar, Nuc, Pelin, Ulm, Alun, Mălin; intern: Talpă-gâștii, Hamei, Sporici (Verbină), Limba-boului, Rozmarin, Cervană, Salvie.

Antitabacice: Pedicuță, Cornișor, Boz.

Antitrombozice: a se vedea anticoagulantele.

Antitumorale: Arnică, Ghimpe, Traista-ciobanului, Mărul-lupului, Tuia, Cimișir (Gard viu), Spânz, Piperul-bălții, Iarbă-roșie, Ginkgo, Răchitan, Limba-boului, Scai-măgăresc, Bucuioc sălbatic, Scânteiuță, Țintaură, Rostopască, Castan sălbatic, Ghiocel, Pătrunjelul-câinelui, Dumbăț, Vâsc, Cucută, Cetină de negi, Saschiu mare și Saschiu mic.

Antivaricoase: a se vedea antihemoroidalele.

Antivirale: Mărul-lupului (în doze mici), Echinacea, Ghiara-mâței, Ulm, Anin negru (Arin), Corn, Salcie, Alun, Soc, Mălin, Țintaură, Dumbăț, Dracilă, Smârdar, Lemnul-Domnului, Răchitan, Plop negru, Trifoi roșu, Plămânărică, Crețușcă, Nuc, Cimbrișor, Coada-șoricelului, Coada-calului, Iarbă mare, Gălbenele, Levănțică, Roiniță, Păpălău, Afin, Măceșe, Lămâi, Pochivnic, Argințică de pădure.

Antivomitive: a se vedea antiemeticele.

Aperitive: Amăreală, Anghinare, Ghințură, Dumbăț, Țintaură, Pelin, Rotunghioară, Năsturel, Drobiță, Schinduf, Iarbă mare, Lemnul-Domnului, Splinuță, Hamei, Dracilă, Licheni de piatră (salate, tincturi, ceaiuri și pulberi).

Aromate: Acul-doamnei, Angelică, Anglică, Anason, Arnică, Bănușei, Bătrâniș, Brânca-ursului, Buberic, Bucuiocul-cerbilor, Busuioc de cultură, Calomfir, Cătușe, Cătușnică, Cânepa-codrului, Cebărea, Cerențel, Cervană, Chimen, Cimbrișor, Cimbru de grădină, Cinsteț, Ciuboțica cucului, Coada racului, Coada-șoricelului, Coriandru, Crăițe, Crețușcă, Dafin, Dentiță, Drobiță, Dumbravnic, Fenicul, Frăsinel, Gălbenele, Ghințură galbenă, Hașmaciucă, Iarba-Sfântului Ioan, Iasomie, Iarbă mare, Ienupăr, Ipcărige, Isop, Jneapăn, Lemnul-Domnului, Leuștean, Levănțică, Licheni de piatră, Lumânărică, Măghiran, Mărar, Măndălaci, Mentă, Migdale, Micșunele ruginite, Mușețel, Năpraznic, Năsturel, Nucșoară, Obligeană, Păstârnac, Pătrunjel, Peliniță, Revent, Roiniță, Rotungioară, Rozmarin, Salvie, Sânziene galbene (Drăgaică), Sânziene albe, Schinel, Scorțișoară, Siminoc, Smârdar, Smirnă, Sovarf, Splinuță, Stânjenel, Sulfină, Suliman, Talpa-mâței, Tarhon, Tămâiță, Tei, Toporaș, Tuia, Tulichină, Turtă, Țelină, Țintaură, Unguraș, Urechea-porcului, Valeriană, Ventrilică, Verbină, Verigariu, Vetrice, Vinariță, Virnanț (Ruta de grădină).

Avortive: Cetină de negi, Virnanț (Ruta de grădină), Scaiete, Vița de vie pentru struguri roșii, Susan, Colții-babei (Tribulus), Piper negru, Roibă.

Bronhodilatatoare: Cârcel, Sovârf, Isop, Coada-șoricelului, Cimbrișor, Roiniță, Brad, Pin, Ienupăr, Molid, Vâsc, Pochivnic, Podbal (frunze), Busuioc, Busuioc sălbatic, Ventrilică, Vineriță, Rodul-pământului, Lingurea, Pătlagină, Licheni de piatră, Nemțișori de câmp, Iarbă Mare, Talpa-gâștei, lasomie, Laur vulgar, Mătrăguna, Unguraș, Ciuboțica-cucului, Fenicul, Anason, Lăsnicior, Narcise galbene, Roua-cerului, Talpa-mâței, Hrean, Cinsteț, Rotungioară, Asmățui, Leurdă, Usturoi, Usturoiță, Mutulică, Mușețel, Eucalipt, Efedră.

Bradicardizante (care reduc pulsul): Rușcuță de primăvară, Dediței, Ciumărea, Calomfir, Dalac, Frăsinel, Limba-câinelui, Sporici, Măselăriță, Fumăriță, Zârnă, Dumbravnic, Nemțișori de câmp, Valeriană.

Calmante: Valeriană, Talpa-gâștei, Zârnă, Dumbravnic, Cânepa de cultura, Frăsinel, Roiniță, Calomfir, Cătușnică,Dalac, Limba­ câinelui, Sporici, Fumăriță, Ciumărea, Nufăr alb, Limba-boului, Rozmarin, Tei, Sulfină, Levănțică, Angelică, Drăgaică (Sânziene galbene), Sânziene albe, Lipicioasă, Gura-lupului, Dentiță, Lemnul­ Domnului, Ghizdei, Rușcuță de primăvară, Micșunele ruginite, Salvie, Vinariță, Iarba-Sfântului loan, Iarbă mare, Iarba-mâței, Hamei, Scara­ Domnului, Ceapă, Praz, Leuștean, Salată (Lăptuca), Sparanghel, Tuia (semințe), Mușetel mare, Măghiran, Nufăr (Nelumbo), Stellaria (Răcovină), Buricul-apei (Centella), Isop de apă (Bacopa), Rujă (Rhodiola), Verbină mirositoare, Bujor de grădină.

Cardiotonice: Degețel roșu, Degețel lânos, Lăcrămioare, Salbă moale, Rușcuța de primăvară, Mături, Rostopască, Drobiță, Spânz, Arnică, Dentiță, Ghimpe (Holeră), Vâsc, Sporici, Traista-ciobanului, Silur, Păducel, Leandru, Călin, Garoafe, Viorele, Cimișir (Gard viu), Frăsinel.

Carminative (care combat crampele și gazele intestinale): Anason, Chimen, Fenicul, Cimbrișor, Busuioc, Salvie, Roiniță, Negrilica, Isop, Unguraș, Sulfină, Sânziene galbene (Drăgaică), Sânziene albe, Levănțică, Angelică, Dentiță, Ghințură, Mărar, Tarhon, Leuștean, Verbină mirositoare.

Cicatrizante: Gălbenele, Arnică, Frasin, Rostopască, Stejar, Răchitan, Ulm, Alun, Anin negru (Arin), Corn, Mălin, Salcie, Limba-șarpelui, Urechelniță, Zgaibă, Mătrăgună, Măselăriță, Boz, Paltin, Talpa­ gâștei, Stevia stânelor, Cimbrișor, Busuioc, Coada-calului, Cârmâz, Perișor, Splinuță, Sorbestrea, Turtă, Scânteiuță, Schinduf, Scumpie, Frăsinel, Unghia-ciutei, Dentiță, Urzică, Drobușor, Lemnul-câinelui, Margarete, Scaiul-dracului, Vătămătoare, Vineriță, Lupin, Mărar, Leuștean, Pătrunjel, Tarhon, Chimen, Coriandru, Scorțișoară.

Citostatice: Alior (Laptele cânelui), Boglari, Brândușa de toamnă, Cârmâz, Cetina de negi, Cimișir (Gard viu), Cucută, Dalac, Dediței, Iederă, Mărul-lupului, Omag, Orbălț, Piciorul-cocoșului, Piciorul-corbului, Pochivnic, Ricin, Rodul-pământului, Steregoaie, Tisă, Tuia, Tulichină, Verigariu, Vetrice, Centella, Sophora, Annoa, Laminaria japonica, Saschiu mare, Saschiu mic, Virnanț (Ruta de grădină).

Condimente: Ardei iute, Ceapă, Cerențel, Clopoțel, Cuișoare, Curpen, Curry, Ghimbir, Hrean, Hreniță, Iarba sărată, Ienupăr, Leurdă, Muștar, Piper alb, Piperul-bălții, Piper negru, Praz, Ridiche, Stupitul-cucului, Usturoi, Usturoiță.

Colagoge (care stimulează secreția biliară): Anghinare, Cicoare, Crușin, Frasin, Gălbenele, Levănțică, Licheni de piatră, Trei-frați-pătați, Turiță mare, Țintaură, Dumbăț, Ghintură, Unguraș, Volbură, Păpădie, Barba-caprei, Dracilă, Armurariu, Pedicuță, Sunătoare, Aloe, Fumăriță, Brustur, Pufuliță, Podbal (frunze), Lemn dulce, Mentă, Salvie, Cimbrișor, Isop, Sovârf, Măsline, Dovleac (semințe), Cimișir, Alge brune (Fucus).

Coleretice (care fluidifică bila, ușurând eliminarea ei): Pufuliță, Silur, Salcie, Răchitan, Barba-caprei, Iarbă mare, Ventrilică, Vineriță, Sânziene albe, Linăriță, Lipicioasă, Jabghie, Talpa-mâței, Cătina albă, Maceșe, Sânziene galbene (Drăgaică), Sulfină, Gălbenele, Brustur, Frasin, Păpădie, Trei-frați-pătați, Crușin, Volbură, Anghinare, Cicoare, Ghințură, Țintaură, Cimișir.

Deprimante motorii centrale: Măselăriță, Ciumărea, Calomfir, Zârnă, Frăsinel, Dalac, Limba-câinelui, Sporici, Virnanț (Ruta de grădină).

Depurative (detoxifiante): Urzică, Teci de Fasole, Dud, Cicoare, Coriandru, Spanac, Vâsc, Trei-frați-pătați, Păpădie, Brustur, Barba­ caprei, Volbură, Crușin, Paracherniță, Trepădătoare, Peliniță, Vătămătoare, Ipcărige, Scaiul-dracului, Pufulita, Scânteiuță, Ulm, Osul­ iepurelui, Sânziene galbene, Sânziene albe, Sulfină, Lipicioasă, Scai măgăresc, Dentiță, Azadirachta, Yucca, Curcuma (Turmeric), Țelină, Păstârnac, Varză, Castraveți, Salată (Lăptucă), Pătrunjel, Ridiche neagră, Ceapă, Pepene verde, Prune, Pere, Grapefruit, Struguri albi.

Dismenoreice (de calmare a durerilor menstruale): Coada Șoricelului, Valeriană, Rostopască, Ciumărea, Salvie, Cenușar Crețișoară. La acestea se adaugă Antispasticele și Analgezicele.

Diuretice: Brânca-ursului, Pepenele verde (pulpa și semințele), Mesteacăn, cozi de Cireșe și de Vișine, Coada-calului, Pir, Plămânărică, mătase de Porumb, Limba-boului, Lucernă, Trifoi roșu, Ienupăr, Podbal (frunze), Porumbar, Nalbă, Sparanghel, teci de Fasole, Lemn dulce, Turiță mare, Osul-iepurelui, Iarbă neagră, Urechelniță, Rotungioară, Anghinare, Pedicuță, Ghimpe, Dentiță, Nuc, Negrilică, Pin, Brad, Molid, Busuioc, Măghiran, Sânziene galbene (Drăgaică), Sulfină, Castan sălbatic, Frasin, Feciorică, Splinuță, Sânziene albe, Lăcrămioare, Albăstrele, Măceșe, Talpa-mâței, Lăsnicior, Amăreală, Țelină, Păstârnac, Paracherniță, Morcov, Ridiche neagră, Ridiche de lună (Ridiche roșie), Pătrunjel, Ortosifon (Ceai de Java), Vulturică (Pilosela), Ananas.

Emenagoge (care reglează menstruația): Spânz, Vetrice, Virnanț (Ruta de grădină), Tuia, Mărar, Mărul-lupului, Dediței, Iarba-șarpelui, Șofran, Amăreală, Dracilă, Salvie, Iederă, Lupin, Iarba-Sfântului loan, Cetină de negi, Roibă, Arnică, Ștevia stânelor, Calomfir, Trifoi roșu, ulei de In, ulei de Soia, Curpen de pădure, Drobiță, Salvie, Iederă, Hamei, Lucernă, Nemțișori de câmp, Zmeur, Schinduf, Ginseng siberian, Moțul-curcanului, Coada-Șoricelului, Lemn dulce, Ienupăr, Levănțică, Cimbru, Vâsc.

Emetice (vomitive): Boz, Cânepa-codrului, Viorele, Mărul-lupului, Rodul-pământului, Pochivnic.

Emoliente (care înmoaie țesuturile): Ciuboțica-cucului, Nalbă, Tei, Mac de câmp (roșu), Urzică moartă albă, Patlagină, Lumânărică, Trei­ frați-pătați.

Enzimatice: Măcriș, Măcrișel, Măcrișul-iepurelui, Roua-cerului, Cerențel, Sânziene albe, Sânziene galbene (Drăgaică), Scânteiuță, Lipicioasă, Slăbănog, Tei, Aloe, Sporici, Spanac, Sparanghel, Ștevie, Pătrunjel verde, Mărar, Tarhon, Coriandru, Cimbru, Morcov, Țelină, Brocoli, Păstârnac, Papaia, Ananas, Banane, Pepene galben, Pepene verde, Boldo, Badian, Lămâie, Hibiscus.

Eupeptice: a se vedea Aperitivele.

Expectorante: Anason, Busuioc, Cimbrișor, Tei, Ciuboțica-cucului, Lemn dulce, Lumânărică, Nalbă, Pătlagină, Trei-frați-pătați, Urzică moartă albă, Splinuța, Coada-șoricelului, Coada-calului, Unguraș, Scânteiuță, Țelină, Păstârnac.

Febrifuge (scad febra – antipiretice, sudorifice, diaforetice): Ulm, Alun, Anin negru (Anin), Corn, Mălin, Fag, Castan sălbatic, Cenușar, Soc, Tei, Mușețel, Mentă, Scumpie, Vulturică, Scaiul-dracului, Scai măgăresc, Liliac, Coada-șoricelului, Sulfină, Sânziene galbene (Drăgaică), Sânziene albe, Lipicioasă, Frasin,  Trei-frați-pătați, Dumbravnic, Levănțică, Lemnul-Domnului, Dentiță, Feciorică, Tulichină, Virnanț (Ruta de grădină). La acestea se adaugă Analgezicele.

Fortifiante (energizante, tonice, revitalizante): Astragalus, Laminaria japonica (algă brună), Ginseng (toate speciile), Ginkgo, Arborele sănătații, Scânteiuță, Busuioc sălbatic, Unghia-găii, Ghimbir, Rujă (Rhodiola), Coacăz indian (Emblica), Trichopus, Maitake, Shiitake, Ganodermă (Reishi), Rădăcină de maral (Leuzea), Unghia-găii, Spirulină, Alge brune, Ananas, Papaia, Bambus, Guarană, Lucernă, Cactus, Aloe, Urechelniță, Spanac, Fistic, Arahide, Alune de pădure, semințe de Dovleac, semințe  de Floarea-soarelui, semințe de Cânepă, Nuci, Grâu încolțit, Fulgi de Ovăz, Orz verde, Soia, Drojdie de bere. A se vedea și plantele alimentare din flora spontană.

Galactogene: Fenicul, Chimen, Anason, Schinduf, Busuioc, Coriandru, Amăreală, Ciumărea, Soc, Sporici, Cătușnică, Sorbestrea, Crin alb, Asmățui, Topinambur, Mărar (semințe), Morcov (semințe).

Hematopoietice (care stimulează formarea elementelor celulare ale sângelui): Alge marine, Ghințură, Ghimpe, Țintaură, Dumbăț, Schinel, Saschiu mic, Nuc, Răchitan, Pufuliță, Scai măgăresc, Busuioc sălbatic, Caise, Piersici, Varza roșie, Sfeclă roșie.

Hemostatice (care opresc sângerarea): Drețe, Stejar, Salcie, Corn, Cerențel, Traista-ciobanului, Buberic, Bobornic, Alun, Vineriță, Urzică, Pelin, Mur, Zmeur, Smârdar, Urechelniță, Patlagină, Răchitan, Pecetea lui Solomon, larbă roșie, Piperul-bălții, Sclipeți, Splinuță, Iarbă neagră, Linăriță, Merișor, Mușcată, Cătină roșie, Scumpie, Soparliță, Unghia­ ciutei, Perișor, Paracherniță, Suliman, Zadă, Sorbestrea, Strugurii-ursului, Poroinic, Ciocul-berzei, Crețușcă, Scânteiuță, Coada-calului, Bănuți, Frag, Fag, Troscot, Lemnul-câinelui, Jabghie, Saschiu mic, Sporici, Vulturică, Stânjenel albastru, Moșmon, Afin, Albăstrele, Coada-racului, Năvalnic, Cenușar, Năpraznic, Papură, Stuf (rădăcina), Sănișoară, Limba­ câinelui, Viță de vie pentru struguri roșii, Gutui, Vișin, Chiparos, Nucul vrăjitoarelor (Hamamelis), Hydrastis, Urzică moartă albă.

Hepatoprotectoare: Armurariu, Cătină albă, Cicoare, Urzică, Pufuliță, Pedicuță, Soia, Cerențel, Sunătoare, Podbal, Trei-frați-pătați, Zârnă, Cătină roșie, Mușețel, Cassia, Păpădie, Măceșe, Țelină, Păstârnac, Sparanghel, Anghinare, Dracilă, Terminalia, Brustur, Rostopască, Gălbenele, Boldo, Torțel (Cuscută), Lemn dulce, Ginseng (toate speciile), Pelin, Curcuma (Turmeric), Caparisul, Buplerum.

Hipercorticoidice (stimulente ale suprarenalelor): Lemn dulce, Ghimpe, Priboi, Busuioc, Rozmarin, Salvie, Turiță mare, Țelină, Păstârnac, Sparanghel, Nalbă mare, Cuișoare, Scorțișoară, Nucșoară, Ienibahar, lenupăr, Hrean, Năpraznic.

Hipermenoreice: a se vedea Ocitocicele și Avortivele.

Hiperparatiroidiene (stimulente ale paratiroidelor): Spirulină, Lucernă, Trifoi roșu, Dud, larba-șarpelui, Năsturel, Anghinare, Năut, Porumbe, Prune, Alge brune, Coada-calului, Talpa-mâței, Urzică, Morinda.

Hipertiroidiene (stimulente tiroidiene): Ovăz, Pufuliță, Schinduf, Cătină Albă, Drobiță, Sânziene galbene, Podbal, Păducel, Țelină, Morcov, Păstârnac, Sparanghel, Alge brune, Spirulină, Soia, Rapiță, Schinel, Saschiu mic, Traista-ciobanului.

Hipertensoare (care cresc tensiunea arterială): Rușcuță de primăvară, Lemn dulce, Armurariu, Cervană, Orz, Grâu germinat, Brustur dulce, Rozmarin, Struguri roșii (cojile).

Hipoacidifiante (alcalinizante): Dud, Zmeur, Salcâm, Iarba-șarpelui, Pufuliță, Năsturel, Coada-calului, Coada-șoricelului, Gălbenele, Sopârliță, Lemn dulce, Pedicuță, Scai măgăresc, Mentă dulce (Mentha spicata/viridis).

Hipocolesterolemiante (care scad colesterolul): Anghinare, Pătlagină, Siminoc, Schinduf, mătase de Porumb, Mesteacăn, Urzică, Păpădie, Trei-frați-pătați, Cicoare, Pufuliță, Coada-calului, Soia, Măsline, Porumb (germeni), Dovleac (semințe), Nuci, Floarea-soarelui (semințe), Afin, Coacăz negru, Lemn dulce, Viță de vie pentru struguri roșii, Struguri roșii, Țelină, Păstârnac, Pătrunjel, Morcov, Varză, Ceapă, Usturoi, Lămâi, Kiwi, Rodii, Alune, Guggul, Guarană, Maitake, Shiitake, Reishi, Ceai verde, Pătlagină, Rujă (Rhodiola), Nufăr (Nelumbo), Limba-soacrei, Gurmar (Gimnema).

Hipocorticoidice (diminuează funcționarea suprarenalelor): Alge brune, Spirulină, Isop, Talpa-gâștei, Arnică, Traista-ciobanului, Saschiu mic, Nemțișori de câmp.

Hipoglicemiante: Ciumărea, Schinduf (semințe), Capul­ călugărului, Dud, teci de Fasole, Nuc, Urzică, Măceșe, fructe de Cătina albă, Napi, Gutui, Ovăz, Afin, Anghinare, Cicoare, Merișor, Mur, Strugurii-ursului, Frag, Crețișoară, Ceapă, Praz, mătase de Porumb, Dafin, Lupin, Schinel, Coacăz negru, Salvie, Sovârf, Păpădie, Castravete amar, Cerențel, Coriandru, Garcinie, Grapefruit, Eucalipt.

Hipomenoreice: a se vedea Hemostaticele.

Hipoparatiroidiene (inhibitoare ale funcției paratiroidiene): Soia, Arnică, Schinel, Ghimpe, Ienupăr, Busuioc sălbatic, Pufuliță, Gălbenele, Pedicuță, Ștevie, Măcriș, Spanac, Măcrișul-iepurelui.

Hipotiroidiene: Cervană, Sporici, Limba-boului, Talpa-gâștei, Hamei, Rozmarin, Rușcuță de primăvară, Armurariu, Grâu germinat, Brustur dulce, Ovăz.

Hipotensoare: Vâsc, Saschiu mic, Traista-ciobanului, Păducel, Ghimpe, Arnică, Isop, Priboi, Sovârf, Tei, Trei-frați-pătați, Dentiță, Dumbravnic, Feciorică, Sânziene Galbene, Lemnul-Domnului, Troscot, Răchitan, Salcie, Pir, Plămânărică, Afin, Coacăz negru, Valeriană, Viță de vie pentru struguri roșii, Merișor, Zmeur, Mur, Turiță mare, Frag, Usturoi, Țelină, Păstârnac, Leuștean, Sfeclă roșie, Brânca-ursului, Piperul-bălții.

Imunostimulante: Abruz, Angelică, Armurariu, Arnică, Canavalie, Cânepa-codrului, Cârmâz, Cerențel, Cimbrișor, Cimișir, Ciuboșica-cucului, Coada-calului, Coleus, Crețișoară, Crin cu frunză lată, Curpen, Dracilă, Echinacea, Fasole, Gălbenele, Ghiara-mâței, Ghimbir, Ghințură, Ghizdei, Ginkgo, Ginseng indian, Ginseng siberian, Ginseng chinezesc, Guggul, Hydrastis, Iarbă mare, Iederă, Lemnul-câinelui, Linte, Lipicioasă, Lupin, Măcrișul-iepurelui, Margusă, Mărul-lupului, Năpraznic, Ovăz, Pedicuță, Slăbănog, Șofrănel, Spanac, Sporici, Ștevie, Tuia, Unghia-găii, Urzică vie, Vâsc, Zexmenia.

Laxative: Volbură, Cicoare, Crușin, Aloe, Lemn dulce, Ștevia stânelor, Feriguță dulce, Trepădătoare, Iarbă grasă, Sânziene galbene, Soc, Tei, Fetică, Drobiță, Frasin, Păpălău (fructe), Călin (fructe), Linariță.

Narcotice: Zârnă, Steregoaie, Hribul dracului (ciupercă – Boletus satanas), Muscăriță (ciupercă – Amanita muscaria).

Ocitocice (care favorizează contracția uterului): Ardei iute, Cârcel, Cârmâz, Cetină de negi, Ciocul-berzei, Ienupăr, Lupin, Mărul-lupului, Mături, Pătrunjel (rădăcină), Pelin, Rozmarin, Șofran, Spânz, Sporici, Tuia, Vetrice, Virnanț (Rută).

Protectoare ale capilarelor: Afin, Agrișe, Cireșe negre, Coacăz negru, Crăițe, Crizanteme americane, Grapefruit, Nucul vrăjitoarelor (Hamamelis), Hrișcă, Iarbă roșie, Lămâi, Măceșe, Merișor, Moțul-curcanului, Mur, Piperul-bălții, Portocale, Porumbe, Răchitan, Roibă, Salcâm japonez, Sfeclă roșie, Știr roșu, Struguri roșii și negri, Strugurii-ursului, Trifoi roșu, Turiță mare, Varză-roșie, Vișine.

Protectoare ale ficatului: a se vedea hepatoprotectoarele.

Protectoare ale prostatei: semințe de Dovleac și de Muștar, Coada-calului, Urzică moartă albă, Urzică moartă galbenă, Osul­ iepurelui, Licheni de piatră, Turiță mare, Pufuliță, Ghimpe, Alge marine, Piperul-bălții, Iarbă roșie, Roșii, Soia, Gheara diavolului, Rujă (Rhodiola), Drojdia de bere.

Purgative: Verigariu (fructe), Ricin (ulei), Barba-împăratului, Trepădătoare.

Revulsive: Ardei iute, Untul-pământului, Muștar negru, Arnică, Piciorul-cocoșului.

Sedative: a se vedea Calmantele.

Stimulente ale hormonilor femininide ordin general: Nemțișori de câmp, Curpen, Mărul-lupului, Cătușnică, Salvie, Iederă, Limbăriță, Închegătoare, Curmale; progesteronice: Melărea, Soia, Lemn dulce, Schinel, Angelică, Viță de vie pentru struguri roșii și negri (frunze și semințe de struguri), Ginseng feminin (Dong Quai), Ginseng chinezesc, Ginseng siberian, semințe de In, Ceai verde, Lucernă, Orz, Ovăz, Porumb, Lăptucă, Alune, Nuci, Fistic, Luminița-nopții, Zmeur; luteinice: Saschiu mic, Ciocul-berzei, Răchitan, Cătină roșie, Piperul-bălții, Cenușar, Iarbă roșie, Coada-racului; prolactinice: Fenicul, Chimen, Anason, Schinduf, Busuioc, Coriandru, Amăreală, Ciumărea, Soc, Sporici, Cătușnică, Sorbestrea, Crin alb, Asmățui, Topinambur, Mărar (semințe), Morcov. La acestea se adaugă afrodiziacele.

Stimulente ale hormonilor masculini: Astragalus, Buretele puturos (ciupercă – Phallus impudicus), Păstârnac, Scortișoară, Cucută (flori), Ginseng roșu, Mucună, Năpraznic, Piper alb, Poroinic, Sculătoare, Sida, Untul-vacii, Colții babei (Tribulus). La acestea se adaugă afrodiziacele.

Stiptice: a se vedea hemostaticele.

Stomahice: a se vedea enzimaticele.

Vasoconstrictoare: a se vedea hemostaticele.

Vasodilatatoare: Afin, Alun, Angelică, Arnică, Brânca-ursului, Busuioc sălbatic, Castan sălbatic, Cimbrișor, Ciuboțica-cucului, Coacăz negru, Coada-racului, Coada-șoricelului, Crăițe, Dentiță, Drobiță, Dumbravnic, Feciorică, Gălbenele, Ghimpe, Ginkgo, Hrișcă, Iarbă roșie, Isop, Lemn dulce, Lemnul-Domnului, Levănțică, Lumânărică, Măceșe, Moțul-curcanului, Nemțișori de câmp, Păducel, Păpădie, Piperul­-bălții, Priboi, Răchitan, Rușcuța de primăvară, Salcâm japonez, Sânziene albe, Saschiu mic, Scai măgăresc, Sovârf, Strugurii-ursului, Sulfină, Sunătoare, Talpa-gâștei, Traista-ciobanului, Vâsc, Vinariță, Zmeur.

Vomitive: se vedea Emeticele.

Uleiul esențial, mai puternic decât antibioticele

O mare parte din boli și afecțiuni sunt cauzate de agenți patogeni cum ar fi virusurile, bacteriile, prionii și paraziții. De când a fost concepută, omenirea se luptă cu acești factori, dar cei care au observat și au ascultat natura, au reușit să se vindece și să se mențină sănătoși. Adepți ai medicinei convenționale au adus la îndemâna publicului medicamente concentrate, de sinteză, care au reușit mai mult sau mai puțin să înlăture aceste infecții, dar de câțiva ani încoace o nouă provocare și-a făcut loc. Din cauza utilizării în masă a antibioticelor și a altor medicamente asemănătoare și din lipsa educației medicale a populației dar și a personalului sanitar, acești agenți patogeni au dezvoltat imunitate naturală față de tratamentul convențional. În prezent, dozele sunt mărite de la infecție la infecție, iar numărul pacienților care prezintă rezistență la antibiotice crește simțitor.

Cauzele acestei probleme sunt bine cunoscute, dar prea puțin mediatizate și facute publice. Folosim prea multe medicamente de sinteză și de multe ori le utilizăm doar ca sa anihilăm simptome, „rădăcina” nefiind smulsă. Am uitat legea medicinei „Similia similibus curantur”, afecțiunile simple precum răceala, gripa, infecții minore, acnee, indigestii, ulcere etc. se tratează cu medicamente simple (ceaiuri, regimuri, cataplasme, unguente etc.). Observ în fiecare zi prieteni, cunoștinte, străini care administrează pastile încă de la primul strănut, prima durere de cap sau mai rău, le folosesc preventiv. Aud voci care consideră medicamentele concentrate drept remedii, când ele sunt doar calmante, antifebrile sau inhibatori de simțuri.

Totuși există cazuri în care suntem nevoiți să combatem o infecție gravă, care aduce febră, frisoane, semticepie, complicații și chiar moarte. Ce facem în acest moment? Ei bine, există un extract natural, extrem de concentrat, cu acțiune rapidă spre deosebire de ceaiuri sau tincturi și fără efectele secundare ale antibioticelor. Este vorba despre uleiul esențial al diferitor plante.

Uleiurile esențiale sunt de fapt uleiurile volatile care se găsesc în stare naturală, în cantități mici, în diferite plante. Originea lor se pierde în negura timpurilor. Găsim informații despre ele în scrierile hieroglifice ale Egiptului Antic, unde au existat adevărați maeștri ai științei medicale care, intuind efectele deosebite ale uleiurilor volatile, le-au utilizat cu un real succes în prevenția maladiilor infecțioase, precum și în tratamentul altor afecțiuni (digestive, hormonale, psihice). Ei au folosit de asemenea uleiurile aromatice în știința mumificării, pe care au stăpânit-o în detaliu, ajungând la performanța de a stabili un „termen de valabilitate” pentru conservarea mumiilor de 3000 de ani. Cercetările arheologice confirmă acest lucru. Un alt mister este și modul prin care egiptenii reușeau să extragă uleiurile, astăzi fiind necesară o tehnologie complexă.

Administrarea internă a uleiurilor esențiale

În multe afecțiuni, uleiurile esențiale folosite intern sunt cea mai rapidă formă de tratament. Se pot nota efecte prețioase în afecțiunile infecțioase, dezechilibe hormonale, dezechilibre psihice, boli cauzate pe fond de stres etc. Prezint mai jos principalele avantaje ale utilizării interne a uleiurilor aromatice:

  • sunt rapide (în multe cazuri s-au dovedit mai rapide chiar decât medicamentele de sinteză);
  • sunt puternice și eficiente (un gram dintr-un ulei volatil este obținut din zeci sau sute de grame de plantă, constituind un adevărat concentrat natural, eficient și în doze mici – de ordinul a câtorva picături). În anumite afecțiuni, cum ar fi de exemplu cistitele, o combinație simplă de uleiuri volatile (cimbru, busuioc, mentă) este mai eficientă de câteva ori decât antibioticele de sinteză;
  • sunt bine asimilate de organism și nu necesită administrare în doze mari sau pe perioade lungi de timp;
  • datorită volatilității lor se răspândesc după adminstrare în întregul aparat digestiv și în căile respiratorii, ceea ce le potentează considerabil efectul;
  • nu prezintă efectele secundare ale medicamentelor de sinteză (distrugerea florei intestinale, stări de greață, cefalee etc.);
  • sunt simplu de administrat și manipulat.

Precauții ale administrării interne a uleiurilor esențiale

  • se va respecta strict doza prescrisă în anexa ce însoțește fiecare ulei în parte. În această privință merită amintită celebra afirmație a lui Paracelsus: „Totul este otravă: nu există nimic neotrăvitor. Numai doza face ca otrava să devină tratament”. O planta aparent banală, cum ar fi menta, supradozată produce moartea prin asfixie. Pentru a nu avea neplăceri este bine deci, să fim atenți, pentru că așa cum se afirmă anterior, uleiurile volatile sunt prin excelență puternice;

  • trebuie să ne asigurăm că nu avem reacție alergică la un anumit ulei esențial. Vom mări progresiv doza pornind de la o doză mai mică (1/5 din doza recomandată);

  • va trebui să evităm uleiul contrafăcut, caz în care pot apărea fenomene nedorite imediate sau manifestate în timp. Practica acestei metode de tratament în Occident a cunoscut numeroase accidentări produse de asemenea puduse contrafăcute, accidente manifestate prin iritații, hemoragii interne, tulburări digestive etc.

Numărul de doze care se administrează pe zi este variabil, fiind în medie de 3/zi, pentru bolile cronice 4/zi, iar în fazele acute ale unor boli ca astmul, bronșita, viroze grave, infecții cu stafilococ/streptococ s.a. se ia jumătate de doza din oră în oră. La copii și la constitutiile mai fragile numărul trebuie adaptat (de exemplu, o jumătate din doză pentru copii sub 10 ani, o treime din doză pentru copii sub 5 ani). Este de preferat ca uleiurile sa se administreze simplu, fară miere sau alte uleiuri, deoarece sunt mai ușor asimilate de organism și se disperseaza mai ușor o dată ajunse în organism. Excepție fac persoanele care suferă de arsuri la stomac sau care sunt ușor alergice la uleiul respectiv, care este bine sa fie luat în acest caz într-o linguriță cu miere sau amestecate într-o lingură de ulei de măsline.

Conform mai multor studii administrarea de 3-4 ori pe zi a unor uleiuri esențiale cu efecte antiseptice puternice cum ar fi pinul, rozmarinul, lavanda, menta, oregano, busuiocul conferă imunitate în timpul epidemiilor de gripă. În principiu, este bine să administram încă de la primele simptome, din oră în oră, câte 2 picături de ulei.

Mai jos aveti cele mai importante uleiuri esențiale:

Uleiul de pin – este indicat în toate afecțiunile căilor respiratorii, bronșite, traheite, pneumonii, tuberculoză, astm, gripă (răceli), afecțiuni urinare (pielite, cistite, prostatite inferioare), infecții cu streptococ sau stafilococ, amigdalite, litiază biliară, anemie, rahitism, gastralgii, dureri intestinale, alte infecții.

ulei pin

Uleiul de rozmarin – stimulant, purificator, revigorant, expectorant, antioxidant, antispastic, astringent, cicatrizant, digestiv, fungicid, sudorific, reconstructiv, digestiv, diminuează amplitudinea contracțiilor cardiace, tonic muscular, tonic al sistemului nervos.

Uleiul de lavandă – iritabilitate, spasme, insomnii, febre eruptive, boli infecțioase, melancolie, neurastenie, afecțiuni ale căilor respiratorii (astm, tuse convulsivă, gripă, bronșită, tuberculoză), oligurii, debilitate infantilă, migrene, ameteli, isterie, sechele ale paraliziei, hipertensiune, afecțiuni pulmonare, boli psihice.

ulei lavanda

Uleiul de coriandru – boli de natură virală, inapetență, indigestie, dispepsie nervoasă, spasme gastrice, amelțeli, aerofagie, palpitații, paraziți intestinali, cicluri menstruale dificile, spasme, oboseală nervoasă.

ulei de coriandru

Uleiul de oregano – extrem de puternic contra virusurilor, baceriilor și parazitilor de orice fel incluzând Candida, Giardia duodenalis, Escherichia Coli, Klebsiella pneumoniae, Salmonella enterica, Staphylococcus aureus, virusul herpetic, virusul HPV etc.

ulei de oregano