Cei cinci centri

Doctorii, pacienții și oamenii în general, cad de multe ori în confuzie atunci când apare o boală, iar explicațiile lor privind cauzele producerii afecțiunii, care erau logice până la un moment dat, devin fără sens. Se întreabă: ”Oare de ce s-a îmbolnăvit cutare când el toată viața lui a mâncat sănătos, a dormit suficient, a făcut sport etc.?” Multă lume rămâne cu adevărat uimită atunci când se îmbolnăvește și de cele mai multe ori se demoralizează și încetează în a mai căuta răspunsuri la teribelele lor întrebări. Atunci apare deziluzia și încep să considere că viața este nedreaptă și că nu merită să muncească cu ei însăși pentru a deveni mai buni. Ei se pliază perfect pe proverbul nostru popular: „Te îneci ca țiganul la mal”.

Din păcate noi oamenii moderni nu mai știm să gândim. Din lipsa de energie vitală, mintea noastră preferă calea cea mai scurtă, cu un consum minim de energie, adică preluarea informațiilor de la alții, fără analiză profundă. Această informație este fără îndoială subiectivă, plină de erori și interpretări de proastă calitate. Îmi amintesc aici că într-unul din manuale de Limba și literatura română, din clasele I-IV era bine reprezentat un lanț de comunicare orală, în care, de la om la om, se alterează informația inițială. Spre exemplu, prima persoană transmitea cătrea a doua cuvântul „capră”, al doilea înțelegea „crapă”, a treia înțelegea „cracă” și a patra „vacă” și așa „capra” ajungea „vaca”. Subiectivitatea minții umane este fără limite, deoarece noi mai întâi percepem cu propria percepție, care este constituită din complexe, frustrări, experiențe plăcute/neplăcute, dorințe, vicii, așteptări etc. Atunci cum putem spune oare că logica este logică și că e obiectivă? Nu, logica e logică pentru mințile clare, limpezi, ca ale unor copii. Da, copilul are mai multă logică decât adultul plin de reziduri mentale.

Ca să înțelegem cu adevărat, în primul rând va trebui să ne curățăm mintea și organismul de reziduri, toxine și informații nocive. Acest proces este cu desăvârșire un complex de activități care va dura întreaga noastră viață. Nu există un moment în care ne putem culca pe o ureche și să ne plângem că am obosit. Dacă facem asta înseamnă că nici nu am început să lucrăm cu noi înșine, ci doar ne-am amăgit.

Ce vrem să spunem prin Cei cinci centri? Ne referim la grupări de organe vizibile și invizibile ale mașinii umane care îndeplinesc anumite funcții primare. Mai exact, ne referim la funcțiile intelectuale, instinctive, motorii, sexuale și emoționale. Toate aceste funcții, armonizate, au ca rezultat omul, o mașină perfect funcțională. Orice exagerare sau neglijare în unul dintre acești centri conduce fără îndoială la o boală. Adevărul este că boala este instalată încă cu mult timp înaintea apariției simptomelor fizice. Boala apare atunci când cei cinci centri sunt în dezechilibru. Să-i luăm pe rând.

Centrul intelectual. În societeatea noastră modernă, plină de excese, acest centru suferă foarte mult. Oamenii uită de ei la serviciu, stau cu ochii în hârtii și calculatoare până când îi doare capul. Toată lumea caută explicații așa zise logice, pline de sens intelectual, urmează studii știițifice incomplete și pline de interes financiar, scoli înalte care solicită memoria excesiv etc. Toate aceste abuzuri duc la dezechilibrarea centrului intelectual. După o vreme, indivizii vor suferi de pierderi de memorie, boli ale sistemului nervos, hiperexcitabilitate nervoasă etc.

Centrul instinctiv se dezechilibrează atunci când facem totul într-un mod inconștient sau deopotrivă atunci când analizăm totul mult prea mult. Spre exemplu, maeștri shaolini se folosesc de centrul instinctiv, armonios dezvoltat, în tehnicile lor de luptă. Ei spun că atunci când îți lași mintea să intervină pierzi din viteză, eficiență, forță etc. Acest lucru se întâmplă deoarece mintea analizează, proceseasă. Centrul instinctiv este foarte rapid, execută un set de instrucțiuni foarte simplu dar eficient. În partea opusă, atunci când facem totul din instinct, fără să judecăm pierdem controlul și astfel devenim impulsivi, nervoși, agitați, agresivi. Automat vom consuma energie fără rost. De regulă, persoanele cu centrul instinctiv bolnav, prezintă anemie, malnutriție, afecțiuni ale stomacului etc.

Centrul motor este dezechilibrat la majoritatea oamenilor, fie la unii supradezvoltat, la alții subdezvoltat. Observăm cu tristețe două mari categorii de indivizi: cei care sunt supraponderali, obezi, sedentari și cei care abuzează de sport și își consumă viața în sălile de fitness sau la competiții sportive. Din nefericire, a doua categorie de persoane este foarte încurajată în zilele noastre. Sportul de performanță este văzut ca pe un lucru demn de urmat, însă, consecințele lui sunt dramatice. Oamenii în cauză consumă enormă energie pentru a dezvolta centrul motor și astfel se atrofiază ceilalți centri. Este foarte ușor să întâlnești sportivi de performață care au probleme de memorie, impotență sexuală, probleme emoționale etc. Mai mult decât atât, suprasolicitarea motorie duce la grave probleme fizice. Cele mai frecvente sunt boli ale ficatului, rinichilor și inimii, afecțiuni ale articulațiilor etc. Aceleași complicații prezintă și sedentarii, obezii și cei care iubesc lenea fizică.

Centrul sexual. Este de departe cel mai puternic centru. El folosește cel mai subtil și mai pur tip de energie. Practic dezechilibrul lui cauzează orice fel de afecțiune, predominând, în primă fază, cele de natură sexuală. Cu ajutorul energiei sexuale se poate crea viață. Oare ce altceva este mai puternic în universul fizic decât viața în sine? Orice proces de regenerare, creștere, refacere consumă energie sexuală. Ca sa se dividă celulele pentru a închide o rană e nevoie de energie sexuală. Cum am putea oare să ne însănătoșim dacă noi avem centrul sexual deplorabil? Nu știm dacă ați observat, dar marii giganți economici, precum industria alimentară și farmaceutică, sunt în strânsă legătură cu industria pornografică. Peste tot se promovează sexul murdar, dezgustător și se încearcă a se destrăma sfânta căsătorie, familia. Ca drept efect vedem pretutindeni anomalii sexuale, homosexualitate, violuri, pedofilie, masturbare, cu alte cuvinte infrasexualitate. Consumul energiei sexuale în toate aceste activități mai sus prezentate conduc fără îndoială la dezechilibru. Totuși, lumea consideră totul normal și continuă indiferentă, acaparată de iluzii și inconștiență.

Centrul emoțional. Acel individ care plânge sau se plânge prea mult are la polul opus individul care râde din orice și oricând. Din lipsa de cunoaștere de sine, oamenii utilizează centrul emoțional într-un mod eronat. Am văzut multe persoane care în anumite ipostaze erau plini de siguranță și mai că se luau la trântă cu ursul, iar în alte situații fugeau înfricoșați de mâncau pământul. Acesta este un exemplu clar de instabilitate emoțională. În același context sunt oamenii alcoolici, care atunci când sunt nebăuți nu scot niciun cuvânt, sunt rușinați și secretoși, iar atunci când beau se transformă în ceva total opus. Instabilitațile în centrul emoțional conduc la probleme psihice, paranoia, schizofrenie, depresie, gelozie, tulburări afective bipolare și cel mai grav este că indivizii în cauză caută refugiu în diferite vicii care la rândul lor afectează în stilul lor.

Cum oare, după ce am descris acești centri, am mai putea spune acum, după ce ne îmbolnăvim, că viața e nedreaptă și că ne-am săturat să mai lucrăm cu noi înșine? Oare cât am lucrat cu noi înșine dacă nu am echilibrat nici pe departe activitatea celor cinci centri? Oare sigur nu abuzăm sau neglijăm vreun centru? Încercați să vă autoanalizați și vedeți unde este dezechilibrul vostru. Constituiți-vă un jurnal, scrieți și analizați visele pentru că ele sunt oglinda subconștientului, căutați să gândiți, să vorbiți și să acționați într-un mod conștient. Veți localiza cât se poate de repede problema voastră și atunci nu veți mai trata ficatul, ci cauza ficatului bolnav. Sănătatatea este armonia și echilibrul celor cinci centri.

Sarea?

V-ați întrebat vreodată de unde provine cuvântul „salariu”? În vechime, sarea era extrem de prețuită. În Imperiul Roman, ostașii erau adesea plătiți în sare (în latină sal, salis), de unde a și rămas cuvântul care exprimă remunerația pentru muncă, salariu (salarium). La modul propriu, „un grăunte de sare” făcea (și va face mereu) diferența dintre o mâncare bună și una fără gust, iar la modul figurat, gluma „nesărată” este gluma nelalocul ei, lipsită de „bun gust” și de bun simt.

Sarea este indispensabilă în hrana oamenilor (atât pentru prepararea și conservarea alimentelor cât și pentru funcționarea în sine a organismului), a animalelor, în medicină (serul fiziologic și alte medicamente), în diferite industrii și în practici religioase (cu scop de purificare a locurilor, lucrurilor etc.). Nu în ultimul rând, sarea este și un medicament extraordinar, poate unul dintre cele mai vechi remedii din lume, apreciat în medicina populară ca leac de capătâi.

Dar ce este de fapt sarea? După definitia forțată din DEX, sarea este „o substanță cristalină, sfărâmicioasă, care constituie un condiment de bază în alimentație și este folosită în industria conservelor, în tăbăcărie, în industria chimică etc; clorură de sodiu (NaCl).” Însă trebuie să fim atenți la aceste definiții, deoarece sarea este identificată în mod eronat, după niște criterii și interese industriale și comerciale, cu substanța numită clorură de sodiu (NaCl), de cele mai multe ori cu adaos de iod.

Două tipuri de sare?

Da, sunt două tipuri de sare, după cum sunteți deja obișnuiți cu majoritatea alimentelor din ziua de astăzi. Primul tip este sarea naturală, nerafinată, grunjoasă, gemă, cea care se extrage direct din zăcăminte. Ea conține, pe lângă clorura de sodiu (NaCl), peste 80 de substanțe minerale si oligominerale, care îi dau, împreună cu încărcătura sa geo-magnetică, extraordinare proprietăți vindecatoare și gustul său inconfundabil. De mii de ani, omul a folosit pentru alimentația sa și a animalelor sale numai sare naturală, grunjoasă, sub formă de cristale mari, numită și sare gemă. Drobii sau bulgării de sare se zdrobeau și se pisau manual, pe măsură ce aceasta se consuma (amintiți-vă de povestea drobului de sare a lui Creangă). Sarea naturală, gemă se gasește încă din abundență în România, în zăcăminte de suprafață (munți de sare), în vreme ce în alte țări europene (Austria, Franța), ea este exploatată numai din zăcăminte subterane. Totuși, în ciuda abundenței sale, sarea grunjoasă se găsește doar la magazinele naturiste, la micii întreprinzători (magazine de cartier) sau pe internet unde se vinde ambalată în pungi sau vrac (Legea HG nr. 568/2002, cu modificările și adăugările ulterioare, interzice sau limitează comercializarea ei – scopul acestei Hotărâri de Guvern nu îl înțelegem încă).

Al doilea tip de sare este sarea de masă fină și extra-fină, care se găsește la discreție pe rafturile supermarket-urilor, în restaurante, cantine și în orice produs alimentar (mai ales în produsele de panificație). Ea se obține prin extra-procesarea sării naturale, prin proceduri exclusiv chimice și în mod cert toxice. Rezultatul final este clorura de sodiu (NaCl), sărăcită deci de toate cele peste 80 de minerale și oligominerale, împreună cu încărcătura sa geo-magnetică. Pe lângă toate acestea, pentru a evita întărirea sării fine, se adaugă un antiaglomerant, E 535, adică celebra ferocianură de sodiu, o substanță evident toxică pentru organism. Sarea rafinată nu numai că nu are nici o calitate terapeutică, ci nu mai dă nici adevăratul gust alimentelor gătite, dar provoacă, în plus, hipertensiune.

Cum toate acestea nu erau destule, sarea de masă din România este și iodizată sintetic. Numeroși cercetători și medici, din România și din străinătate, familiarizați cu această problemă a iodului, afirmă că iodizarea sării nu produce nici pe departe efectele așteptate de Guvern, adică scăderea incidenței de hipertiroidism în rândul populației din România. Studii minuțioase în acest sens au revelat că un consum sporit de compuși sintetici ai iodului crește incidența unor afecțiuni tiroidiene autoimune, favorizează supradezvoltarea și chiar apariția unor procese inflamatorii la nivelul glandei tiroide. Consumul de compuși sintetici ai iodului (ioduri și iodați) produce alergie și marește intoleranța la substanțele care conțin acest element (de exemplu, cele folosite în radiologie).

În acest timp, iodarea universală a sării determină efecte adverse grave precum:

  • creșterea incidenței bolii cardiace ischemice, datorită deficienței de magneziu;
  • accelerarea proceselor de ateroscleroză și decompensări ale insuficienței cardiace prin aportul de sodiu;
  • toxicitatea indusă de ferocianura de sodiu sau potasiu;
  • hipertiroidie indusă în rândul populației cu funcții normale ale tiroidei;
  • agravarea unei hipertiroidii preexistente;
  • creșterea ratei cancerului tiroidian;
  • creșterea volumului glandei tiroide;
  • afectarea vederii prin toxicitate directă asupra tiroidei;
  • creșterea incidenței bolilor alergice (inclusiv a șocului anafilactic la iod – boală cu un procent înalt de mortalitate);
  • hipotiroidie fetală, indusă în viața intrauterină la femeile care consumă sare iodată;
  • toate celelalte boli și afecțiuni cauzate de dereglarile hormonale și metabolice datorate disfuncției tiroidei (obezitate, constipație, cancer de toate felurile, slăbirea sistemului imunitar, diabet etc.).

În concluzie, nu consumul de sare este problema afecțiunilor datorate sării, ci tipul de sare utilizat. Dacă vă amintiți, oamenii de la țară, acum ceva vreme nu aveau frigider și cea mai răspândită metodă de conservare utilizată a fost sărarea alimentelor. Cu alte cuvinte, oamenii de acum 50 de ani mâncau cu mult mai sărat decât noi și ghiciți ce; disfuncțiile glandei tiroide erau cu mult mai rar întâlnite. Acum cred că vă imaginați și voi ce impact asupra tiroidei are un consum de varză murată unde s-a folosit sarea iodată. Gândiți-vă de două ori înainte.

Informația alimentelor

Nu am de gând să vă atrag într-o filozofie complexă și plină de mistere, dar vreau să înțelegeți că nu mi-am propus niciodată ca acest site să vă aducă doar lucrurile pe care le puteți găsi oriunde în altă parte. Oricine, cu un un mic efort, poate să afle la ce este bună rostopasca sau cum să tratezi o durere de cap printr-un remediu naturist. Veți găsi desigur și astfel de informații aici, însă eu doresc să țintesc mult mai sus, să vă împărtășesc din modestele mele cunoștințe. O să fiu mult mai împlinit dacă o să am zece persoane care mă citesc cu atenție decât zece mii care doar frunzăresc site-ul. Deci, voi fi selectiv.

Consider că un om nu trebuie să cunoască absolut tot ce este în lume. Este practic imposibil să știi toate plantele, toate animalele, toate remediile și toate misterele vieții, dar există un așa zis algoritm în natură, dăruit cu bună știință de Creator, care cunoscându-l, putem înțelege tot ce ni se arată în această școală a vieții. E ca și mersul pe bicicletă, odată învățat, nu mai contează ce fel de bicicletă este sau câți ani vor trece, noi tot vom ști să ne păstrăm echilibrul. Mulți caută algoritmul în lucrări complexe și greoaie, în filozofii întortocheate și secte religioase extremiste, în droguri și vicii sau altele asemenea, dar din păcate pentru ei, el nu se gasește deloc acolo. El se află mult mai aproape de noi și de înțelesul nostru și în ciuda încercărilor eșuate ale multor religii de a-l generaliza, el este diferit pentru fiecare dintre noi.

Una dintre prea-frumoasele ramuri ale acestui algoritm este că tot ce a fost, ce este și va fi în natură, are mai întâi o formă matriceală, sub aspect de informație. Pe această temelie se construiește partea lui fizică împreună cu toate proprietățile sale. Să luăm, spre exemplu, sămânța unui pom. Gândiți-vă că ea conține, înainte de a exista fizic, toată informația necesară pentru a dezvolta un copac complet. Există în ea codul fiecărei radăcini, mugure, frunză, fruct. Este acolo modul de fucționare a plantei: să ia apa și sărurile minerale din pământ, să le transforme în sevă, să o transporte la fiecare frunză în parte și să o hrănească, să facă fotosinteză, să respire. Tot acolo se află semnalele de intrare-ieșire a senzorilor pe care îi are planta: de umiditate, de temperatură, de demineralizare. Cu alte cuvinte, e o întreagă automatică încă dinainte de a exista fizic sămânța sau planta. Fără aceste coduri informaționale, materia ar fi doar lut primordial, adică fără formă, aspect, culoare, gust, miros etc. Până și o banală piatră este mai complexă decât o vedem. Înțelegând ce este scris mai sus, atunci cum oare ne-am putea hrăni cu ceva care nu conține informații legate de procesele vieții? Vă asigur că orice produs de la firma aceea cu M și C este materie procesata atât de mult încât nu a mai rămas nicio informație de viață, ci doar informații de formă, culoare, gust și miros. Ele nici măcar nu mai știu să putrezească sau să asigure un mediu de descompunere, așa cum face orice altă substanță organică din natură. Și totuși, omul laș nu vrea să știe nimic, se complace și primește doar ceea ce i se dă.

V-ați întrebat vreodată ce se întâmplă cu un aliment după ce îl îghițiți? Toată lumea știe că atunci se va declanșa un întreg proces de transformare a acelui aliment în substanțe necesare organismului. Dar cine și ce declanșează acest proces? De ce fructele se digeră în intestine și nu în stomac precum alte alimente? De ce când mâncăm ceva gras se secretă mai multă bilă decât atunci când mâncăm un morcov? Cine controlează toate aceste procese complexe? Medicina noastră convențională ne explică doar modul de funcționare ca efect, șirul evenimentelor fizice și nimic mai mult. Ne explică cum fierea este secretată pentru a digera grăsimile, dar nu ne face să înțelegem cum se declanșează procesul, cum a fost calculat și cum a luat naștere. Dar pentru cei care învață medicina și sunt acaparați de ea, cred că este mult și atât. Oricum nu le va folosi la nimic în cariera care îi așteaptă.

Corpul uman, la fel ca și alte organisme, este dotat cu un set de senzori informaționali subtili, la fel ca un scanner. Odată introdus un aliment, încă din gură începe procesul de scannare astfel: ce aliment este acesta? Există acest aliment în baza de date a organismului? Dacă există, atunci matricea organismului uman este accesată și se citește tot ce este necesar: ce substanțe conține acest aliment? care este schema lui de procesare? de ce enzime și în ce cantitate am nevoie în salivă pentru a imbunătăți digestia? ce cantitate de suc gastric am nevoie pentru a digera? cum elimin rezidurile ce rămân? etc. Dacă aceste lucruri nu le realizăm în mod conștient, asta nu înseamnă că ele nu există.

Ce se întâmplă cu un aliment care nu are o bază informațională alimentară sau pur și simplu nu există în baza de date a organismului (organismele modificate genetic)? Răspunsul este cât se poate de simplu. Organismul nu le recunoaște și drept urmare îl elimină în cea mai primitivă formă, făcând doar câteva asocieri cu alte baze de date existente. Asociază grâul modificat genetic cu grâul natural doar într-o mică măsură, deoarece îl vede ca pe o struțo-cămilă: un grâu cu gene de nu știu ce gândac rezistent la erbicidul X, cu alte gene de porc rezistent la insecticidul Y etc. Până la urmă ce e? Grâu sau o amestecătură de mai multe gene cu formă de grâu? E ca și cum ai mânca plastic. Nu există niciun cod de procesare pentru el. Poate doar câteva asocieri care de multe ori sunt eronate. Dacă vei manca un castron de plastic măcinat te ve simți sătul și plin, dar nimic mai mult. Nu extragi vreo ceva bun din el.

Acest principiu, pe care l-am explicat, este unul generalist, în dorința de a fi mai ușor de înțeles, dar se poate aplica și mult mai profund, până la nucleul celular, hormoni, stimuli, stări de spirit, gândire ș.a. Voi, puteți merge mai departe.

Cancerul. Adevărul

Se vorbește mult în ultima vreme despre acestă boală, dar din păcate informațiile sunt deficitare sau cel puțin asta arată societatea. Am citit acum ceva timp cartea „Moartea lui Ivan Ilici” de Lev Tolstoi și mi-am întărit ideea cum că boala nu este nimic altceva decât un dezechilibru în stilul de viață. Cancerul este un ansamblu complex de dezechilibre, factori declanșatori și condiții propice. Practic, ultimul efect al tuturor cauzelor acumulate în decursul vieții este această boală.

Din scrierile lui Paracelsus am tras concluzia că acum câteva sute de ani cancerul era foarte rar întâlnit în cadrul populației de rând, dar relativ frecvent la clasele nobile, împreună cu alte afecțiuni cum ar fi guta, reumatismul și bolile autoimune. Oare care este misterul? Nu e greu să răspundeți la această întrebare. În rândul nobililor dezechilibrele erau la ordinul zilei. Excesele alimentare, sexuale și de orice altă natură erau cauze fundamentale în apariția bolilor. Ne putem uita mai puțin în urmă, la perioada „ante-decembristă” spre exemplu, când expresia de „a sări calul” în orice domeniu era cam necunoscută. Alimentația era restricționată către popor, traiul era unul ordonat și drept dovadă cancerul era rar întâlnit.

Spunea cineva că atunci când o persoană dezvoltă cancer sau altă boală incurabilă, înseamnă că doar acea boala îl mai poate salva. Tind să cred că avea dreptate doar că nu mi-a plăcut niciodată să fiu pesimist și încă mai pot vedea speranța în orice se știe pierdut. Consider că prin restaurarea armoniei și înțelegerea totală a vieții pe care a dus-o, persoana se mai poate salva și fără să dea mâna cu moartea. În zilele noastre totul este mult și la discreție. Carne multă, zahăr mult, muncă multă, stres mult, alcool mult, tutun mult, sex mult, dorință multă, minciună multă etc. Cu alte cuvinte, frustrările acumulate în ADN din vremea când nu am avut, se dezlănțuie acum și după cum se vede, fac ravagii. Ăsta e cancerul… nu-i pot da o definiție, doar ce l-am descris.

Cele mai frecvente forme de cancer sunt de plămâni, colon, prostată, ficat, pancreas, stomac, laringe, rinichi și piele în cazul bărbaților și de sân, uter, colon, piele, limfă, plămâni și creier în cazul femeilor.

Simptomele generale, fără analize specializate, sunt tulburările de tranzit intestinal, scăderea în greutate, oboseala prelungită, dispoziție generală alterată, greutate în respirație, inflamarea ganglionilor limfatici, febră inexplicabilă, dispepsii, inapetență, tumefieri dureroase ș.a.

Principalii agenți cancerigeni

Practic nu putem spune că din cauza unui anumit factor ne vom îmbolnăvi de cancer. În schimb, există anumiți agenți care favorizează realizarea și întreținerea unor dezechilibre. Acești agenți, de cele mai multe ori, mai întâi generează alte afecțiuni ușoare care se agravează în timp și în final culminează în cancer. Spre exemplu, o alimentație lipsită de fibre alimentare creează în primă etapă o constipație acută, apoi cronică, iar mai târziu se poate finaliza într-un cancer de colon. Consumul în exces de alimente care conțin zahăr trage după sine stări psihice agitate, lipsa puterii de concentrare, dezechilibre metabolice și mai apoi diabet zaharat, pancreatită și se poate termina cu un cancer de pancreas. Exemplele pot continua, dar ceea ce vreau să arăt este că un cancer nu se va declanșa niciodată dacă este abordat un stil de viață corect, chiar dacă avem predispoziții genetice sau dacă uneori venim în contact cu anumiți agenți cancerigeni. Totul pleacă de la felul în care noi, oamenii, ne înțelegem și ne cunoaștem. Suntem ca o chitară cu multe corzi. Unii au o coardă mai slăbită, alții o au prea tensionată, dar nu suntem toți la fel, în schimb va trebuie să producem același sunet. Deci, încă o dată voi spune, nu există un tratament generalizat, fiecare om e cu afecțiunea lui și automat cu tratamentul lui.

Totuși, principalii agenți care îmbolnăvesc ansamblul uman sunt estimativi după cum urmează: 60% din cazurile de cancer sunt declanșate de un stil de viață defectuos și aici am inclus: alimentația incorectă, fumatul, alcoolul, drogurile, dezechilibrele metabolice, deficitele imune, creșterea proporției de radicali liberi, diferite afecțiuni cronice, medicamente; 10% cazuri sunt declanșate de expunerea îndelungată la anumiți factori cancerigeni, cum ar fi: radiațiile nocive, poluarea, stresul, anumite substanțe toxice; 10% din cazuri se datorează bătrâneții și predispozițiilor genetice, iar 20% din cauzuri, după părerea mea, au o strânsă legătură cu activitatea mentală și spirituală. Oamenii care în general uită esența vieții și își pierd sau rătăcesc scopul se încadrează în acestă ultimă categorie, dar intrăm prea mult în filozofie.

Un alt aspect important ce trebuie reținut este că dacă stați puțin și observați, toți factorii declanșatori au o legătură puternică cu stilul de viață. Spre exemplu, atunci când sunt odihnit, bine alimentat și cu un set de valori superior, sunt imun la stres. Poate voi fi supus în anumite situații sub tensiune, dar în cel mai scurt timp voi ști să evadez. Alt exemplu: bătrânețea este ca o boală, ne atacă câte un pic în fiecare zi, dar printr-o alimentație corectă, o gândire nobilă și un pic de mișcare, cu greu mă voi îmbolnăvi sau îmbătrâni. Factorii genetici sunt doar mici cicatrici inofensive atunci când abordăm un stil de viață sănătos, spre deosebire când suntem într-un continuu dezechilibru iar aceste cicatrici sunt de fapt răni deschise, gata să se infecteze.

Tratament

În medicina convențională, tratamentul cancerului se bazează în special pe chimioterapie cu citostatice, radioterapie și chirurgie. Ce observați? Toate acestea sunt încercarea de îndepărtare a celulelor canceroase. Dar ce sunt celulele canceroase dacă nu un efect al unei cauze bine îrădăcinate. Nu identificăm și nici măcar nu ne apropiem de tratamentul cauzei care produce celule canceroase. Știați că rata de vindecare prin asemenea mijloace este mai mică de 3% (conform lucrării „Cancerul. Recomandări de tratament naturist integral”, autor dr. Viorel Olivian Pașcanu)? În concluzie noi nu vom accepta și adopta acest tip de tratament, pentru că suntem convinși că nu este cel corect.

Strategia pe care o vom urma în acest tratament va fi reactivarea mecanismului de regenerare și corectare a organismului uman. Acest lucru se va face prin mai multe etape complexe care vizează direcțiile importante dintr-un stil de viață adecvat. Tind să mai amintesc o dată că în acest articol voi descrie doar un tratament sintetizat, fiecare bolnav va fi necesar să adopte o schemă terapeutică personalizată care se bazează pe aceleași principii amintite aici.

  1. Cunoașterea de către bolnav a vechiului stil de viață și înțelegerea greșelilor făcute. Aici va fi deosebit de important instalarea unei discuții cu pacientul prin care consultantul îi va da toate informațiile necesare despre un mod armonios de trai. Bolnavul trebuie să înțeleagă că este singura cale de a se vindeca și de a-și întreține mai târziu sănătatea. Această etapă este cea mai dificilă deoarece majoritatea, chiar dacă sunt supuși sub presiunea unei boli incurabile, le va veni greu să accepte că în mare parte stilul lor de viață anterior și aici putem vorbi de zeci de ani, a fost total greșit. Consultantul va fi un bun psiholog și un competent în arta medicinei.
  2. Odată identificate neajunsurile din stilul de viață al pacientului, se va realiza o schemă de tratament personalizată care vizează următoarea țintă: stagnarea dezvoltării celulelor canceroase și stimularea producerii de antioncogene. Cu alte cuvinte, vom repara ADN-ul din nucleul celulei canceroase și va rezulta astfel un cod de producere normală a viitoarelor celule. Acest proces de restaurare se poate declanșa cu anumite plante medicinale care conțin alcaloizi toxici: Mărul-lupului (Aristolochia clematitis), Spânz (Helleborus purpurascens), Ghiocel (Galanthus nivalis), Cucută (Conium maculatum), Brândușa de toamnă (Colchicum autumnale), Iederă (Hedera helix), Lupinul alb (Lupinus albus), Calcea-calului (Caltha palustris) ș.a. Atenție doar că toate aceste plante sunt deosebit de toxice când doza este depășită, de aceea se vor include în tratament doar sub îndrumarea unui specialist. Împreună cu acest proces de restaurare se va proteja și ADN-ul celulelor sănătoase prin administrarea de antioxidanți naturali.
  3. Următorul pas este reducerea și stoparea malignizării cu ajutorul fitohormonilor care se opun dezvoltării țesuturilor anormale. Substanțele care combat dezvoltarea neoplazică sunt giberelinele (boboci florali de Vetrice – Tanacetum vulgare, Bănuței – Bellis perenis, Clocotișul – Staphyllea pinnata ș.a.), auxina (cerealele încolțite), etilenul (fructele bine coapte), citokininele (mugurii de: Alun – Corylus avellana, Curpen de pădure – Clematis vitalba, Hamei – Humulus lupulus, Plop negru – Populus nigra ș.a.) și acidul abscizic (grâul și orzul verde, frunzele de Mesteacăn, frunzele de Paltin ș.a.). În același timp, un efect aparte în această etapă îl au antiestrogenii (semințele de: in, soia, linte, mazăre, fasole, mugurii de Trifoi roșu – Trifolium pratense ș.a.).
  4. Stimularea imunității este următorul obiectiv. Celulele cu rol de apărare a organismului uman sunt cele care combat și distrug corpii străini și automat celulele canceroase, nelăsând loc de complicații. Sistemul imunitar se poate stimula și întări printr-o detoxifiere generală și cu anumite plante medicinale.
  5. Următoare etapă va fi distrugerea tumorilor deja existente cu ajutorul citostaticilor și antitumoralelor vegetale. De amintit este faptul că aceste substanțe nu au nici pe departe efectele adverse ale chimioterapiei convenționale. Plantele cu această nobilă proprietate sunt: Saschiu mare (Vinca rosea), Tisa (Taxus braevifolia și Taxus bacata), Alior (Euphorbia cyparissias), Boglari (Ranunculus sceleratus), Brândușa de toamnă (Colchicum autumnale), Vetrice (Tanacetum vulgare), Tuia (Thuja), Arnică (Arnica montana), Ghimpe (Xanthium spinosum), Ginko (Ginkgo biloba), Rostopască (Chelidonium majus), Cetină de negi (Juniperus sabina) ș.a.
  6. Ne vom preocupa de evitarea alimentelor nocive din alimentație pentru restabilizarea activității metabolice. Pentru evitarea greșelilor de alimentație citiți articolul acesta și accesați fiecare categorie în parte. În același timp, ne vom crea un regim alimentar în care vom introduce alimente ce conțin substanțe anticancerigene: varză comună (albă și roșie) și varză de Bruxelles, broccoli, conopidă, napi, sparanghel, ridichi, hrean, morcovi, dovleac, tomate, ardei, verdețuri, sfeclă roșie, știr roșu, usturoi, orz și grâu verde, fasole, linte, soia, seminte de dovleac și muștar, mărar, pătrunjel, leuștean, tarhon, cimbru, ceapă, praz, mieji de sâmburi de caise, prune, piersici (nu depășiti doza de 30 de sâmburi pe zi), semințe de mere, pere, gutui, nuci, măceșe, afine, mure, zmeură, coacăze, agrișe, cătină albă, vișine, cireșe, citrice, struguri roșii, fulgi de cereale, borș de tărâțe, drojdie de bere, produse apicole (polen, miere, propolis), uleiuri vegetale grase, cereale germinate, coji de ouă, praf de scoici, lapte prins, zer, brânză proaspătă, pește, ouăle, organe animaliere cu rol imunitar (ficat, timus, măduvă), ciuperci de pădure, cartilaj de rechin și bovine, scorțișoară și nucșoară, coriandru, busuioc și multe altele.
  7. Un alt obiectiv important este dezintoxicarea organismului, pricipiul fundamental de începere al oricărui tratament. Cancerul este un generator puternic de toxine, ca atare se vor adopta diete de epurare stricte și pe perioade mai lungi decât cele obișnuite.

Observații

Durata tratamentului se va întinde pe toată perioada vieții, deoarece cancerul, odată declanșat, poate recidiva la dezechilibre mult mai mici decât înainte de a debuta, însă după tratamentul prorpriu-zis de vindecare care poate dura între 6-12 luni (1-2 luni tratament, 2 săptămâni pauză), se va introduce în stilul de viață un alt tratament de întreținere de 1-2 luni pe trimestru sau semestru, după caz.

Remediile principale (imunostimulatoare, antitumorale, citostatice) se vor schimba periodic, la maximum 6 luni, pentru că celulele canceroase devin imune la tratament.

Tumorile de dimensiuni mici pot fi înlăturate pe cale sanguină, deci vasodilatatoarele sunt utile în acest caz, însă tumorile de dimensiuni mari vor trebui mai întâi îndepărtate chirurgical sau dacă acest lucru nu este posibil sau recomandat, să se izoleze tumoarea prin anumite mijloace (substanțe cu efect vasoconstrictor).

Chimioterapia cu citostatice și radiologia au un rol benefic doar atunci când sunt ținute pe durate scurte de timp (maxim 3 luni) și împreună cu utilizarea de imunostiulatoare naturale și regim alimentar adecvat.

Diagnosticarea afectiunilor urmarind aspectul gurii si elementelor ei

Pe vremuri, cand se comercializau sclavi, cei priceputi aveau un criteriu important in cumpararea lor. O dantura sanatoasa nu numai ca le arata cu ce au fost hraniti si cat de bine au fost tratati, ci dezvaluiau si afectiunile curente. Astfel, cariile dentare care apar subit, chiar daca igiena bucala este corespunzatoare, sunt fara dar si poate unul dintre efectele unui suferinte. Exista studii complexe pe aceasta tema, insa voi prezenta pe scurt ce indica aceste carii.

dentitie

Maxilarul superior:

  • Carii ale incisivilor: boli cardiovasculare;
  • Carii ale caninilor: afectiuni pulmonare si ale cailor resperatorii;
  • Carii ale premolarilor: afectiuni ale sistemului nervos si endocrin;
  • Carii ale molarilor: boli de stomac, hepatobiliare si endocrine.

Maxilarul inferior:

  • Carii ale incisivilor: afectiuni genitale;
  • Carii ale caninilor: afectiuni renale;
  • Carii ale premolarilor: boli ale intestinelor gros si subtire;
  • Carii ale molarilor: afectiuni hepatobiliare, endocrine si ale splinei.

Limba este si ea unul dintre elementele cheie in diagnosticare. Astfel, culoarea, aspectul si depozitele de pe aceasta sunt influentate de starea noastra de sanatate.

limba

  • O limba rosie si indurata pe toata suprafata: posibilitatea unui accident vascular cerebral;
  • Limba rosie, tumefiata si indurata la baza: boli cardiovasculare;
  • Rosie inchisa: afectiuni intestinale;
  • Rosie inchisa spre violet cu depozite umede: probleme cardiace sau pulmonare (oxigenarea deficitara a sangelui);
  • Rosie-deschisa: boli infectioase;
  • Roz-pala anemie;
  • Rosiatica si uscata: afectiuni gastrice;
  • Alburie si excesiv de umeda cu depozite galben unsuroase: afectiuni ale pancreasului si splinei;
  • Galbena cu depozite verzui: afectiuni hepatobiliare;
  • Galbena si uscata: afectiuni pulmonare;
  • Purpurie cu puncte sau pete violet: boala cronica;
  • Alburie si subtiata: enterite si colite;
  • Purpurie cu depozite alburii: candidoza;
  • Purpurie cu depozite galbui:

In acelasi timp, mirosul gurii nu trebuie pus pe seama unei normalitati. Gura unui organism sanatos are un miros placut, nicidecum un miros de putred, de acru sau de acetona. In mod normal, dupa ce a fost servita masa si clatita gura cu putina apa, pH-ul salivei ar trebui sa se normalizeze si sa se incadreze undeva in zona neutra (6,5-7), astfel va aparea doar un miros placut de umed. Mai jos fac legatura intre diferitele afectiuni si mirosul gurii:

  • Miros de mere stricate sau acetona: diabet;
  • Miros de peste: afectiuni digestive (consumul excesiv de alimente procesate);
  • Miros de amoniac: ciroza hepatica;
  • Miros de urina: exces de proteina animala (nivel crescut de uree in sange);
  • Miros de ridichi: afectiuni hepatice;
  • Miros intepator, puternic de mere verzi: alcoolism cronic;
  • Miros fetid de materii fecale: boli intestinale, paraziti intestinali, constipatie cronica.

Diagnosticarea afectiunilor urmarind aspectul tenului

Acesta tehnica de diagnosticare este complementara la urmarirea aspectului pielii despre care am scris mai sus. Indiciile care apar asupra tenului intaresc concluzionarea unui diagnostic corect, astfel:

  • Un aspect ridat, dezhidratat, cu tegumente groase de culoare bruna: tulburari renale;
  • Un aspect ridat, uscat, cu reflexii palide: afectiuni ale stomacului, ulcer gastric;
  • Un aspect ridat, uscat cu tenta cafenie: intoxicatie data de un tabagism cronic;
  • Un aspect albicios, palid: anemie, afectiuni pulmonare;
  • Un aspect galbui, umflat: afectiuni ale splinei si pancreasului;
  • Un aspect rosu-aprins/albastra-vinetie: Afectiuni cardiovasculare, boli maligne.

Ridurile vorbesc si ele despre afectiuni si excese, astfel:

  • Ridurile orizontale pe frunte: afectiuni ale sistemului nervos;
  • Riduri incrucisate pe frunte: exces alimentar;
  • Riduri verticale la radacina nasului: exces in alimentatia de origine animala.

Alte indicii ale elementelor fetei sunt:

  • Urechi rosii: boli de rinichi si circulatorii;
  • Urechi uscate cu aspect prafuit: boli ale sistemului osos;
  • Sant orizontal pe lobul inferior al urechii: boli cardiovasculare;
  • Nas rosu: boli cardiovasculare;
  • Cearcane albastrui: boli cardiacice si pulmonare;
  • Cearcane cenusii: anemie sau afectiuni ale sistemului imunitar;
  • Cearcane rosii: boli cardiovasculare (hipertensiune);
  • Pungi sub ochi: retentie de apa ca urmare a excesului de sare sau tabagism cronic;
  • Buze excesiv de rosii: afectiuni ale splinei si pancreasului;
  • Buze uscate, vinete: afectiuni gastrice, colite;
  • Buza superioara umflata: boli de stomac;
  • Buza inferioara umflata: afectiuni intestinale;
  • Barbie umflata: boli de rinichi.

Diagnosticarea afectiunilor urmarind aspectul pielii

Orice boala oricat de mica si nesemnificativa ar fi ea, imbolnaveste intregul corp, nu doar organul afectat. Boala este un dezechilibru general, la fel cum sanatatea este o armonie a tuturor elementelor si microelementelor. De aceea o afectiune va actiona de fiecare data in intregul “ansamblu” uman, fara sa ezite vreo particica. Respectand aceasta lege naturala, vom urmari anumite organe cu intindere mare sau care sunt usor de monitorizat pentru a le “citi” si identifica boala.

Pielea este cel mai mare organ al corpului, fiind ca o harta a conditiei de sanatate a organismului. Din vechi timpuri, la multe culturi, urmarirea aspectului pielii impreuna cu alte simptome au fost indicii pretioase in punerea unui diagnostic. Se va urmari atent in principal culoarea, aspectul si consistenta pielii astfel:

Culoarea (mai ales a tenului):

Rosie aprinsa: boli cardiovasculare;
Alb-bruna (cafenie): afectiuni ale rinichilor si cailor urinare, bola Addison;
Galben-verzuie (icterica, inclusiv la nivelul albului ochilor): boli hepato-biliare;
Albicioasa (palida): anemie, afectiuni pulmonare;
Albastra-vinetie (cianozica): boli maligne (cancer), afectiuni cardiacice;
Galbuie: afectiuni ale splinei si pancreasului.

Aspectul:

Uscata: tulburari endocrine, nervoase, de circulatie, gastrice si pulmonare;
Hiperhidrata: afectiuni renale, hepatobiliare si cardiovasculare;
Seboreica: tulburari endocrine, neuropsihice, intestinale si lipsa vitaminelor A si E;
Pletorica (groasa, carnoasa, cu pori dilatati): afectiuni hepato-biliare, metabolice si ale pancreasului;
Cuperozica (rosiatica cu vinisoare): tulburari nervoase, endocrine, digestive si de circulatie sangvina;
Casectica (subtire, uscata, palida): anemii si tulburari endocrine.

Consistenta:

In functie de organul afectat, organismul se axeaza pe acea zona, facand depozite de substante nutritive pentru a eficientiza timpul de transport si energia consumata. Astfel, zonele de electie (depunere) a celulitei ne pot indica locul unde exista o problema.

Zona anterioara a corpului:

• Gat si umeri: afectiuni ale sistemului nervos central;
• Torace si axila stanga: afectiuni cardiovasculare ale splinei si pancreasului;
• Torace si axila dreapta: afectiuni hepatobiliare si gastrice;
• Abdoment: boli digestive;
• Solduri si coapse: disfunctii endocrine;
• Genunchi si glezne: afectiuni ale rinichilor si cailor urinare.

Zona posterioara a corpului:

• Ceafa (“ceafa lata”): afectiuni ale sistemului nervos central;
• Partea stanga a spatelui: afectiuni cardiovasculare ale splinei si pancreasului;
• Partea dreapta a spatelui: afectiuni hepatobiliare si gastrice;
• Zona dorsala: afectiuni renale;
• Regiunea sacrala: disfunctionalitati ale aparatului urogenital;
• Fese: tulburari endocrine si circulatorii.

Produsele de panificatie pentru care s-a folosit faina alba rafinata

In vreme ce locurile de munca incep sa ne acapareze din ce in ce mai mult vietile personale, sa ne fure timpul, vocatia si imaginatia, oamenii cu mintea “deschisa” uita complet de ei insisi si lasa ca aceasta activitate care ar trebui sa le consume mai putin de jumatate din energie, sa le rapeasca inclusiv sanatatea. Vad cozi imense la covrigarii si patiserii in jurul orei 16:00, cand se iese de la serviciu. La multe persoane, una sau doua mese pe zi sunt compuse din produse de panificatie. Pe langa faptul ca graul integral, natural de la mama lui, nu asigura nici macar jumate din necesarul zilnic de nutrienti, acele produse de panificatie contin doar o mica parte din graul integral. Ele sunt facute din faina alba, din care s-au inlaturat substantele nutritive odata cu taratele. Ceea ce ramane este undeva la 20% din concentratia benefica initiala. Pentru gust, conservare si aspect se folosesc diversi compusi chimici precum coloranti, acid ascorbic, acid citric, maltodextrina, propilen glicol, cisteina, guma Xantan, grasimi vegetale hidrogenate si sare iodata. Toti acestia sunt toxici pentru organism. In plus, la producerea fainei se foloseste pentru inalbire un ingredient surpriza: alloxanul. Acesta face ravagii in randul celulelor pancreatice care produc insulina. De aici mai este un pas pana la diabet. Lipsa enzimelor din faina alba favorizeaza ingreunarea digestia si apare constipatia cu efectele ei intarziate, pana la cancer de colon.

In concluzie evitati produsele care sunt facute din faina alba sau extra alba. Cititi cu atentie eticheta painii pe care o cumparati. Ideal, o paine ar trebui sa contina faina integrala, apa, sare, ulei vegetal si drojdie. Tot ce apare in plus la ingrediente este un minus pentru sanatatea voastra. Fi-ti atenti si la painea neagra. Daca e paine neagra, nu inseamna ca e obligatoriu sa fie facuta din faina integrala. De fapt, majoritatea sunt facute din faina alba care este ulterior colorata. Incercati sa nu exagerati cu produsele de panificatie, fie ele de calitate. Sunt satioase si va vor face sa nu mai consumati alti nutrienti vitali pentru organism.

Apa minerala cu reziduu sec mare si bauturile racoritoare din comert

Sincer sa fiu, daca as avea o alternativa la apa minerala din comert, mai putin ideea cu filtru pentru apa de la chiuveta, care este scump, trebuie inlocuit periodic si nici o incredere sporita nu imi transmite, nu as mai consuma apa imbuteliata. Motivul este unul simplu. Aceasta apa nu este nicidecum naturala. In primul rand este filtrata, demineralizata, apoi tratata cu clor si flor impotriva bacteriilor, iar in final remineralizata. Nu e nimic natural acolo, iar conceptia ca un angajat al companiei X de apa minerala sta cu sticlele la un izvor de munte si le umple, apoi le trimite in supermarket, este total falsa. Un alt dezavantaj major al apei imbuteliate este in sine imbutelierea in sticle de plastic, ceea ce face ca plasticul sa elimine elemente toxice in apa atunci cand este expus la soare sau la o anumita temperatura. In plus, este foarte deranjant cand trebuie sa cauti un loc unde sa arunci sticlele de plastic. Ideal ar fi sa va procurati apa dintr-un izvor cat mai pur si sa o tineti in sticle de sticla pentru maxim 2 zile. Eu inca nu am reusit acest lucru si presupun ca si multi altii sunt in conditia mea din diverse motive, asa ca va trebui sa cautam apa imbuteliata de o calitate cat mai buna (Editare: de mai bine de un an, am reușit să procur apă doar de la izvoare sau fântâni).

Criteriile de alegere a apei sunt in ordinea importantei, urmatoarele: reziduu sec la 180 grade Celsius, continutul de Fluor, continutul de nitriti si nitrati, continutul de Clor si PH-ul, care este discutabil, deci nu o sa-l tratez aici deocamdata.

Limite admise:
Element Reziduu sec Fluor (F) Nitriti (NO2) si Nitrati (NO3) Clor (Cl)
Limita maxima admisa 250 mg/l 0.2 mg/l 5-6 mg/l 5 mg/l

Reziduu sec mare creste riscul ca acest compus sa se depuna in diferite parti ale corpului, formand litiaza renala/biliara si nu numai.

La capitolul Fluor este mult de vorbit dar nu am s-o fac in acest articol, ci intr-unul separat. Ideea e ca sunt multe studii in ultimii ani care ii contesta beneficiile, chiar mai mult decat atat, il implica intr-o serie de afectiuni grave. Cert este ca favorizeaza mult atrofierea epifizei (glanda pineala), ceea ce nu vrem. Il evitam. Fara el cu siguranta nu ne vom face mai rau.

Despre nitriti si nitrati sunt sute de studii. Este incontestabil faptul ca pot favoriza aparitia cancerului si a altor afectiuni grave.

Clorul nu are niciun beneficiu pentru sanatate. Este toxic si din pacate obtinem foarte mult prin piele atunci cand facem dusuri fierbinti sau bai sau prin consumul in exces de sare (clorura de sodiu), asa ca cel mai bine este sa nu mai existe deloc in apa. Poate cauza iritatii ale sistemului digestiv, dereglarea florei intestinale s.a.

Sucurile din comert sunt si ele extrem de periculoase. Stiati ca principala cauza a obezitatii este consumului de sucuri si bauturi racoritoare? De ce? Simplu. Zaharul este solubil in apa si odata format acest amestec devine foarte usor asimilabil de organism. E ca o perfuzie cu efect aproape imediat. In plus sucurile au o cantitate enorma de zahar. Spre exemplu, o doză de 330 ml din adorabilul nostru suc negru contine aproximativ 40g de zahar, iar doza zilnică maximă admisă este este de 50 de grame. Pe langa acest ingredient, sucurile mai contin coloranti artificiali, indulcitori toxici, arome artificiale etc. Feriti-va de ele, nu ne trebuie asa ceva. In articolul unde am vorbit despre tratarea dependentei de zahar si regim cu alte zaharide puteti gasi alternative sanatoase la bauturile racoritoare din comert.

Puteți urmări aici un video despre prelucrarea apei potabile.