Munca și mintea

Am luat o pauză de scris tocmai din cauza subiectului pe care mi-am propus să-l dezbat în acest articol. M-am întrebat în ultima vreme cum aș putea îmbina armonios activitatea fizică, de care sănătatea omului este atât de dependentă, cu ceva util, pentru că, după cum observați, să faci sport înseamnă să ai timp pentru el și de multe ori aici apare o problemă.

Anul trecut mi-am planificat câteva proiecte fizice pe care le-am început imediat cum iarna a rămas în urmă și apucându-mă de treabă, am realizat că efortul fizic depus este extrem de complex. Arderile metabolice erau constante și îndelungate, mintea era foarte relaxată, aparea o intensă poftă de mâncare iar somnul de peste noapte avea o calitate excelentă. Pe lângă toate aceste beneficii, îndeplinirea unor proiecte, indiferent de complexitatea lor, care până atunci existau doar la nivel imaginar, îți creează o stare aparte de spirit.

Nu cred că ați înțeles care era de fapt această activitate fizică sau la ce proiect mă refer. Practic, nu e nimic complicat, sunt doar lucruri pe care omul le face cu succes de mii de ani, mai exact treaba cea de toate zilele de prin curte și grădină. Nici nu vă puteți imagina cum fiecare mușchi din corp este antrenat în aceste munci. Încă nu am prea multe dovezi ca să spun că sala de fitness nu este bună. O fi bună, dar de ce să pierd două ore ridicând fiare, respirând acel aer închis și cheltuind bani, când pot bine mersi să fac ceva util, spre exemplu să săp un șanț de care am nevoie în grădină, în loc să pun pe altcineva să facă acest lucru și astfel punctez două obiective dintr-o dată. În plus, nu știu cât este de corect să fii plin de mușchi care să nu aibă nicio întrebuințare în viața socială. Nu e practic și nici economic. Îți soliciți toate organele pentru a hrăni acei mușchi care au rolul doar de a ridica haltere și gantere. Unde e sensul? Dacă faci un sport de performață și ai nevoie de ei, se mai explică, dar din câte am observat până acum, oamenii cu adevărat puternici nu sunt saci de carne. Ei sunt cum spunea bunica: „vânjoși”.

În ultima vreme văd cum lumea se retrage fără regrete de la țară și optează pentru o viață confortabilă într-un apartament de la oraș. Este oare corect acest lucru? După părerea mea nici măcar confort nu e. Să faci din viața ta o rutină zilnică și să transformi totul într-un stil artificial, cred că mai degrabă este un stres pentru trup și minte decât un confort. Încep să cred că motivul pentru care românii nostri sunt atât de frustrați și depresivi se află exact în ceea spun eu aici. Este un vechi proverb care spune că „omul este dator să muncească pentru ca să nu-l prindă moartea sezând”. Sunt oare unele dintre serviciile noatre de la oraș la care mergem zi de zi și de multe ori nu facem nimic concret, ci doar ne mințim pe noi înșine că facem ceva, o formă de muncă de care se vorbește în acest proverb? Nu știu, la asta veți contempla voi.

Avem o țară frumoasă cu potențial de a realiza din ea tot ce ne dorim. Ne lipsește doar un lucru: o atitudine corespunzătoare. Din atitudinea noastră ne lipsesc cu desăvârșire hărnicia, educația naturală, spiritul practic, modestia. Ne lăsăm în urmă hectare de pământ de calitate superioară și plecăm la munci dezonorabile în țări străine pentru a ne face bani să achiziționăm o mașină fără valoare și un apartament la oraș. Știți ce se întâmplă cu noi în tot acest timp? Devenim mai frustrați, mai egoiști, mai aroganți. Nu e corect și păcat că puțini realizează acest lucru. Ce e atât de dezonorabil să-ți muncești pământul tău, să crești un animal, să acaparezi piața cu produsele tale? E mai bine să speli bude în Italia? Aa, dar stai, cei din România nu știu ce faci tu în Italia, tu te vei arăta de Paști direct într-un BMW. Așa și? Omul deștept te va cunoaște și nu va pune oricum niciun preț pe tine. Te vei lăfăi doar între semenii tăi care îți sunt inferiori. Cu alte cuvinte, viața ta este un întreg proces de regresiune.

Nu susțin deloc că munca despre care vorbesc este ușoară, mai ales că acum cei care fac așa ceva sunt în minoritate, dar adunându-ne mai mulți, ușor, ușor vom deveni majoritatea și totul va fi mult mai simplu. În plus, apare acea satisfacție că tu, care ești mic, realizezi proiecte atât de mari, iar pe lângă asta, natura va avea grijă de tine și îți va mulțumi cu sănătate, fericire, ganduri bune și o viață curată. Munca este sănătate și nu degeaba suntem printre cei mai bolnavi din toată Europa…

Lasă un răspuns