Informația alimentelor

Nu am de gând să vă atrag într-o filozofie complexă și plină de mistere, dar vreau să înțelegeți că nu mi-am propus niciodată ca acest site să vă aducă doar lucrurile pe care le puteți găsi oriunde în altă parte. Oricine, cu un un mic efort, poate să afle la ce este bună rostopasca sau cum să tratezi o durere de cap printr-un remediu naturist. Veți găsi desigur și astfel de informații aici, însă eu doresc să țintesc mult mai sus, să vă împărtășesc din modestele mele cunoștințe. O să fiu mult mai împlinit dacă o să am zece persoane care mă citesc cu atenție decât zece mii care doar frunzăresc site-ul. Deci, voi fi selectiv.

Consider că un om nu trebuie să cunoască absolut tot ce este în lume. Este practic imposibil să știi toate plantele, toate animalele, toate remediile și toate misterele vieții, dar există un așa zis algoritm în natură, dăruit cu bună știință de Creator, care cunoscându-l, putem înțelege tot ce ni se arată în această școală a vieții. E ca și mersul pe bicicletă, odată învățat, nu mai contează ce fel de bicicletă este sau câți ani vor trece, noi tot vom ști să ne păstrăm echilibrul. Mulți caută algoritmul în lucrări complexe și greoaie, în filozofii întortocheate și secte religioase extremiste, în droguri și vicii sau altele asemenea, dar din păcate pentru ei, el nu se gasește deloc acolo. El se află mult mai aproape de noi și de înțelesul nostru și în ciuda încercărilor eșuate ale multor religii de a-l generaliza, el este diferit pentru fiecare dintre noi.

Una dintre prea-frumoasele ramuri ale acestui algoritm este că tot ce a fost, ce este și va fi în natură, are mai întâi o formă matriceală, sub aspect de informație. Pe această temelie se construiește partea lui fizică împreună cu toate proprietățile sale. Să luăm, spre exemplu, sămânța unui pom. Gândiți-vă că ea conține, înainte de a exista fizic, toată informația necesară pentru a dezvolta un copac complet. Există în ea codul fiecărei radăcini, mugure, frunză, fruct. Este acolo modul de fucționare a plantei: să ia apa și sărurile minerale din pământ, să le transforme în sevă, să o transporte la fiecare frunză în parte și să o hrănească, să facă fotosinteză, să respire. Tot acolo se află semnalele de intrare-ieșire a senzorilor pe care îi are planta: de umiditate, de temperatură, de demineralizare. Cu alte cuvinte, e o întreagă automatică încă dinainte de a exista fizic sămânța sau planta. Fără aceste coduri informaționale, materia ar fi doar lut primordial, adică fără formă, aspect, culoare, gust, miros etc. Până și o banală piatră este mai complexă decât o vedem. Înțelegând ce este scris mai sus, atunci cum oare ne-am putea hrăni cu ceva care nu conține informații legate de procesele vieții? Vă asigur că orice produs de la firma aceea cu M și C este materie procesata atât de mult încât nu a mai rămas nicio informație de viață, ci doar informații de formă, culoare, gust și miros. Ele nici măcar nu mai știu să putrezească sau să asigure un mediu de descompunere, așa cum face orice altă substanță organică din natură. Și totuși, omul laș nu vrea să știe nimic, se complace și primește doar ceea ce i se dă.

V-ați întrebat vreodată ce se întâmplă cu un aliment după ce îl îghițiți? Toată lumea știe că atunci se va declanșa un întreg proces de transformare a acelui aliment în substanțe necesare organismului. Dar cine și ce declanșează acest proces? De ce fructele se digeră în intestine și nu în stomac precum alte alimente? De ce când mâncăm ceva gras se secretă mai multă bilă decât atunci când mâncăm un morcov? Cine controlează toate aceste procese complexe? Medicina noastră convențională ne explică doar modul de funcționare ca efect, șirul evenimentelor fizice și nimic mai mult. Ne explică cum fierea este secretată pentru a digera grăsimile, dar nu ne face să înțelegem cum se declanșează procesul, cum a fost calculat și cum a luat naștere. Dar pentru cei care învață medicina și sunt acaparați de ea, cred că este mult și atât. Oricum nu le va folosi la nimic în cariera care îi așteaptă.

Corpul uman, la fel ca și alte organisme, este dotat cu un set de senzori informaționali subtili, la fel ca un scanner. Odată introdus un aliment, încă din gură începe procesul de scannare astfel: ce aliment este acesta? Există acest aliment în baza de date a organismului? Dacă există, atunci matricea organismului uman este accesată și se citește tot ce este necesar: ce substanțe conține acest aliment? care este schema lui de procesare? de ce enzime și în ce cantitate am nevoie în salivă pentru a imbunătăți digestia? ce cantitate de suc gastric am nevoie pentru a digera? cum elimin rezidurile ce rămân? etc. Dacă aceste lucruri nu le realizăm în mod conștient, asta nu înseamnă că ele nu există.

Ce se întâmplă cu un aliment care nu are o bază informațională alimentară sau pur și simplu nu există în baza de date a organismului (organismele modificate genetic)? Răspunsul este cât se poate de simplu. Organismul nu le recunoaște și drept urmare îl elimină în cea mai primitivă formă, făcând doar câteva asocieri cu alte baze de date existente. Asociază grâul modificat genetic cu grâul natural doar într-o mică măsură, deoarece îl vede ca pe o struțo-cămilă: un grâu cu gene de nu știu ce gândac rezistent la erbicidul X, cu alte gene de porc rezistent la insecticidul Y etc. Până la urmă ce e? Grâu sau o amestecătură de mai multe gene cu formă de grâu? E ca și cum ai mânca plastic. Nu există niciun cod de procesare pentru el. Poate doar câteva asocieri care de multe ori sunt eronate. Dacă vei manca un castron de plastic măcinat te ve simți sătul și plin, dar nimic mai mult. Nu extragi vreo ceva bun din el.

Acest principiu, pe care l-am explicat, este unul generalist, în dorința de a fi mai ușor de înțeles, dar se poate aplica și mult mai profund, până la nucleul celular, hormoni, stimuli, stări de spirit, gândire ș.a. Voi, puteți merge mai departe.

Lasă un răspuns