Dragostea și frica. Prima lege universală

Ce înseamnă dragostea? Fiecare dintre noi și-a formulat în decursul vieții o definițe „proprie” pentru dragoste. Am ținut să pun între ghilimele cuvântul „propriu” deoarece  puține păreri personale sunt chiar personale. Majoritatea sunt fondate pe baza relatărilor și experiențelor altora iar noi le-am preluat mai mult sau mai puțin conștient și le-am semnat cu numele nostru. Practic nu putem da o definiție dragostei fără existența fricii și viceversa. Dragostea este opusul fricii. Aceasta este descrierea cea mai simpla și obiectivă.

Dacă vom cerceta puțin viața și mintea noastră vom observa că fiecare acțiune fizică are la bază un cuvânt pe care l-am rostit. Fiecare cuvânt are în spate un gând grosier. La rândul său, acest gând grosier este realizat pe baza unui alt gând mai simplist, cum ar fi o trăsătură de caracter, un scop urmărit etc. Acest gând simplist, din nou este fondat pe baza unui gând primar, iar acest gând primar ia naștere din două mari sentimente: dragoste sau frică. Să luăm un exemplu, ca să înțelegem mai bine, un cerc pe care tocmai l-am desenat pe o foaie. El reprezintă acțiunea mea fizică, materializarea stărilor psihice. Înainte să-l desenez, mi-am rostit în minte: „Voi desena un cerc pe o foaie.” Acesta este gândul grosier. Un alt gând anterior, de o finețe mai mare, m-a determinat să realizez gândul grosier. Acest gând ia naștere din starea mea de spirit pe care am avut-o și o am în momentul desenării cercului. Să spunem că am o stare de plictiseală. Această stare de plictiseală ia naștere din gândul primar fondat pe unul dintre cele două sentimente elementare: dragoste sau frică. În exemplul de față, starea de pliciseală îmi este dată din frica mea de a începe ceva nou. De a cunoaște o persoană nouă sau de a mă aventura în nebănuitele vieții. Deci desenarea cercului în acel moment este dat de un sentiment de frică. Exemplul este relativ. E foarte probabil ca o persoană să deseneze acel cerc pe baza unui sentiment de dragoste. Un copil, când desenează trei linii pentru prima oară în viața sa, cu siguranță o face dintr-un profund sentiment de dragoste.

Aplicând această regulă simplă, vom observa că majoritatea lumii acționează pe baza sentimentelor de frică. Violența fizică și verbală este de fapt frica acelei persoane de a nu fi rănită. Apare ca un mod de apărare, ca o prevenție. Dorința puternică de a te îmbogăți apare din frica de a nu fi sărac. Căutarea unui loc de munca stabil este rezultatul unei frici interioare care îți spune că nu vei face față încercărilor vieții. Multe relații de prietenie, de cuplu se realizează pe baza fricii de a nu rămâne singur, pentru că, singur nu crezi că te vei putea descurca. Minciuna este rezultatul fricii de responsibilitate pentru adevăr și exemplele pot continua. Până și așa numita dragoste, cuvânt rostit de milioane de oameni, este rezultatul fricii de a iubi necondiționat.

Ce rost au toate acestea? Au rostul cel mai importat, deoarece în cele două sentimente primare stă secretul vieții, a fericirii. Fericirea nu este construită pe sentimente primare de frică. Este imposibil așa ceva. Sănătatea fizică și psihică nu este construită pe sentimente de frică, la fel nici relațiile adevărate, nici relaxarea, nici frumusețea, nimic ce considerăm noi a fi bine nu poate fi clădit din frică. Dar de ce totuși facem total invers? Pentru că așa am ales. Fiecare clipă din viața noastră e o alegere. Noi alegem cum să ne trăim viața. Nu există bine și rău, sunt doar niște concepte umane prin care definim lumea noastră relativă, însă dacă alegem cu frică consecințele vor fi din categoria acelui „rău” pentru noi înșine.

Lasă un răspuns