Diagnosticarea afectiunilor urmarind aspectul gurii si elementelor ei

Pe vremuri, cand se comercializau sclavi, cei priceputi aveau un criteriu important in cumpararea lor. O dantura sanatoasa nu numai ca le arata cu ce au fost hraniti si cat de bine au fost tratati, ci dezvaluiau si afectiunile curente. Astfel, cariile dentare care apar subit, chiar daca igiena bucala este corespunzatoare, sunt fara dar si poate unul dintre efectele unui suferinte. Exista studii complexe pe aceasta tema, insa voi prezenta pe scurt ce indica aceste carii.

dentitie

Maxilarul superior:

  • Carii ale incisivilor: boli cardiovasculare;
  • Carii ale caninilor: afectiuni pulmonare si ale cailor resperatorii;
  • Carii ale premolarilor: afectiuni ale sistemului nervos si endocrin;
  • Carii ale molarilor: boli de stomac, hepatobiliare si endocrine.

Maxilarul inferior:

  • Carii ale incisivilor: afectiuni genitale;
  • Carii ale caninilor: afectiuni renale;
  • Carii ale premolarilor: boli ale intestinelor gros si subtire;
  • Carii ale molarilor: afectiuni hepatobiliare, endocrine si ale splinei.

Limba este si ea unul dintre elementele cheie in diagnosticare. Astfel, culoarea, aspectul si depozitele de pe aceasta sunt influentate de starea noastra de sanatate.

limba

  • O limba rosie si indurata pe toata suprafata: posibilitatea unui accident vascular cerebral;
  • Limba rosie, tumefiata si indurata la baza: boli cardiovasculare;
  • Rosie inchisa: afectiuni intestinale;
  • Rosie inchisa spre violet cu depozite umede: probleme cardiace sau pulmonare (oxigenarea deficitara a sangelui);
  • Rosie-deschisa: boli infectioase;
  • Roz-pala anemie;
  • Rosiatica si uscata: afectiuni gastrice;
  • Alburie si excesiv de umeda cu depozite galben unsuroase: afectiuni ale pancreasului si splinei;
  • Galbena cu depozite verzui: afectiuni hepatobiliare;
  • Galbena si uscata: afectiuni pulmonare;
  • Purpurie cu puncte sau pete violet: boala cronica;
  • Alburie si subtiata: enterite si colite;
  • Purpurie cu depozite alburii: candidoza;
  • Purpurie cu depozite galbui:

In acelasi timp, mirosul gurii nu trebuie pus pe seama unei normalitati. Gura unui organism sanatos are un miros placut, nicidecum un miros de putred, de acru sau de acetona. In mod normal, dupa ce a fost servita masa si clatita gura cu putina apa, pH-ul salivei ar trebui sa se normalizeze si sa se incadreze undeva in zona neutra (6,5-7), astfel va aparea doar un miros placut de umed. Mai jos fac legatura intre diferitele afectiuni si mirosul gurii:

  • Miros de mere stricate sau acetona: diabet;
  • Miros de peste: afectiuni digestive (consumul excesiv de alimente procesate);
  • Miros de amoniac: ciroza hepatica;
  • Miros de urina: exces de proteina animala (nivel crescut de uree in sange);
  • Miros de ridichi: afectiuni hepatice;
  • Miros intepator, puternic de mere verzi: alcoolism cronic;
  • Miros fetid de materii fecale: boli intestinale, paraziti intestinali, constipatie cronica.

Lasă un răspuns