Peștele ca aliment

Mi-am propus acum ceva vreme să realizez un așa-zis dicționar cu produsele pe care le cumpărăm uzual din supermarket. Vreau să fie un loc unde fiecare, dacă dorește, să găsească informații utile despre un anumit produs și o să încerc să dau și denumirea, marca, ingredientele etc. Pe parcurs o să înțelegeți la ce mă refer.

Astăzi am cumpărat pește și pentru că l-am ales după anumite criterii, o să descriu aici, în acest articol, mai multe tipuri de pește, care este bun și care nu.

Peștele este un aliment complet, o carne ușor de digerat (până în 4 ore) care conține proteină de bună calitate, acizi grași, minerale și vitamine. În funcție de tipul de pește, felul în care a crescut și modul prin care a fost conservat, de la unii putem beneficia de un complex mai mare de calități, pe când alții sunt chiar toxici pentru organism și va trebui să facem tot posibilul ca să-i evităm.

În ordine alfabetică, din ce găsim în comerț în mod obișnuit, este bibanul. Un pește bun la gust, ce conține cea mai mare cantitate de proteină după ton și păstrăv, mai multe vitamine, minerale și mai mulți acizi grași decât crapul. Totuși este cap de listă între peștii românești la cantitatea de mercur și colesterol. Ca să evităm aceste dezavantaje, vom consuma bibani de dimensiune mai mică, undeva până în 0,5 kg.

Carasul este cel mai cunoscut și răspândit pește de apă dulce din România. Face parte din familia ciprinidelor, la fel ca și crapul. Așa cum îl descriam când eram mic, este un pește cu care trebuie să te mulțumești atunci când nu ai prins un crap. Foarte gustos, este un pește slab, cu colesterol puțin, iar din punct de vedere nutritiv este asemănător crapului. Se poate consuma fără probleme, mai ales că se găsește greu la dimensiuni mari. Încercați să-l cumpărați viu.

Codul este un pește oceanic, găsit la noi în țară exclusiv în stare congelată. Apropo de acest aspect, am văzut în ultima vreme prin supermarket-uri produse pe care le găsim de obicei congelate, în stare proaspătă. Să fie chiar așa? Spre exemplu, crevetele este un aliment extrem de perisabil. Cu alte cuvinte, este practic imposibil să-l trasporți de la câteva mii de kilometri în stare proaspătă. Aceste produse au fost inițial congelate și ulterior, pentru a atrage clientul, sunt decongelate și prezentate ca produse proaspete. Deci să nu cădeți în capcana aceasta, alimentele decongelate trebuie consumate imediat, nu lăsate la expoziție pentru câteva zile și apoi consumate. Codul este un pește slab, ce conține o proteină de calitate, un indice caloric mic și are printre cea mai mică cantitate de colesterol. Este ideal pentru dietele celor care vor să slăbească. Ca dezavantaj, conține o cantitate relativ mare de mercur (vezi tabelul de mai jos), dar consumat la dimensiuni mici, acest dezavantaj poate fi evitat. Un alt aspect importat atunci când cumpărăm pești congelați este să verificăm integritatea produsului, aspectul după dezghețare (carnea să nu fie moale, lipiciosă și să nu se desprindă de pe oase) și data capturii. Peștele este recomandat să se consume până în maximum 6 luni de la congelare.

Următorul pește este crapul. Frecvent întâlnit la noi în țară și conține o cantitate însemnată de vitamina B12, Omega 3, seleniu, proteine și fosfor. Crește în râuri, lacuri, iazuri și bălți în mod natural sau cultivat. După cum știți cu toții, de regulă în crescătoriile mari, acești pești sunt furajați și nu întotdeauna cu lucruri sănătoase, drept concluzie îi putem evita, optând spre cei prinși în sălbăticie sau crescuți în mod natural. Un alt lucru important în alegerea crapului pentru consum este greutatea lui. Crapul este un pește gras, care conține mult colesterol, însă cei tineri până în 1.5kg, nu sunt atât de grași și nici nu au acumulat foarte multe toxine de-a lungul vieții. Per total, crapul este un pește bun, indicat consumului atâta timp cât se respectă ceea ce am scris mai sus, mai rămâne problema prețului, care este destul de piperat pentru noi, cei de rând.

Heringul este un pește mic, care trăiește în bancuri, în nordul Atlanticului. Se întâlnește la noi sub formă congelată, afumați sau la conservă. Are foarte multe oase, de aceea cea mai indicată formă de consum este la conservă, deoarece prin fierbere oasele se topesc. Este foarte bogat în grăsimi nesaturate, la fel ca și sardinele, din ele fabricându-se uleiul de pește. Poate fi consumat fără probleme oricât de des.

Următorul pește foarte frecvent consumat de noi este macroul. Se mai numește și scrumbia albastră și da, este înrudit și foarte asemănător din punct de vedere nutrițional cu scrumbia de Dunăre. Este cel mai gras pește pe care îl consumăm în mod uzual și are cea mai mare energie calorică (vezi tabelul de mai jos). Datorită cantității mari de acizi grași, este indicat persoanelor care sunt supuse unei doze mari de stres. Conține retinol, niacina, piridoxina, acid ascorbic, riboflavina, fier, potasiu și fosfor, fiind ideal în dietele vegetariene care includ și peștele ca aliment. Totuși, pentru cei care în mod normal au o dietă bogată în grăsimi animale, se va ține cont de cantitatea de macrou consumată. Un alt avantaj al macroului este prețul, care este accesibil tuturor, dar nu uitați ce am scris la cod. Mare grijă la aspectul cărnii după decongelare.

Merluciul este un pește asemănător, din punct de vedere nutrițional, cu codul, doar că, față de cod conține foarte puțin mercur. Este un pește slab, cu o cantitate redusă de colesterol, recomandat în curele de slăbire. La fel ca toți peștii oceanici, acesta poate fi întâlnit în supermarket-uri doar sub formă congelată.

Evitați total pangasius. Este un pește toxic, „pește mutant”, așa cum îl numeam la cantină, care trăiește în cele mai poluate și mizerabile ape. Sunt furajați cu tot felul de chimicale, iar din punct de vedere nutrițional este foarte sărac. Evitați-l fără să ezitați, cumpărați orice altceva.

Păstrăvul de crescătorie, pentru că păstrăvul sălbatic nu l-am întâlnit vreodată în supermarket, este un pește care crește în apele reci, curate și limpezi de munte. Este unul dintre cei mai sănătosi pești, atâta timp cât nu a fost furajat cu chimicale în crescătorii. Conține cea mai mare cantitate de proteină după ton și chiar dacă mulți mă vor contrazice, din punct de vedere nutrițional, înlocuiește fără probleme somonul. Are o cantitate infimă de mercur, nivel scăzut de colesterol, este foarte bogat în acizi grași Omega 3, vitamina D, acid folic și vitamina B12. Este recomandat femeilor însărcinate și celor care alăptează, în dietele vegetariene care includ peștele, sportivilor și celor care desfășoară un efort psihic și fizic intens. Nu există dezavantaje la acest tip de pește, doar nevoie de atenție atunci când îl cupărați. Am văzut unele crescătorii care sunt suprapopulate și care dispun de hrană chimică din belșug. Deci, atenție.

Rechinul nu este un pește care trebuie consumat de om. E ca și cum am mânca hienă sau lup. Rechinul este un sanitar al mărilor, se hrănește cu resturi, pești bolnavi și multe alte lucruri degradate. Conține o cantitate foarte mare de mercur, toxine și alte metale grele. Îl vom evita cu orice preț.

Un alt pește foarte întâlnit la noi este somnul. După cum toți știți, este un pește foarte gras, cu o cantitate mică de proteină și foarte multe calorii. Recomand a se consuma acest pește doar dacă are o greutate până într-un kilogram, când este destul de gustos și nu prea gras, în rest, încercați să-l evitați. El este un sanitar al râurilor, așa că asimilează multe toxine odată cu trecerea timpului și creșterea în greutate.

Somonul este un fel de păstrăv de ocean. Este bun, dar vreau să aduc doar atât la cunoștință: nu cumpărați somon de crescătorie, ci doar sălbatic. Somonul are culoarea roșie din cauza consumului în mod natural de creveți care la rândul lor consumă alge și microorganisme marine ce conțin pigmentul astaxantin. Un somon de crescătorie are culoarea albă. De ce este roșu atunci? Vă dați seama singuri. Cum am scris la păstrăv, dacă nu sunteți siguri pe originea somonului, atunci cumpărați un păstrăv, veți salva și ceva bani. Lăsați, cum se spune, fițele. Din punct de vedere nutrițional păstrăvul este asemănător, dacă nu superior.

Știuca, la fel ca păstrăvul, este un pește regal. Nu degeaba împăratul Frederic II Barbarossa, pescar de pasiune, a inventat mitul știucii gigantice. Este un pește slab, gustos, fără oase, ce conține o proteină de foarte bună calitate, complexul de vitamine B1-B12, cupru , seleniu, magneziu, potasiu și Omega 3. Deja îmi amintesc știuca umplută cu orez și dată la cuptor de Paști. O recomand cu tărie a fi consumată, mai ales că este dificil să o crești artificial și cu chimicale. Nu cred că există așa ceva, deocamdată. Ca dezavantaje majore sunt prețul și faptul că nu o găsim oriunde și oricând.

Închei, chiar dacă mai sunt și alți pești, cu tonul. Sunt multe sortimente de ton și cei mai indicați consumului sunt speciile care ating dimensiuni cât mai mici, din cauză cu nu au un conținut mare de mercur, cum ar fi Tonul negru (Blackfin Tuna), Tonul Tongol (Tongol Tuna), Tonul obez de Atlantic (Bigeye Tuna) și Bonita cu abdomen vărgat (Skipjack Tuna). Tonul de evitat este Tonul cu aripioare galbene (Yellowfin Tuna), Tonul alb (Albacore) și Tonul albastru (Bluefin Tuna). Citiți pe conserve atunci când cumpărați și căutați speciile enumerate mai sus. Din punct de vedere nutrițional, tonul este un pește bogat în proteine, reprezintă o importantă sursă de Omega 3, acizi grasi EPA (acidul eicosapentaenoic) și DHA (acidul docosahexanoic) și conține puțin colesterol. O salată de ton ne salvează rapid dintr-o foame și atunci când nu avem timp să gătim. Ar mai fi de adăugat aici, pentru că cel mai frecvent tonul este întâlnit în conserve, să se evite conservele în ulei. Nu că ar fi toxice, dar acizii grași sunt solubili în ulei, iar atunci când aruncăm uleiul, scăpăm și de lucruri bune. Alegeți conservele de pește în saramură. Acizii grași sunt insolubili în apă.

Valori nutritive pește
nr. crt. Pește [100g] Lipide [g] Colesterol [mg] Proteine [g] Calorii [kcal] Mercur [ppm]
1 Biban 1 90 19.4 91 0.150
2 Caras 1.8 50 17.5 87 0.090
3 Cod 0.7 43 17.8 82 0.111
4 Crap 5.6 66 17.8 127 0.110
5 Hering 9 60 18 158 0.084
6 Macrou 14 70 18.6 205 0.050
7 Merluciu 0.9 52 16.6 79 0.079
8 Păstrăv 6.6 58 20.8 148 0.071
9 Rechin 4.5 51 21 130 0.979
10 Somn 18.8 58 16.8 224 0.025
11 Somon 6.3 55 19.8 142 0.022
12 Știuca 0.7 39 19.2 88 0.030
13 Ton 4.9 38 23.3 144 0.200

Produsele de panificatie pentru care s-a folosit faina alba rafinata

In vreme ce locurile de munca incep sa ne acapareze din ce in ce mai mult vietile personale, sa ne fure timpul, vocatia si imaginatia, oamenii cu mintea “deschisa” uita complet de ei insisi si lasa ca aceasta activitate care ar trebui sa le consume mai putin de jumatate din energie, sa le rapeasca inclusiv sanatatea. Vad cozi imense la covrigarii si patiserii in jurul orei 16:00, cand se iese de la serviciu. La multe persoane, una sau doua mese pe zi sunt compuse din produse de panificatie. Pe langa faptul ca graul integral, natural de la mama lui, nu asigura nici macar jumate din necesarul zilnic de nutrienti, acele produse de panificatie contin doar o mica parte din graul integral. Ele sunt facute din faina alba, din care s-au inlaturat substantele nutritive odata cu taratele. Ceea ce ramane este undeva la 20% din concentratia benefica initiala. Pentru gust, conservare si aspect se folosesc diversi compusi chimici precum coloranti, acid ascorbic, acid citric, maltodextrina, propilen glicol, cisteina, guma Xantan, grasimi vegetale hidrogenate si sare iodata. Toti acestia sunt toxici pentru organism. In plus, la producerea fainei se foloseste pentru inalbire un ingredient surpriza: alloxanul. Acesta face ravagii in randul celulelor pancreatice care produc insulina. De aici mai este un pas pana la diabet. Lipsa enzimelor din faina alba favorizeaza ingreunarea digestia si apare constipatia cu efectele ei intarziate, pana la cancer de colon.

In concluzie evitati produsele care sunt facute din faina alba sau extra alba. Cititi cu atentie eticheta painii pe care o cumparati. Ideal, o paine ar trebui sa contina faina integrala, apa, sare, ulei vegetal si drojdie. Tot ce apare in plus la ingrediente este un minus pentru sanatatea voastra. Fi-ti atenti si la painea neagra. Daca e paine neagra, nu inseamna ca e obligatoriu sa fie facuta din faina integrala. De fapt, majoritatea sunt facute din faina alba care este ulterior colorata. Incercati sa nu exagerati cu produsele de panificatie, fie ele de calitate. Sunt satioase si va vor face sa nu mai consumati alti nutrienti vitali pentru organism.

Produsele cosmetice complexe din punct de vedere al chimicalelor

Acordam multa importanta la ceea ce inghitim dar uitam complet ca avem si alte portite catre interior. Pielea este cel mai mare organ din corp, cu un rol deosebit. Este de fapt granita intre noi si mediul inconjurator, cu scopul de a ne apara fata de factorii externi. Neingrijind acest organ, toxinele vor ajunge in noi fara nicio intarziere. Toate produsele cosmetice si de ingrijire personala, pe care le gasim in mod uzual, sunt sintetice, amestecuri de chimicale dintre care majoritatea sunt toxice pentru organism. Cand alegeti un astfel de produs, nu ar trebui sa fie nimic diferit fata de alegerea unui aliment, adica sa contina ingrediente de origine vegetala, animala sau minerala, care se gasesc in mod normal in natura, fara prea multa interventie a omului. Spre exemplu, cel mai bun sapun este cel fabricat prin hidroliza alcalina (soda caustica) a grasimilor vegetale, la care se pot adauga uleiuri esentiale pentru un miros placut. Acest sapun este biodegradabil, fara parabeni (conservanti), parfumuri sintetice si coloranti. Toate aceste elemente din urma afecteaza pielea, ii micsoreaza capacitatea de protectie si va lasa drum liber absorbtiei toxinelor in organism. Vom fi expusi nu numai la fungi, bacterii, praf, fum, poluare, ci inclusiv la substantele nocive din produsele cosmetice pe care le utilizam. Totul va intra in sange fara doar si poate.

Apa minerala cu reziduu sec mare si bauturile racoritoare din comert

Sincer sa fiu, daca as avea o alternativa la apa minerala din comert, mai putin ideea cu filtru pentru apa de la chiuveta, care este scump, trebuie inlocuit periodic si nici o incredere sporita nu imi transmite, nu as mai consuma apa imbuteliata. Motivul este unul simplu. Aceasta apa nu este nicidecum naturala. In primul rand este filtrata, demineralizata, apoi tratata cu clor si flor impotriva bacteriilor, iar in final remineralizata. Nu e nimic natural acolo, iar conceptia ca un angajat al companiei X de apa minerala sta cu sticlele la un izvor de munte si le umple, apoi le trimite in supermarket, este total falsa. Un alt dezavantaj major al apei imbuteliate este in sine imbutelierea in sticle de plastic, ceea ce face ca plasticul sa elimine elemente toxice in apa atunci cand este expus la soare sau la o anumita temperatura. In plus, este foarte deranjant cand trebuie sa cauti un loc unde sa arunci sticlele de plastic. Ideal ar fi sa va procurati apa dintr-un izvor cat mai pur si sa o tineti in sticle de sticla pentru maxim 2 zile. Eu inca nu am reusit acest lucru si presupun ca si multi altii sunt in conditia mea din diverse motive, asa ca va trebui sa cautam apa imbuteliata de o calitate cat mai buna (Editare: de mai bine de un an, am reușit să procur apă doar de la izvoare sau fântâni).

Criteriile de alegere a apei sunt in ordinea importantei, urmatoarele: reziduu sec la 180 grade Celsius, continutul de Fluor, continutul de nitriti si nitrati, continutul de Clor si PH-ul, care este discutabil, deci nu o sa-l tratez aici deocamdata.

Limite admise:
Element Reziduu sec Fluor (F) Nitriti (NO2) si Nitrati (NO3) Clor (Cl)
Limita maxima admisa 250 mg/l 0.2 mg/l 5-6 mg/l 5 mg/l

Reziduu sec mare creste riscul ca acest compus sa se depuna in diferite parti ale corpului, formand litiaza renala/biliara si nu numai.

La capitolul Fluor este mult de vorbit dar nu am s-o fac in acest articol, ci intr-unul separat. Ideea e ca sunt multe studii in ultimii ani care ii contesta beneficiile, chiar mai mult decat atat, il implica intr-o serie de afectiuni grave. Cert este ca favorizeaza mult atrofierea epifizei (glanda pineala), ceea ce nu vrem. Il evitam. Fara el cu siguranta nu ne vom face mai rau.

Despre nitriti si nitrati sunt sute de studii. Este incontestabil faptul ca pot favoriza aparitia cancerului si a altor afectiuni grave.

Clorul nu are niciun beneficiu pentru sanatate. Este toxic si din pacate obtinem foarte mult prin piele atunci cand facem dusuri fierbinti sau bai sau prin consumul in exces de sare (clorura de sodiu), asa ca cel mai bine este sa nu mai existe deloc in apa. Poate cauza iritatii ale sistemului digestiv, dereglarea florei intestinale s.a.

Sucurile din comert sunt si ele extrem de periculoase. Stiati ca principala cauza a obezitatii este consumului de sucuri si bauturi racoritoare? De ce? Simplu. Zaharul este solubil in apa si odata format acest amestec devine foarte usor asimilabil de organism. E ca o perfuzie cu efect aproape imediat. In plus sucurile au o cantitate enorma de zahar. Spre exemplu, o doză de 330 ml din adorabilul nostru suc negru contine aproximativ 40g de zahar, iar doza zilnică maximă admisă este este de 50 de grame. Pe langa acest ingredient, sucurile mai contin coloranti artificiali, indulcitori toxici, arome artificiale etc. Feriti-va de ele, nu ne trebuie asa ceva. In articolul unde am vorbit despre tratarea dependentei de zahar si regim cu alte zaharide puteti gasi alternative sanatoase la bauturile racoritoare din comert.

Puteți urmări aici un video despre prelucrarea apei potabile.

Produsele din zahăr alb rafinat

Rafinarea zahărului brut are același scop ca toate produsele ambalate: prelungirea termenului de valabilitate, îmbunătațirea aspectului și gustului. De la sucul extras din sfecla de zahăr sau din trestia de zahăr până la cristalele albe, e o cale lungă. Întregul proces include înălbirea cu dioxid de sulf, alcalinizare cu oxid de calciu, fierberea în vid și îndepărtarea melasei prin centrifugare. Cu alte cuvinte tot ce este bun (melasa) este îndepărtat și va rămâne doar zaharoză sub formă de cristale. Ca să nu mai lungesc sibiectul, din cauza procesării prin compuși toxici și eliminarea din produsul brut a elementelor benefice organismului uman, zahărul alb rafinat nu este recomandat consumului. Avem alternative de zaharide cum ar fi glucoza și fructoza conținute de fructe sau daca tot ne dorim să facem un gem sau o prăjitură, se poate folosi un zahar brun brut cu un conținut mare de melasă (până la 10%).

În modul în care este consumat zahărul în zilele noastre, fără dubiu stă la baza dereglării funcționării glandelor endocrine și de aici o sumedenie de alte afecțiuni (diabet, obezitate, hipertensiune, boli cardiace). Mai mult decât atât, consumat regulat creează dependență fizică și psihică.

Cea mai mare cantitate de zahăr procesat o găsim în sucuri, iaurturi cu fructe, conserve de legume și fructe, gemuri, dulcețuri, dulciuri ambalate ș.a. Spre exemplu, o doză de Coca-Cola de 330ml conține aproximativ 40 de grame de zahăr, iar doza zilnică maximă admisă a unui adult este de 50 de grame.

Ar mai fi de spus că nu toate zaharidele sunt atât de nocive precum zahărul rafinat. După cum puteți observa în tabelul acesta, clasa zaharidelor se împarte în mai multe subcategorii. Pentru tratarea dependenței de zahăr prin înlocuirea lui cu alte zaharide sănătoase citiți acest articol.

Un video despre cum se fabrică zahărul din trestie de zahăr.

Produsele ambalate

Voi face referire aici la majoritatea conservelor care conțin conservanți artificiali, diferite preparate cum ar fi snacks-urile, chips-urile, cornurile și alte produse de panificație, semipreparatele congelate etc. Sunt o sumedenie de astfel de invenții și singurul lucru bun pe care il au este gustul. Avem pretenția să fim definiți ca ființe inteligente, care dețin un control total asupra vieții, dar ce facem cu dependența de placeri inferioare? Unde este controlul nostru? Ar fi bine să descoperim adevăratul gust bun în alimente benefice pentru trupul și mintea noastră. Încercați să evitați aceste produse, iar când vizitați supermarket-ul, coșul vostru sa conțină cât mai puține ambalaje. Nu aruncăm banii pe ambalaje. Comercianții sunt interesați ca produsele lor să țină cât mai mult, să aibă timp să fie cumpărate. Din acest motiv, la fel ca și carnea, ele sunt supuse unor etape de procesare, în care sunt adăugați conservanți, coloranți, potențiatori de gust etc. Pe lângă aceste substanțe nocive, multe produse conțin o cantitate mare și foarte mare de sare iodata, zahăr rafinat, făină albă, proteine din soia modificată genetic și alte asemenea „bunătăți”.

Acordați atenție la conservele de pește, de legume, compoturi, dulcețuri etc. Lipsiți-vă mai bine dacă nu sunteți siguri pe ingrediente. Feriți-vă de conservele de pește care nu sunt în suc propriu (pește, apă, sare). De regulă, pentru conservele în ulei, nu se specifică tipul de ulei. Cel mai frecvent se folosește un amestec de resturi de ulei vegetal, de proastă calitate. Compoturile, dulcețurile și murăturile le puteti face în casă, cum doriți voi, utilizând zahăr brun neprocesat din trestie sau melasă și sare de ocnă, neiodata excelentă pentru murături și alte conserve.

Produsele din carne procesata industrial

De ce spun industrial? Procesarea carnii poate fi deasemenea gatirea si afumarea de casa. Daca din cand in cand mai introducem in alimentatie si cate un peste afumat de casa, sau o pastrama de oaie, nimic rau nu o sa se intample. Eu nu sunt de principiul de a fi stricti cu viata noastra si sa ne pedepsim de fiecare data cand avem ocazia. Nu sunt adeptul regimului strict vegan sau raw vegan. Acestea au intr-adevar rolul lor si aduc beneficii atunci cand stim sa le folosim, mai ales in curele de detoxifiere. In acelasi timp carnea si produsele de origine animala contin si ele o multime de nutrienti pe care nu ii putem exclude din alimentatia noastra. Depinde si foarte mult de la persoana la persoana, la unii se pliaza mai bine sa consume anumite alimente, la altii nu. Climatul si zona geografica sunt si ei factori decisivi in alegerea nutritiei noastre. Vi se pare corect ca noi sa traim de generatii intr-un climat rece, unde cresc doar cateva buruieni pe an si sa fi vegani ? Din acest motiv am punctat atat de mult pe autocunoasterea noastra, sa ne intelegem corpul, conditiile si sa stim cum sa functionam optim. Sunt anumite detalii de fizionomie ajutatoare, care ne pot da multe informatii in legatura cu alimentatia noastra. O sa vorbim si despre asta. Deocamdata va dau un sfat care niciodata nu are cum sa dea gres. Pana cand o sa stiti exact care regim vi se potriveste perfect, fiti tot timpul ponderati si calculati, incercati sa mancati din toate cate un pic, fara sa exagerati cu nimic.

Carnea procesata industrial trece prin cateva etape care au ca scop conservarea ei cat mai bine si distrugerea sau preventia formarii bacteriilor si a fungilor. Aceste etape sunt mai mult sau mai putin nocive pentru sanatatea noastra. Dupa ce este transata, carnea este spalata cu anumite saruri (nitrit de sodiu, benzoat de sodiu, monoglutamat de sodiu s.a.) pentru a crea un aspect rozaliu de proaspat si pentru gust. Mai mult decat atat, multi producatori (nu stiu cat este de legal) amesteca aceste saruri cu sarea comuna (iodata), le dizolva intr-un solvent (apa) si le injecteaza la propriu in carne. Exista fel de fel de surse pe internet care confirma acest lucru, precum clipul video de mai jos care descrie integral procesul de procesare a carnii de pui. Toate acestea sunt extrem de periculoase pentru sanatate si pot duce la afectiuni ale pielii, ale aparatului cardiovascular, ale sistemul digestiv si desigur, se poate culmina in cancer sau alte boli grave. Fara prea multe studii si analize se poate observa ca aceste saruri in reactie cu unii compusi chimici pot produce substate care sunt incontestabil toxice pentru organism. Un exemplu simplu poate fi reactia benzoatului de sodiu cu vitamina C, din care rezulta benzenuri, o substanta cancerigena.

Ca sa nu mai scriu inca cateva pagini despre acest subiect al carnii procesate industrial va dau un pont cum puteti identifica un produs care nu este rau pentru sanatatea voastra. Metoda e simpla, atunci cand cititi eticheta si la rubrica ingrediente nu scrie altceva decat carne, sare si condimente naturale (piper, oregano, rozmarin etc.), puteti cumpara acel produs. In caz contrar lasati-l expus in continuare in vitrina pana cand producatorul va da faliment sau va schimba modul de procesare a produselor sale.

Despre crenvursti, mezel, carnati, parizer, conserve de carne, pateuri si alte asemenea bombe toxice nici nu vreau sa ma mai obosesc sa scriu despre ele. E la fel cum as cauta beneficiile fumatului, sau tigari BIO, bune pentru sanatate. Nu exista asa ceva, toate aceste produse sunt facute din resturi, amestecate cu nenumarate substante chimice, imbogatite cu monoglutamat de sodiu pentru a crea o iluzie in creierul nostru, acel potentiator de gust sau de aroma. Daca consumati aceste alimente faceti va rog un exercitiu de imaginatie. Ganditi-va ce gust ar avea ele daca am elimina toti acesti aditivi? eu va zic ca oribil, dar va las pe voi.

Prelucrarea cărnii de pui: