Ai uitat să respiri?

Nu mi-am propus niciodată să scriu pe acest blog despre lucruri ezoterice, nu că nu mi-ar face plăcere, dar de multe ori, din cauza prejudecăților, judecăților, mentalității și concepțiilor, sunt înțelese greșit. Am concluzionat aproape de fiecare dată că aceste lucruri sunt adesea dificil de explicat în limbaj clasic uman, care începe deja să fie primitiv pe alocuri. Expresia „Brânză bună în burduf de câine” cred că se poate aplica cu succes și în această situație. Degeaba dai informație bună când cel care o primește este plin peste măsură de informații stricate. Nu are cum să înțeleagă… Până la urmă esoteric provine din greacă, de la cuvântul esoterikos, care nu înseamnă nimic altceva decât interior. Cu alte cuvinte, înțelegerea unor lucruri vine doar din interiorul tău.

O introducere nesărată poate pentru unii dar cu înțeles pentru alții. În articolul acesta, îmi doresc să reamintesc anumite aspecte legate de respirație. Cum a evoluat sau involuat respirația noastră în decursul vieții, ce beneficii ne aduce o respirație corectă, cum o putem corecta și câteva exerciții, vor fi principale subiecte ale acestui articol.

Când aveți ocazia să întâlniți un bebeluș care doarme, priviți-i atent abdomenul. Veți observa că el se umflă și se dezumflă. Este practic singura mișcare pe care o execută corpul în timpul respirației sale. Nu se mișcă claviculele, nici pieptul, nici coastele, ci doar abdomenul. Același lucru îl puteți observa și la animale sănătoase. Abdomenul se mișcă în timpul respirației.

Există, în principal, trei tipuri de respirație, dintre care primele două tipuri sunt des și foarte des întâlnite. Primul tip este respirația claviculară. Se numește așa deoarece în timpul ciclului inspirație-expirație claviculele se ridică, respectiv coboară. Este cea mai superficială respirație. Aerul pătrunde doar în vârful plămânilor. De regulă este des întâlnită la persoanele supraponderale, cu burtă și la femeile însărcinate. Într-o carte am găsit un lucru foarte interesant, care face referire la fumătorii din aceată categorie. Din cauza cantității insuficiente de oxigen asimilată prin procesul eronat de respirație, indivizii dezvoltă o dorință inconștientă de oxigen. În timpul fumatului ei inspiră mult mai mult oxigen decât în mod normal, iar dorința este îndeplinită. Este mai mult o dependență de oxigen decât de fum. De multe ori, prin corectarea respirației, dispar și mulți fumători.

Al doilea tip de respirație este cea intercostală. Este mai puțin superficială decât primul tip deoarece aerul pătrunde în două treimi din plămâni. Se realizează prin ridicarea claviculelor, umerilor și a cutiei toracice și împingerea coastelor în afară. Este des întâlnită la sportivi și în general la majoritatea oamenilor.

Al treilea tip este repirația abdominală sau diafragmatică. Este o respirație completă, în care plămânii sunt saturați cu aer. Se numește astfel din cauza extinderii mușchilor abdominali frontali și laterali, de sub cutia toracică, în timpul procesului de inspirație-expirație. În același timp, diafragma se relaxează și permite aerului să pătrundă în ultima treime a plămânilor. Acest tip de respirație este întâlnit la copii și animale sănătoase, iar la oamenii adulți, din ce în ce mai rar. O respirație completă are un rol esențial pentru sănătate și energie vitală.

De ce nu respirăm corect?

Principalele motive sunt:

Impunerea unei posturi greșite. Suntem educați, încă de mici copii, să adoptăm o postură nepotrivită respirației abdominale. Societatea ne învață să ținem capul sus, în semn de autoritate, orgoliu și siguranță pe nesiguranță. În armată se ordonă, din același motiv: „Pieptul înainte, capul sus!”, iar modelele cu sex-appeal ne arată un piept înainte, un abdomen total plat, încordat și fundul cât mai înapoi. Toate aceste posturi generează imposibilitatea de a respira normal.

Stocarea emoțiilor negative și a tensiunilor în mușchii pieptului și ai abdomenului. Subconștientul păstrează emoțiile negative sub formă de tensiuni musculare. Aceasta este principala cauză atunci când ne supărăm sau suntem stresați și ne doare o anumită parte a corpului. De aici și expresia pe care o auzim adesea când suntem stresați: „Nu mai fi încordat. Relaxează-te!”. Cei mai predispuși mușchi sunt cei abdominali și ai diafragmei. Din acest motiv nu mai avem aer atunci când ținem un discurs în fața unei mulțimi.

Inconștiența. Majoritatea oamenilor nici nu realizează că respirația lor este greșită și că există un alt mod de respirație completă, care le-ar putea îmbunătăți considerabil sănătatea și starea de spirit.

Avantajele respirației abdominale

Respirația abdominală are avantaje fiziologice și energetice considerabile. Nu voi detalia fiecare avantaj în parte pentru că este mult de explicat și de scris în același timp. Pe parcurs, în alte articole, voi trece totul în revistă. Principalele avantaje fiziologice sunt:

  • funcționarea îmbunătățită a sistemului de eliminare a rezidurilor organice;
  • funcționarea optimă a sistemului cardiovascular;
  • o diafragmă mai puternică și mai suplă, cu efecte benefice asupra întergului corp și a minții.

Printre principalele avantaje energetice se numără:

  • capacitatea mărită de regenerare a energiei vitale de calitate superioară;
  • înlăturarea indirectă a emoțiilor negative, a traumelor și a concepțiilor limitative;
  • îmbunătățește considerabil capacitatea de comunicare cu subconștientul.

În continuare voi prezenta cateva exerciții de respirație abdominală progresivă, ce cuprind trei etape:

  1. Întinderea și relaxarea diafragmei;
  2. Respirația abdominală;
  3. Ritm și retenție.

Fiecare nivel se consolidează pe cel anterior. În urma efectuării în mod regulat și conștiincios a exercițiilor, resursele de energie vitală vor deveni mult mai solide, iar de aici, ca efect, vă veți îmbunătăți considerabil starea generală de sănătate.

Exercițiul 1: Întinderea și relaxarea diafragmei

  1. Stai în picioare, drept, dar relaxat, cu mâinile întinse în jos și în față. Picioarele să fie la o distanță de o lățime de umeri unul față de celălalt.
  2. Îndoaie-ți încheieturile astfel încât palmele să fie îndreptate spre podea. Apoi rotește-le 90 de grade spre interior, astfel încât vârfurile degetelor să se atingă. De asemenea, coatele ar trebui să fie îndreptate puțin către exterior.
  3. Din poziția respectivă, începe respirația abdominală printr-o respirație lentă și profundă. În timpul inspirației, ridică usor brațele în față, astfel încât să formezi cu ele un arc de cerc. Ține vârfurile degetelor lipite și coatele cât mai drepte. Oprește-te în momentul în care mâinile îți sunt chiar deasuprea capului. Continuă să-ți ții respirația, iar palmele să-ți fie îndreptate spre în sus. Acum împinge palmele în sus, ca și cum ai împinge tavanul cu ele. Ar trebui să simți o rezistență ușoară dar palpabilă. În același timp îți vei simți toracele și coastele trase în sus. Împinge preț de două-trei secunde, relaxează-te, după care expiră încet în timp ce depărtezi palmele și lași ușor brațele să revină în poziția laterală, perpendiculare pe sol (vei forma o cruce din trup și mâini). Dozează-ți expirația astfel încât să termini atunci când mâinile ajung în poziția laterală.
  4. Oprește-te două-trei secunde, după care adu-ți mâinile din nou în poziția inițială de la punctul 2 și începe iar. Repetă de opt ori.

Exercițiul 2: Respirația abdominală

  1. Stai așezat pe un scaun tare, fără spătar, ținând spatele drept. Pune-ți mâinile pe burtă, cu degetele mari pe buric. Ține ochii închiși.
  2. Pune limba pe cerul gurii și ține-o acolo cât timp durează exercițiul.
  3. Expiră pe gură până se golesc plămânii. Nu te forța. Expiră numai până când simți că plămânii sunt goliți de aer în mod confortabil.
  4. Cu gura închisă, inspiră încet și fără zgomot pe nas. Simte cum aerul îți umple plămânii și cum abdomenul se împinge în afară și în jos. Mâinile se vor depărta ușor una de cealaltă însă pieptul rămâne nemișcat. La sfârșitul inspirației oprește-te o secundă, apoi expiră lent. Repetă de zece ori, apoi odihnește-te un minut, după care mai efectuează încă două seturi.
  5. Nu te forța. Dacă te simți câtuși de puțin amețit, oprește-te și respiră normal câteva minute.

Cei mai mulți reușesc să stăpânească această tehnică în două săptămâni.

Exercițiul 3: Ritmul optim de respirație

  1. Pune-ți limba pe cerul gurii și ține-o acolo cât timp durează exercițiul.
  2. Inspiră abdominal cât numeri până la șapte (mental, desigur).
  3. Ține-ți respirația o secundă.
  4. Expiră abdominal cât numeri până la șapte.
  5. Ține-ți respirația o secundă.

 

Lasă un răspuns