Ai uitat să respiri?

Nu mi-am propus niciodată să scriu pe acest blog despre lucruri ezoterice, nu că nu mi-ar face plăcere, dar de multe ori, din cauza prejudecăților, judecăților, mentalității și concepțiilor, sunt înțelese greșit. Am concluzionat aproape de fiecare dată că aceste lucruri sunt adesea dificil de explicat în limbaj clasic uman, care începe deja să fie primitiv pe alocuri. Expresia „Brânză bună în burduf de câine” cred că se poate aplica cu succes și în această situație. Degeaba dai informație bună când cel care o primește este plin peste măsură de informații stricate. Nu are cum să înțeleagă… Până la urmă esoteric provine din greacă, de la cuvântul esoterikos, care nu înseamnă nimic altceva decât interior. Cu alte cuvinte, înțelegerea unor lucruri vine doar din interiorul tău.

O introducere nesărată poate pentru unii dar cu înțeles pentru alții. În articolul acesta, îmi doresc să reamintesc anumite aspecte legate de respirație. Cum a evoluat sau involuat respirația noastră în decursul vieții, ce beneficii ne aduce o respirație corectă, cum o putem corecta și câteva exerciții, vor fi principale subiecte ale acestui articol.

Când aveți ocazia să întâlniți un bebeluș care doarme, priviți-i atent abdomenul. Veți observa că el se umflă și se dezumflă. Este practic singura mișcare pe care o execută corpul în timpul respirației sale. Nu se mișcă claviculele, nici pieptul, nici coastele, ci doar abdomenul. Același lucru îl puteți observa și la animale sănătoase. Abdomenul se mișcă în timpul respirației.

Există, în principal, trei tipuri de respirație, dintre care primele două tipuri sunt des și foarte des întâlnite. Primul tip este respirația claviculară. Se numește așa deoarece în timpul ciclului inspirație-expirație claviculele se ridică, respectiv coboară. Este cea mai superficială respirație. Aerul pătrunde doar în vârful plămânilor. De regulă este des întâlnită la persoanele supraponderale, cu burtă și la femeile însărcinate. Într-o carte am găsit un lucru foarte interesant, care face referire la fumătorii din aceată categorie. Din cauza cantității insuficiente de oxigen asimilată prin procesul eronat de respirație, indivizii dezvoltă o dorință inconștientă de oxigen. În timpul fumatului ei inspiră mult mai mult oxigen decât în mod normal, iar dorința este îndeplinită. Este mai mult o dependență de oxigen decât de fum. De multe ori, prin corectarea respirației, dispar și mulți fumători.

Al doilea tip de respirație este cea intercostală. Este mai puțin superficială decât primul tip deoarece aerul pătrunde în două treimi din plămâni. Se realizează prin ridicarea claviculelor, umerilor și a cutiei toracice și împingerea coastelor în afară. Este des întâlnită la sportivi și în general la majoritatea oamenilor.

Al treilea tip este repirația abdominală sau diafragmatică. Este o respirație completă, în care plămânii sunt saturați cu aer. Se numește astfel din cauza extinderii mușchilor abdominali frontali și laterali, de sub cutia toracică, în timpul procesului de inspirație-expirație. În același timp, diafragma se relaxează și permite aerului să pătrundă în ultima treime a plămânilor. Acest tip de respirație este întâlnit la copii și animale sănătoase, iar la oamenii adulți, din ce în ce mai rar. O respirație completă are un rol esențial pentru sănătate și energie vitală.

De ce nu respirăm corect?

Principalele motive sunt:

Impunerea unei posturi greșite. Suntem educați, încă de mici copii, să adoptăm o postură nepotrivită respirației abdominale. Societatea ne învață să ținem capul sus, în semn de autoritate, orgoliu și siguranță pe nesiguranță. În armată se ordonă, din același motiv: „Pieptul înainte, capul sus!”, iar modelele cu sex-appeal ne arată un piept înainte, un abdomen total plat, încordat și fundul cât mai înapoi. Toate aceste posturi generează imposibilitatea de a respira normal.

Stocarea emoțiilor negative și a tensiunilor în mușchii pieptului și ai abdomenului. Subconștientul păstrează emoțiile negative sub formă de tensiuni musculare. Aceasta este principala cauză atunci când ne supărăm sau suntem stresați și ne doare o anumită parte a corpului. De aici și expresia pe care o auzim adesea când suntem stresați: „Nu mai fi încordat. Relaxează-te!”. Cei mai predispuși mușchi sunt cei abdominali și ai diafragmei. Din acest motiv nu mai avem aer atunci când ținem un discurs în fața unei mulțimi.

Inconștiența. Majoritatea oamenilor nici nu realizează că respirația lor este greșită și că există un alt mod de respirație completă, care le-ar putea îmbunătăți considerabil sănătatea și starea de spirit.

Avantajele respirației abdominale

Respirația abdominală are avantaje fiziologice și energetice considerabile. Nu voi detalia fiecare avantaj în parte pentru că este mult de explicat și de scris în același timp. Pe parcurs, în alte articole, voi trece totul în revistă. Principalele avantaje fiziologice sunt:

  • funcționarea îmbunătățită a sistemului de eliminare a rezidurilor organice;
  • funcționarea optimă a sistemului cardiovascular;
  • o diafragmă mai puternică și mai suplă, cu efecte benefice asupra întergului corp și a minții.

Printre principalele avantaje energetice se numără:

  • capacitatea mărită de regenerare a energiei vitale de calitate superioară;
  • înlăturarea indirectă a emoțiilor negative, a traumelor și a concepțiilor limitative;
  • îmbunătățește considerabil capacitatea de comunicare cu subconștientul.

În continuare voi prezenta cateva exerciții de respirație abdominală progresivă, ce cuprind trei etape:

  1. Întinderea și relaxarea diafragmei;
  2. Respirația abdominală;
  3. Ritm și retenție.

Fiecare nivel se consolidează pe cel anterior. În urma efectuării în mod regulat și conștiincios a exercițiilor, resursele de energie vitală vor deveni mult mai solide, iar de aici, ca efect, vă veți îmbunătăți considerabil starea generală de sănătate.

Exercițiul 1: Întinderea și relaxarea diafragmei

  1. Stai în picioare, drept, dar relaxat, cu mâinile întinse în jos și în față. Picioarele să fie la o distanță de o lățime de umeri unul față de celălalt.
  2. Îndoaie-ți încheieturile astfel încât palmele să fie îndreptate spre podea. Apoi rotește-le 90 de grade spre interior, astfel încât vârfurile degetelor să se atingă. De asemenea, coatele ar trebui să fie îndreptate puțin către exterior.
  3. Din poziția respectivă, începe respirația abdominală printr-o respirație lentă și profundă. În timpul inspirației, ridică usor brațele în față, astfel încât să formezi cu ele un arc de cerc. Ține vârfurile degetelor lipite și coatele cât mai drepte. Oprește-te în momentul în care mâinile îți sunt chiar deasuprea capului. Continuă să-ți ții respirația, iar palmele să-ți fie îndreptate spre în sus. Acum împinge palmele în sus, ca și cum ai împinge tavanul cu ele. Ar trebui să simți o rezistență ușoară dar palpabilă. În același timp îți vei simți toracele și coastele trase în sus. Împinge preț de două-trei secunde, relaxează-te, după care expiră încet în timp ce depărtezi palmele și lași ușor brațele să revină în poziția laterală, perpendiculare pe sol (vei forma o cruce din trup și mâini). Dozează-ți expirația astfel încât să termini atunci când mâinile ajung în poziția laterală.
  4. Oprește-te două-trei secunde, după care adu-ți mâinile din nou în poziția inițială de la punctul 2 și începe iar. Repetă de opt ori.

Exercițiul 2: Respirația abdominală

  1. Stai așezat pe un scaun tare, fără spătar, ținând spatele drept. Pune-ți mâinile pe burtă, cu degetele mari pe buric. Ține ochii închiși.
  2. Pune limba pe cerul gurii și ține-o acolo cât timp durează exercițiul.
  3. Expiră pe gură până se golesc plămânii. Nu te forța. Expiră numai până când simți că plămânii sunt goliți de aer în mod confortabil.
  4. Cu gura închisă, inspiră încet și fără zgomot pe nas. Simte cum aerul îți umple plămânii și cum abdomenul se împinge în afară și în jos. Mâinile se vor depărta ușor una de cealaltă însă pieptul rămâne nemișcat. La sfârșitul inspirației oprește-te o secundă, apoi expiră lent. Repetă de zece ori, apoi odihnește-te un minut, după care mai efectuează încă două seturi.
  5. Nu te forța. Dacă te simți câtuși de puțin amețit, oprește-te și respiră normal câteva minute.

Cei mai mulți reușesc să stăpânească această tehnică în două săptămâni.

Exercițiul 3: Ritmul optim de respirație

  1. Pune-ți limba pe cerul gurii și ține-o acolo cât timp durează exercițiul.
  2. Inspiră abdominal cât numeri până la șapte (mental, desigur).
  3. Ține-ți respirația o secundă.
  4. Expiră abdominal cât numeri până la șapte.
  5. Ține-ți respirația o secundă.

 

Eliminarea emoțiilor negative și a tulburărilor funcționale cu ajutorul conștientizării de sine

Fiindcă nimic din corpul nostru nu este independent și pentru că noi ca entități funcționăm ca un întreg unitar: trup, minte și energie informațională, sau oricum doriți voi să numiți această a treia parte (spirit, corp energetic etc.), va trebui, așa cum am vorbit aproape în fiecare articol de-al meu, să ne tratam ca un întreg. Nicio afecțiune nu se manifestă doar asupra unui organ în parte, ci dezechilibrul este pretutindeni în noi. Înainte de a descrie o puternică tehnică de auto-diagnosticare, voi trece în revistă câteva noțiuni de bază, pentru a înțelege cu ce lucrăm noi și care este mecanismul de funcționare.

În primul rând trebuie să înțelegeți și să o considerați lege, pentru că este demonstrată inlcusiv fizic, că orice afecțiune se manifesta mai întâi asupra elementelor subtile din corpul nostru. Elementele subtile din corpul nostru, după cum spune și numele, sunt acele subansamble care sunt mai puțin dense decât materia, adică energia. Înainte de toate, noi suntem energie (Energia = masa materiei * viteza luminii la pătrat – Teoria relativității, Albert Einstein), deci este perfect normal ca orice să se manifeste mai întâi la nivel energetic.

În al doilea rând, orice emoție, gând, sentiment, stare de spirit, nu este nimic altceva decât o formă de energie pură. Toate acestea se unesc în decursul vieții și formează corpul nostru energetic, care este oglinda corpului fizic. „Ești ceea ce gândești” – o expresie foarte adevărată.

Suntem dotați cu subconștient, un fel de centru de comandă și control care funcționeză indiferent de voința noastră. Orice emoție negativă sau gând negativ va fi preluat de subconștient și înmagazinat, sub formă de energie, într-un organ al corpului. În acest moment corpul nostru fizic încă nu prezintă niciun simptom de boală, însă, într-un timp relativ scurt se va produce inevitabilul. Aceste afecțiuni nu vor putea fi tratate de medicina convențională, ele vor fi numite tulburări funcționale și întreg „tratamentul” va consta în calmante sau amelioratoare de simptome. Dacă vom reuși să înțelegem subconștientul, să ne înțelegem, atunci vom aduce numeroase ajustări de programare în acest centru, iar tulburările fucționale vor dispărea cu totul. Va fi ca o minune. Exercițiul pe care îl prezint mai jos ne va ajuta să realizăm acest lucru.

Mai întâi, pentru a crea o legătură conștientă cu subconștientul, va trebui să învățăm să ne relaxăm. Majoritatea persoanelor din societatea actuală nu știu cum să se relaxeze. Mintea lor este mai tot timpul bombardată de gânduri, de multe ori chiar materializate în acțiuni fizice. Nici măcar în somn nu se relaxează. Aceste persoane vor fi tot timpul la un pas de boală.

Exercițiu

Ne vom alege un moment în care nu suntem presați de timp sau deranjați. Știu că majoritatea vor spune că nu există așa ceva în viața lor. Copii, serviciu, mâncare, cumpărături, soacră, mamă etc. Ei bine, gândiți-vă doar că toate acestea sunt lucruri care vă exteriorizează spiritul. Veți trăi tot timpul, metaforic vorbind, la serviciu, la cumpărături, lângă soacră și foarte puțin cu voi înșivă. Când ați uitat de voi înșivă, v-ați terminat și viața. Obișnuindu-vă așa, atunci când copiii vor crește și vor pleca, când soacra și mama vor muri, când nu ma ai pentru ce să mai faci atâtea cumpărături și când ieșiti într-un final la pensie, veți realiza că nu mai aveți pentru ce trăi, pentru că nu vă mai găsiți un scop anume. Dar un om înțelept nu-și caută scopul în lucruri atât de materiale, ci se va îndrepta spre idealuri superioare, acolo unde, doar prin echilibru se va putea ajunge. Priviți-vă viața și modul în care trăiți. Dacă este atât de corect pentru voi, atunci de ce totuși vă îmbolnăviți, de ce în ciuda eforturilor făcute copiii voștri primesc o educație eronată și de multe ori vă dezamăgesc, de ce vă certați cu frații și surorile, de ce vă înșelați între voi și multe altele. Întrebați-vă și veți avea multe surprize atunci când veți primi răspunsurile.

 1. Așează-te într-un scaun confortabil, de preferat unul care să ne susțină și capul. În cameră ar trebui să domine o atmosferă obscură, eventual poți arde uleiuri esențiale de lavandă sau rozmarin pentru o aromă placută în aer. Totuși, încearcă să nu fii prea relaxat, iar camera să nu fie prea întunecată, pentru că este foarte probabil să adormi, ceea ce nu e scopul nostru.

2. Închide ochii pentru a te relaxa mai departe. Ține gura închisă dar lasă maxilarul inferior relaxat și limba sa fie lipită de cerul gurii. Respiră apoi de opt ori. Fă-o încet și trage aerul, fără zgomot, cât mai adânc în plămâni. Să simți cum ți se umflă abdomenul. Este aceeași repirație ca și atunci când caști.

3. Este mai ușor să intri în legătură cu subconștientul dacă el este relaxat și este mai ușor să-ți relaxezi mintea dacă ai corpul relaxat. Așa că vei începe să-ți relaxezi treptat corpul. Vei începe de la degetele de la picioare spre cap, spunându-ți în minte foarte încet și subtil: „(Partea respectivă a corpului) este pe deplin relaxată”. Simte ca și cum ai respira prin acea parte a corpului. Inspiră și expiră în acea parte apoi treci mai departe. Simte cum în urmă nu rămâne nicio tensiune, nici o încordare. Totul este moale și relaxat. Iata o ordine de relaxare fizică pe care o poți încerca:

  1. Piciorul drept împreună cu degetele
  2. Genunchiul drept, porțiunea piciorului de sub genunchi
  3. Coapsa dreaptă
  4. Piciorul stâng împreună cu degetele
  5. Genunchiul stâng, porțiunea piciorului de sub genunchi
  6. Coapsa stângă
  7. Șolduri, pelvis și fese
  8. Partea din față a abdomenului
  9. Pieptul
  10. Zona lombară
  11. Coloana vertebrală
  12. Partea toracică a spatelui
  13. Mâna dreaptă
  14. Încheietura mâinii și antebrațul drept
  15. Cotul și brațul drept
  16. Mâna stângă
  17. Încheietura mâinii și antebrațul stâng
  18. Cotul și brațul stâng
  19. Gâtul și laringele
  20. Maxilarul inferior
  21. Fața
  22. Capul

Veți observa cu uimire că dacă suferiți de vreo durere, doar prin această simplă relaxare se vor diminua din simptome.

4. În starea de liniște observă ce anume simți și în ce parte a corpului. Respiră liniștit și fără zgomot. Conștientizează-ți tot corpul. Nu încerca să conștientizezi doar o anumită parte a corpului. În caz că mintea este atrasă de o anumită zonă, nu-i nimic. Nu începe însă să te forțezi să conștientizezi piciorul stâng sau capul. Ia-o ca pe o scanare a întregului corp. Observă orice senzație sau impresie care apare pe măsură ce devii conștient de corpul tău. Acordă aproximativ 5 minute acestei scanări generale.

5. În continuare, dacă suferi de vreo durere sau de o afecțiune anume, conștientizează zona sau durearea respectivă. Dacă te doare capul, simte toate sentimentele pe care ți le provoacă durerea de cap. Dacă te doare burta, spatele sau suferi de anumite dureri emoționale, concentrează-te pe zonele respective. Conștientizează cât mai profund zona sau durearea respectivă.

6. Fii liniștit și observă ceea ce simți. Relaxat, conștientizează orice senzație sau sentiment care apare. Să ai tot timpul încredere în ceea ce simți. Niciodată nu vei fi înșelat. Nu fi critic cu tine însuți. Nu e momentul să te judeci pentru ce simți și nu trage concluzii asupra motivului pentru care simți anumite lucruri.

7. Dacă împotrivirea îți sporește sau simți o neliniște accentuată, e doar subconștientul tău, care încearcă să-ți comunice. Te cufunzi într-o zonă unde nu ai mai fost demult sau deloc în viața ta. Subconștientul a îngropat acolo niște emoții negative. Dacă nu devine inconfortabil, concentrează-ți atenția pe acea zonă. Fii una cu senzația. Fii cu adevărat conștient de ea. Respiră în continuare liniștit și profund. Daca te simti prea inconfortabil atunci poți înceta și vei relua ședința altă dată.

8. Dacă te concentrezi pe o emoție negativă și ești în stare să rămâi cu ea, ar trebui să descoperi cum ea trece sau își pierde din intensitate într-un timp scurt. În acest moment poate fi înlăturată definitiv și automat va surveni și vindecarea sau doar temporar, dar repetând ședința vei fi mult mai obișnuit cu acea zonă. Astfel vei obține o perioadă mai lungă de relaxare, iar în final vei stoarce emoția negativă de energie în totalitate și o vei înlătura din corpul tău energetic.

9. La încheierea ședinței, mulțumește subconștientului pentru ajutor, deschide ochii și întinde-te puțin înainte de a te ridica, la fel ca atunci când te trezești dimineața.