Despre falsa meditație. Regres vs. Progres

De ceva vreme mi-am propus să scriu despre acest subiect, doar că m-am luptat cu timpul și am câștigat abia în momentul de față. Acum câtiva ani, mai exact acum cinci ani, aveam anumite porniri spre meditație și observam cum prin ordonarea minții poți obține o viziune mai bună asupra vieții, îți poți întări personalitatea, vindeci viciile, scapi de influențele exterioare și înțelegi ce se întâmplă în jurul tău. Din cauză că eram la început, în faza de asimilare de informații pentru acest scop, am mers la un curs de yoga, care era condus de un celebru maestru din București (a murit recent). Vreau să spun că am frecventat acest curs pentru câteva luni, dar, după o revelație personală, care probabil a fost un efect al observațiilor mele incoștiente din timpul cursului, am realizat că toți membrii se înșelau. Ceea ce făceau acolo era un soi de idealism nociv, impracticabil. Cercetând și aplicând un vechi principiu de al meu, am făcut o asociere cu acei oameni care au ajuns la iluminare și mi-am amintit proverbul: „ Dă Cezarului ce-i al Cezarului… și Lui Dumnezeu ce-i al Lui Dumnezeu.” Am realizat că toți oamenii mari au știut cum să îmbine lumea materială cu cea spirituală într-un mod armonios. Pe lângă acest lucru, am văzut cum membrii cursului aveau un psihic la pământ, condiție fizică precară și plini de vicii și idei aberante. Am concluzionat astfel: persoanele care frecventează astfel de cursuri sunt îndrumate de o mare slăbiciune, bine impregnată în subconștient (poate chiar și o boală psihică sub formă incipientă), primind un  semnal cum că ei nu-i pot face față singuri, de aceea caută alternative idealiste, care după părerea lor, o să-i scoată din impas fără prea multă muncă. De fapt, nu e deloc așa. Consider că nu ai ce căuta în asemenea colective până când nu ești cât de cât sigur pe tine, cu un „filtru” de calitate instalat și acest lucru nu se dobândește prin idealism sau „integrări în absolut”.

În aceeași perioadă, pe când îmi formam aceste păreri, am găsit ca prin minune o carte în format electronic, scrisă de un autor nu tocmai cunoscut, imediat după Al doilea Război Mondial. Era foarte bine structurată, obiectivă și plină de informații pe care eu tocmai le căutam. Multe dintre ele se potriveau perfect cu ceea ce gândeam eu. Nu vreau să-i dau numele, pentru că, așa cum ea a venit singură la mine, la momentul potrivit, așa va veni și la voi. Am înțeles cu ajutorul ei că aveam dreptate când spuneam că nu ai nevoie de cursuri, secte, religii pentru a deveni ceea ce toți trebuie să fim. Prin practică individuală poți vindeca vicii,  poți trata defecte de caracter, îți poți modela personalitatea și în final să-ți croiești o temelie solidă pentru ceea ce va urma.

După ce m-am apucat de treabă, adică să lucrez singur cu mine, am renunțat la orice fel de informații provenite din cursuri, de la traineri, maeștri și am început să caut mai întâi explicații în mine și în natură, desigur, cu ajutorul vechiului meu principiu: asocierea și similaritatea. Pe urmă mă îndreptam și îmi alegeam singur informația suplimentară din cărți și de pe internet.

Observ cum mulți oameni sunt foarte slabi, nu pot nici măcar să renunțe la plăceri trupești extrem de simple. De ce să mănânci ceva ce nu-ți face bine? Aud: „Pentru că e bun.” Nu există așa ceva. Răspunsul este: „Pentru că sunt slab și nu-mi fac față nici măcar mie însumi.” Cine știe ce gust are uraniul? o fi și ăla bun la gust și dacă mâine apare în industria alimentară, îl vei mânca? Evident că da, pentru că e bun la gust. Să revenim acum la subiectul articolului. Vă spun că oamenii fac lucrurile total anapoda în ultima vreme. Mă întrebam astăzi de ce e la modă să ieși în weekend în natură, să miroși copacii și să te prostești stând pe iarbă într-o asana de yoga și să te minți spunându-ți că simți natura cu adevărat pe când tu te vei întoarce într-o cocină de oraș, într-un mediu repetitiv și plin de monotonie, unde nu e pic de natură? Și știți ce, paradoxul e că acum câțiva ani ai fugit dintr-un sat mic sau dintr-un oraș liniștit unde erai mult mai aproape de natură și ai alergat după așa zisele oportunități. Da, ai oportunități. Ai oportunitatea să găsești într-un oraș mare, spre deosebire de un satuc, n-șpe cursuri de meditație care nu au niciun folos, sunt doar comerciale. Vă mințiți, vă mințiți. Cum poți înțelege un copac dacă tu în viața ta nu ai plantat unul, nu l-ai îngrijit, nu te-ai bucurat cum crește, nu ai gustat un fruct copt cu satisfacția că ai muncit să ajungi în acel moment? Cum poți tu să spui că meditezi când mintea ta e acaparată zilnic, cu voia ta, de tâmpenii, bârfe, minciuni? Mai gândiți-vă.

Ca o concluzie, lucrați în fiecare moment cu voi înșivă, adresați-vă întrebări personale (De ce fac așa? De ce aleg asta? E alegerea mea sau a turmei? etc.), constituiți-vă un jurnal și scrieți în el tot ce vă necăjește, meditați asupra imaginii pe care vă doriți să o aveți, înlăturați viciile, căutați-vă mai multe activități în natură (plantați o legumă, un pom, creșteți o pasăre), asimilați mai multe informații despre plante, copaci, animale, ciuperci (cum cresc, unde cresc, din ce sunt compuse, cum se înmulțesc) etc. Asta e viața, e munca cu tine însuți, e perfecționarea spiritului tău prin intermediul planului fizic natural. Blamați-vă deci zilele în care nu învățați nimic. Succes!

Maceratul de coji de ouă

Există o diferență între mineralele sub forma lor brută și cele care se găsesc într-un organism viu. Specialiștii vor nega acest lucru, deoarece din punct de vedere al formulei chimice sunt identice. Diferența este mult mai profundă, la nivel de informație. Mineralele și vitaminele care se sintetizează la nivelul unui organism viu li se imprimă un set anume de informații, facându-le astfel ușor și integral asimilabile și fără să provoace efecte adverse. Ca să înțelegeți mai bine, atunci când consumăm un produs sintetic e ca și cum ai cumpăra o imprimantă fără să ai drivere pentru ea. Ai cumpărat-o, o ai, dar nu te poți folosi de ea.

Există în natură surse suficiente pentru orice fel de element necesar organismului uman, dar în general vom încerca să ne axăm pe acele surse abundente și ușor de procurat. Calciul, pentru că în mare parte despre el vreau să vorbesc în acest articol, ne putem orienta asupra cojilor de ouă sau a cochiliilor de scoici. Principalele substanțe active ale cojilor de ouă sunt acizii (citric și malic), vitaminele (C, B, PP și provitamina A),  minerale (calciu în principal, siliciu, mangan, fosfor) și enzimele.

Se recomandă în tratarea insuficienței paratiroidiene (hipocalcemie și spasmofilie), tulburări de creștere, osteoporoză, fracturi, parodontoză, gravidie, alăptare etc.

Spre deosebire de calciul sintetic, cojile de ouă nu provoacă hipercalcemie și nici nu produc calcifieri ale diferitor structuri ale organismului. O să vedeți într-un articol viitor cum bolile care au fenomene de calcifiere sunt de fapt o lipsă de calciu organic din organism și nu invers așa cum se crede în cadrul medicinei convenționale.

Prepararea este cât se poate de simplă. Cojile de ouă crude se spală bine și apoi se lasă 1-2 zile la uscat. Se rup în bucăți cât mai mici și apoi se dau prin râșnița de cafea până se obține un praf fin asemănător făinei. Într-un bol de sticlă sau porțelan se amestecă 2 părți praf de coji de ouă cu 4 părți miere de albine pură și 1 parte suc de lămâie (dintr-o lămâie stoarsă). Se omogenizează bine și se toarnă într-o sticlă (din sticlă) închisă la culoare. Se agită de 2-3 ori pe zi timp de 1 săptămână. Se păstrează la frigider pentru încă maxim 6 săptămâni.

Se admnistrează câte o lingură de 3 ori pe zi la mesele principale, diluat în 100-200 ml de apă sau ceai. Durata tratamentului este de 2-4 săptămâni. Se poate relua după o pauză de 1-2 săptămâni. 20160512_214532             20160512_221239

Informația alimentelor

Nu am de gând să vă atrag într-o filozofie complexă și plină de mistere, dar vreau să înțelegeți că nu mi-am propus niciodată ca acest site să vă aducă doar lucrurile pe care le puteți găsi oriunde în altă parte. Oricine, cu un un mic efort, poate să afle la ce este bună rostopasca sau cum să tratezi o durere de cap printr-un remediu naturist. Veți găsi desigur și astfel de informații aici, însă eu doresc să țintesc mult mai sus, să vă împărtășesc din modestele mele cunoștințe. O să fiu mult mai împlinit dacă o să am zece persoane care mă citesc cu atenție decât zece mii care doar frunzăresc site-ul. Deci, voi fi selectiv.

Consider că un om nu trebuie să cunoască absolut tot ce este în lume. Este practic imposibil să știi toate plantele, toate animalele, toate remediile și toate misterele vieții, dar există un așa zis algoritm în natură, dăruit cu bună știință de Creator, care cunoscându-l, putem înțelege tot ce ni se arată în această școală a vieții. E ca și mersul pe bicicletă, odată învățat, nu mai contează ce fel de bicicletă este sau câți ani vor trece, noi tot vom ști să ne păstrăm echilibrul. Mulți caută algoritmul în lucrări complexe și greoaie, în filozofii întortocheate și secte religioase extremiste, în droguri și vicii sau altele asemenea, dar din păcate pentru ei, el nu se gasește deloc acolo. El se află mult mai aproape de noi și de înțelesul nostru și în ciuda încercărilor eșuate ale multor religii de a-l generaliza, el este diferit pentru fiecare dintre noi.

Una dintre prea-frumoasele ramuri ale acestui algoritm este că tot ce a fost, ce este și va fi în natură, are mai întâi o formă matriceală, sub aspect de informație. Pe această temelie se construiește partea lui fizică împreună cu toate proprietățile sale. Să luăm, spre exemplu, sămânța unui pom. Gândiți-vă că ea conține, înainte de a exista fizic, toată informația necesară pentru a dezvolta un copac complet. Există în ea codul fiecărei radăcini, mugure, frunză, fruct. Este acolo modul de fucționare a plantei: să ia apa și sărurile minerale din pământ, să le transforme în sevă, să o transporte la fiecare frunză în parte și să o hrănească, să facă fotosinteză, să respire. Tot acolo se află semnalele de intrare-ieșire a senzorilor pe care îi are planta: de umiditate, de temperatură, de demineralizare. Cu alte cuvinte, e o întreagă automatică încă dinainte de a exista fizic sămânța sau planta. Fără aceste coduri informaționale, materia ar fi doar lut primordial, adică fără formă, aspect, culoare, gust, miros etc. Până și o banală piatră este mai complexă decât o vedem. Înțelegând ce este scris mai sus, atunci cum oare ne-am putea hrăni cu ceva care nu conține informații legate de procesele vieții? Vă asigur că orice produs de la firma aceea cu M și C este materie procesata atât de mult încât nu a mai rămas nicio informație de viață, ci doar informații de formă, culoare, gust și miros. Ele nici măcar nu mai știu să putrezească sau să asigure un mediu de descompunere, așa cum face orice altă substanță organică din natură. Și totuși, omul laș nu vrea să știe nimic, se complace și primește doar ceea ce i se dă.

V-ați întrebat vreodată ce se întâmplă cu un aliment după ce îl îghițiți? Toată lumea știe că atunci se va declanșa un întreg proces de transformare a acelui aliment în substanțe necesare organismului. Dar cine și ce declanșează acest proces? De ce fructele se digeră în intestine și nu în stomac precum alte alimente? De ce când mâncăm ceva gras se secretă mai multă bilă decât atunci când mâncăm un morcov? Cine controlează toate aceste procese complexe? Medicina noastră convențională ne explică doar modul de funcționare ca efect, șirul evenimentelor fizice și nimic mai mult. Ne explică cum fierea este secretată pentru a digera grăsimile, dar nu ne face să înțelegem cum se declanșează procesul, cum a fost calculat și cum a luat naștere. Dar pentru cei care învață medicina și sunt acaparați de ea, cred că este mult și atât. Oricum nu le va folosi la nimic în cariera care îi așteaptă.

Corpul uman, la fel ca și alte organisme, este dotat cu un set de senzori informaționali subtili, la fel ca un scanner. Odată introdus un aliment, încă din gură începe procesul de scannare astfel: ce aliment este acesta? Există acest aliment în baza de date a organismului? Dacă există, atunci matricea organismului uman este accesată și se citește tot ce este necesar: ce substanțe conține acest aliment? care este schema lui de procesare? de ce enzime și în ce cantitate am nevoie în salivă pentru a imbunătăți digestia? ce cantitate de suc gastric am nevoie pentru a digera? cum elimin rezidurile ce rămân? etc. Dacă aceste lucruri nu le realizăm în mod conștient, asta nu înseamnă că ele nu există.

Ce se întâmplă cu un aliment care nu are o bază informațională alimentară sau pur și simplu nu există în baza de date a organismului (organismele modificate genetic)? Răspunsul este cât se poate de simplu. Organismul nu le recunoaște și drept urmare îl elimină în cea mai primitivă formă, făcând doar câteva asocieri cu alte baze de date existente. Asociază grâul modificat genetic cu grâul natural doar într-o mică măsură, deoarece îl vede ca pe o struțo-cămilă: un grâu cu gene de nu știu ce gândac rezistent la erbicidul X, cu alte gene de porc rezistent la insecticidul Y etc. Până la urmă ce e? Grâu sau o amestecătură de mai multe gene cu formă de grâu? E ca și cum ai mânca plastic. Nu există niciun cod de procesare pentru el. Poate doar câteva asocieri care de multe ori sunt eronate. Dacă vei manca un castron de plastic măcinat te ve simți sătul și plin, dar nimic mai mult. Nu extragi vreo ceva bun din el.

Acest principiu, pe care l-am explicat, este unul generalist, în dorința de a fi mai ușor de înțeles, dar se poate aplica și mult mai profund, până la nucleul celular, hormoni, stimuli, stări de spirit, gândire ș.a. Voi, puteți merge mai departe.

Anemia și drojdia de bere

În prezent, din cauza consumului mare de alimente procesate, care ne pot asigura doar energie calorică dar nu și un complex de nutrienți, apar afecțiuni, tratate de majoritatea cu indiferență și inconștiență. Anemia este una dintre aceste afecțiuni, care practic este un semnal de alarmă ce ne avertizează că stilul nostru de viață este necorespunzător. Prin definiție, anemia (din grecescul „anaimia”, insemnând „fără sânge”) este o deficiență calitativă sau cantitativă a hemoglobinei, moleculă ce se găsește în globulele roșii. Deoarece hemoglobina transportă oxigenul de la plămâni la țesuturi, anemia conduce la hipoxie (lipsa de oxigen) în organe. Dar lipsa hemoglobinei nu este cauza anemiei, ci lipsa din alimentația noastră a substanțelor benefice este adevărata cauză. În consecință, va trebui să administrăm superalimente pentru a îndepărta lacuna de nutrienți.

Suplimentele alimentare sintetice (vitamine și minerale concentrate) nu sunt o soluție tocmai bună. Nu știu câți dintre voi cunoașteți că suplimentele sintetice nu aduc decât un singur beneficiu corpului nostru: ne fac urina mai scumpă. Foarte puțin din ele este asimilat de organism, deoarece sunt sintetice și nu există un „program” de decodare la nivel celular. Va fi necesar să ne asigurăm complexul de nutrienți din suplimente organice, care în procesul lor de fabricație au trecut printr-un organism viu.

Drojdia de bere (Saccharomyces cerevisae și Saccharomyces uvarum) este o ciupercă cunoscută din vechime, folosită mai ales în panificație și după cum îi spune și numele, în fabricarea berii. Ea metabolizează prin fermentație zaharurile din cereale și produce alcool și dioxid de carbon. Conține o serie de substanțe active nutritive, dar și cu proprietăți de vindecare pentru unele boli: vitamine (B și D), minerale (fosfor, fier, potasiu, magneziu etc.), proteine (aminoacizi indispensabili organismului), enzimelipide și glucide. Mai exact, conform unor cercetări recente, drojdia are în compoziție 16 aminoacizi, 14 minerale și 17 vitamine.

Acțiunea sa terapeutică se remarcă prin efectele sale antianemice, vitaminizante, antitoxice, remineralizante, de protecție a sistemului nervos, de scădere a colesterolului, stimulente ale glandelor endocrine ș.a. Astfel, se recomandă intern în anemie, avitaminoze, rahitism, demineralizări, tulburări de creștere, intoxicații de toate genurile, tulburări ale sistemului nervos (stres, astenii, nevroze, surmenaj etc.), afecțiuni hepatobiliare (dischinezii biliare, angiocolite, colescistită, steatoză hepatică, ciroză etc.), afecțiuni cardiovasculare (cardiopatie ischemică, insuficiență cardică, hipertensiune arterială etc.), boli digestive (gastrite, ulcer gastric, constipație, infecții intestinale etc.), diabet zaharat, obezitate, hiperglicemie, hipercolesterolemie etc. Extern se poate utiliza în afecțiuni ale mucoaselor (ragade, glosite, stomatite, afte bucale, ulcerații genitale sau anale etc.) și boli de piele (seboree, acnee, alopecie, ulcerații cutanate, psoriazis etc.).

Se administrează în uz intern, 1-2 lingurițe de drojdie uscată (nu este indicată drojdia prospătă deoarece poate distruge o parte din vitaminele B din intestine), de regulă specii de drojdii cu activitate la temperaturi joase (Saccharomyces uvarum), dizolvată în apă rece sau ceai rece de Fenicul (Foeniculum vulgare) sau de Coriandru (Coriandrum sativum) pentru a evita balonările, de 2-3 ori pe zi, între mese sau după mesele principale, cu 1-2 zile pe săptămână de pauză. Durata curei este de 2-4 săptămâni și se poate relua după alte 2-4 săptămâni. În uz extern se spală afecțiunea cu apa în care a fost dizolvată drojdia.

Nu se va administra drojdia imediat după ce au fost consumate fructe sau dulciuri și este contraindicată în insuficiență renală gravă. Se va păstra la rece și ferită de lumină.